Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

Magyarhomorog). Locuitorii satului, cu toţii de confesiune reformată, erau iobagi având drept de mutare liberă, iar raportul lor cu moşierul era reglementat printr-un contract colectiv. începând din 1773, li s-a impus urbariul, mai nefavorabil faţă de situaţia anterioară, ale cărui chestionare preliminare au fost semnate în decembrie 1770 printre alţii de János Tébi Sr., bunicul (sau unchiul) viitorului nostru meşter, strămoş care îndeplinise de mai multe ori funcţia de primar sau de jurat.7 Din păcate nu avem date referitoare la János Tébi pentru perioada dintre 1785 şi 1800, în care trebuie să se încadreze cei 4-5 ani ai săi de ucenicie, apoi anii cât a fost calfa, anii de pelerinaj şi realizarea lucrării de meşter. în izvoarele aferente aflate în arhivele din Debrecen nu apare, cu siguranţă nu şi-a petrecut anii de ucenicie acolo. Despre anii petrecuţi după ce s-a stabilit la Oradea, avem date din două grupe de izvoare, pe de o parte registrele de evidenţă ale parohiei reformate locale8, pe de altă parte registrele de procese verbale deja amintite ale breslei tâmplarilor-lăcătuşilor-sticlarilor-strungarilor-armurierilor. Tébi s-a stabilit la Oradea / Oraşul Nou (izvoarele numesc acest cartier al oraşului de obicei pur şi simplu Oradea, spre a-1 deosebi de cartierul Oradea / Olosig, care se afla la nord de Crişul Repede), şi a făcut parte tot timpul din breasla de acolo. Datele cuprinse în capitolul intitulat Numele Domnilor Meşteri Lăcătuşi şi Armurieri din Oradea din registrul breslei (care era în acelaşi timp registrul meşterilor, dar şi registru al primirii şi eliberării ucenicilor) ne informează cu precizie asupra datei admiterii meşterilor în breaslă, cât şi asupra datelor primirii şi eliberării ucenicilor acestora.9 János Tébi a fost meşter al breslei din Oradea începând din 8 noiembrie 1801 şi într-adevăr, şi în listele ce cuprindeau gospodăriile reformate, apare începând din 1802, în calitate de cap de familie, în strada Német. începând cu anul următor şi până la moartea sa, recensămintele îi indică gospodăria în zona străzilor Magyar-Pece, mai precis pe strada Pece, în apropierea mănăstirii capucinilor. Primul ucenic s-a angajat în atelierul său în 1803, însă doar István Gál, care s-a angajat în 1807, a fost primul care s-a şi eliberat deja în 1808. Până în 1830 a primit în totalitate 25 de ucenici, dintre care doar 13 s-au şi eliberat din atelierul lui.10 * Dacă luăm în considerare aceste

7 Makai 1999. pp. 43-54, MNL /1. registru mixt de stare civilă al Parohiei Reformate din Zsadány (1757-1837).

8 Cf. Emődi 2018. nota nr. 28.

9 Lista meşterilor lăcătuşi din Oraşul Nou (în paranteză anul când au fost primiţi în breaslă) : István Szombati (1783-), István Kalmár (1788-), András Bornemisza (1793-), József Gunczel (1795-), János Tébi (1801-), István Apai (1802-), Károly Rottenfels (1803-), János Vámos (1806-), Jakab Mártonfi (1807-), Márton Hajda(1809-), Sámuel Kováts (1810-), József Benkő (1812-), Imre Győrffi (1814-), Sándor Szabó (1815-), György Megyaszai (1817-), József Rákosi (1818-), Sándor Körösi (1819-), András Németh (1821-), Lőrincz Rusz (1821-), Pál Keresztesi (1825-), István Beretzky (1826-), István Szakáts (1827-), János Bellovits (1829-), Mihály Rusz (1829-), Mihály Szlafkai (1830-), György Papp (1830-).

10 Lista ucenicilor primiţi în atelierul lui János Tébi şi apoi eliberaţi de

acolo (în paranteză locul lor de origine şi anii petrecuţi la el ca ucenici):

cifre, pare să fi fost cel mai prolific dintre meşterii lăcătuşi din Oraşul Nou. Deşi literatura de specialitate referitoare la viaţa şi activitatea breslelor consideră că în general un meşter putea avea simultan doar un ucenic şi o calfa, cazul lui János Tébi ne arată că în cazul breslei orădene regulile erau diferite. Conform recensămintelor parohiei reformate, în anii 1808, 1814 şi 1841 locuiau la el câte două calfe, iar în 1828 chiar trei (!), iar între 1803-1837 ucenicii au fost aproape întotdeauna câte doi, uneori chiar trei. Examinând locul de origine al ucenicilor, pare aproape sigur că Tébi primea în atelierul său în primul rând (sau chiar exclusiv) tineri de confesiune reformată, în majoritatea cazurilor bihoreni sau originari din teritoriile imediat învecinate. Conform datelor dintr-un proces-verbal municipal, Tébi era în 1832 meşter de breaslă principal. Doi dintre copiii săi i-au dus mai departe meseria.11 Fiul său János, născut în 1807, s-a angajat ucenic în atelierul tatălui său din strada Pece în 1824 şi s-a eliberat în 1827. Revenit acasă după o presupusă perioadă de peregrinări, apare pentru prima oară în recensămintele ecleziastice în 1837, având un timp locuinţa şi atelierul pe strada Körös, începând cu anii 1850, s-a mutat şi a lucrat, împreună cu rudele din familia Tébi venite din provincie şi care lucrau în domenii asemănătoare, în imobilele aflate pe terenul de dimensiuni impunătoare cu numărul cadastral 439, aflat la capătul străzii Német (devenită mai târziu strada Nagy Teleki). János Tébi Jr. a devenit întreprinzător, în 1872 este înregistrat ca proprietar al unei fabrici de ulei. Celălalt fiu al lui János Tébi, József, născut în 1825, s-a angajat în 1840 la Mihály Knorr, unul din meşterii breslei din Olosig, şi s-a eliberat tot acolo în 1843.12 Este interesant de remarcat faptul că Mihály Knorr a executat în 1842 şi

István Gál (1807-1808), Jakab Etsedi (1806-1809), Márton Turcsányi (1809-1813), Mihály Boros (Paleu, 1813-1816), Márton Majoros (Palota, 1815-1816), Pál Szabó (Salonta, 1815-1819), Sámuel Hajdú (Szeghalom, -1820), Sándor Szakái (Sarkad, 1819-1822), Károly Szentendrey (Körösszegapáti, 1821-1824), István Kováts (Berekböszörmény, 1821-1825), Lajos Disznósi (Bagamér, 1823-1826), Dávid Kádár (Füzesgyarmat, -1830), János Tébi Jr. (Oradea, 1824-1827). Ucenicii care nu au, fost eliberaţi proveneau din următoarele localităţi: Hencida, Ocna Slatina, Bakonszeg, Episcopia Bihor, Borş.

11 Pentru datele referitoare la familia sa numeroasă, vezi Emődi 2018. p. 18.

12 Pentru o imagine completă a situaţiei, publicăm şi lista meşterilor lăcătuşi din Olosig, pe baza deja menţionatului registru de procese verbale: Gáspár Kreiczer (1761-), Leonhard Scheiderber (1761-), György Müller (1766-), János Denkl (1770-), István Pintér (1770-), János Mihály Peyko (1770-), Antal Peiczhoffer (1776-), Simon Szilágyi (1778-), János Ámon (1780-), István Jámbor (1786-), Vencel Smisch (1786-), György Szabó (1786-), Péter Finta (1790-), József Schuler (1790-), Mihály Grüli (1791-), György Czuleger (1796-), Antal Ámon (1798-), Ignác Hamerschmidt (1802-), István Knorr (1802-), Jakab Tribl (1805-), István Oláh (1805-), Mihály Kiss (1813-), Sándor Szabó (1818-), Imre Győrfi (1818-), Ferenc Schultz (1825-), Mihály Knorr (1825-), Ferenc Ámon (1826-), József Gyapai (1826-), József Ernst (1832-), István Lévai (1846-), István Perge (1847-). Breasla de aici era dominată mai ales în secolul al XVIII-lea de meşteri romano-catolici, o parte dintre ei vorbitori de limbă germană, o maghiarizare accentuată a burgheziei meşteşugăreşti din acest cartier al oraşului poate fi observată începând cu primul deceniu al secolului al XIX-lea.

168