Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

profesorului reformat zăcea nefolosit un mecanism de orologiu mai mic, realizat de Tébi mai demult şi dăruit de el. Poate că tocmai instalarea acestui mecanism în micul turn de lemn al bisericii reformate din Olosig, construită după Edictul iozefin de toleranţă religioasă, s-a avut în vedere în noiembrie 1839, însă în luna ianuarie a anului următor prezbiteriul a decis că ceasul nu se potriveşte în turnul de lemn actual de proastă calitate şi în consecinţă să fie vândut. Ceasul a fost preluat de însuşi Tébi şi vân­dut de el în 1846. Biserica reformată din Oraşul Nou a fost construită între anii 1835-1853 pe baza proiectelor lui József Szász, inginer al comitatului, şi pe proiectul iniţial figurau două turnuri impozante, care, din cauza revoluţiei şi a dificultăţilor financiare, nu au fost construite în timpul vieţii lui János Tébi, ci doar la două decenii după moartea lui, între 1870-1872 (foto 7.16). însă Tébi nu avea cum să prevadă acest lucru, astfel încât încă din luna iulie a anu­lui 1843 a anunţat consiliul ecleziastic că ar realiza un orologiu pentru biserica aflată în construcţie, ba mai mult, din dragoste pentru biserica sa, la un preţ care ar acoperi doar costul materialelor. Mecanismul a fost complet gata în aprilie 1844, iar conform deconturilor anexate Tébi cheltuise pentru materialele folosite 313 florini bancno­te.'7 Discrepanţa de două decenii semnalată l-a derutat profund pe autorul acestor rânduri.18 Mecanismul nu a putut fi montat şi pornit în timpul vieţii meşterului, dat fiind că turnurile nu fuseseră construite (foto 2.'9). Ceasul, ca un dar de pietate, a fost pus într-un depozit. Pe 29 mai 1871 au avut loc tratativele între comitetul de construire a turnurilor şi meşterul lăcătuş local József Da­­day — devenit mai târziu un fabricant renumit de orologii - referitor la instalarea în tumul nou construit al bisericii a mecanismului de ceas. în vara anului 1872 acesta a şi fost montat în tumul de vest, cele opt cadrane de afişaj au fost executate în luna iulie.20 Procesele verbale întocmite atunci nu au menţionat că de fapt Daday doar a montat mecanismul lui János Tébi în tumul de vest! Soarta oro­logiului din Oraşul Nou este fără precedent, ţinând seama de faptul că a fost pus în funcţiune aproape după trei de­cenii de la realizarea sa şi la două decenii după moartea constructorului său. Aşadar József Daday a realizat cadra­nele, elementele de transmitere a mişcării şi alte accesorii pentru mecanismul deja existent, confecţionat anterior de János Tébi. Din câte cunoaştem, acesta a fost primul orologiu la care a lucrat Daday, poate că aceasta a fost scânteia care a declanşat mai târziu interesul său pentru acest domeniu de activitate. Modul de execuţie a carcasei şi a părţilor componente ale ceasului demontat şi restaurat 16 Din colecţia Arhivei Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului (KREL). 17 KREL / Arhiva Parohiei din Oradea / Procesele verbale ale prezbiteriu­­lui- 1835, 1839, 1840, 1843, 1844, 1846. 18 Emődi2018. p. 29. 19 Emődi - Emődi 2014. Planşa XXV. 20 RNLBml / Arhiva Parohiei Reformate din Oradea / dosarul nr. 85 (acte contabile) şi tot acolo dosarul nr. 86. (procese verbale ale prezbiteriu­­lui). (despre acestea vom vorbi mai jos) ne-a făcut probleme şi mai înainte, cu ocazia datării greşite a ceasului, dat fiind că au ieşit clar în evidenţă formele şi soluţiile tehnologice folosite în prima jumătate a secolului al XlX-lea, carac­teristice perioadei respective. Iar comparaţia făcută mai târziu cu mecanismele de la Cetariu şi Mănăstireni nu a mai lăsat nici urmă de îndoială că „autorul” ceasului a fost János Tébi. Ne poate servi drept scuză faptul că şi pe listele unui inventar complet făcut la parohie în 1885, donaţia lui János Tébi se pierduse deja în negura vremu­rilor trecute, astfel încât anul achiziţionării era trecut în mod eronat ca fiind 1836, iar donatorul figura ca Mihály Tébi. Valoarea de inventar a orologiului era, în 1885, de 200 de florini. János Tébi a murit la vârsta de 80 de ani, la 14 ianua­rie 1851. Cercetările cu privire la orologii se află abia la începuturi, astfel încât pe drept cuvânt putem presupune că în afară de mecanismele prezentate mai sus ar fi putut construi şi multe altele în cursul vieţii sale lungi şi active, însă acest lucru va putea fi clarificat doar în cazul în care cercetările făcute în ţinuturile învecinate (ne putem gândi în primul rând la ţinuturile Békés şi Nyírség, aflate azi pe teritoriul Ungariei şi care au făcut parte din comitatul isto­ric Bihor) vor da rezultate, şi nu putem exclude nici ivirea unor noi referinţe bihorene. Evaluarea moştenirii lăsate de Tébi devine completă doar dacă menţionăm şi activitatea lui Károly Szentendrey, originar din Körösszegapáti, care a fost ucenicul lui Tébi între 1821-1824 şi s-a eliberat din atelierul acestuia. Tébi realizase deja mai multe mecanis­me de ceas, pe cel de la Gebe chiar în timpul uceniciei lui Szentendrey. Nici nu poate fi pus la îndoială stimulul primit; după ce şi-a însuşit de la Tébi trucurile meseriei, Károly Szentendrey s-a stabilit la Pâncota şi a devenit un constructor activ de orologii al ţinutului. La fel ca meşte­rul de la care a învăţat meserie, în cursul lungii sale vieţi a realizat numeroase mecanisme, din datele pe care le po­sedăm în momentul de faţă rezultă că acestea au fost exe­cutate între anii 1851-1875 (la Olari, Zerind, Vânători, Beiuş şi probabil Ginta).21 în paralel cu cercetările noastre de arhivă referitoare la orologii, a început să capete contur ideea şi s-a născut decizia de a prezenta publicului larg în condiţii accepta­bile cel puţin un mecanism de ceas cu valoare istorică, în cursul lunii septembrie 2017, cu acordul prezbiteriu­­lui local, am demontat mecanismul de ceas al lui János Tébi din biserica din Oraşul Nou şi, după restaurarea sa, l-am prezentat publicului ca exponat permanent în cadrul unei expoziţii de panouri referitoare la această temă, în mai 2018. Trebuie să considerăm o împrejurare fericită identificarea unei multitudini de izvoare de arhivă refe­ritoare la trecutul acestui ceas, astfel încât am reuşit să asociem obiectului de artă prezentat diferite cunoştinţe de istorie locală şi de istorie ecleziastică, legate nemijlocit de acesta. Aceasta nu este o realizare de neglijat, dat fiind că 21 Despre Károly Szentendrey intenţionăm să publicăm mai multe date într-un studiu viitor. 170

Next

/
Oldalképek
Tartalom