Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

re. La pantoful albastru în zona vârfului sunt şi elemente florale brodate cu fire de mătase.

Căputa, partea superioară a pantofului albastru, se constituie din trei straturi. între stratul învelitor din mătase tip damasc şi căptuşeala de piele s-a intercalat un strat de stofă de in cu structură de pânză, pentru a-i conferi o rigiditate ridicată (foto 5). Pantoful roz constă din două straturi - mătase damasc şi căptuşeală de piele - care au fost lipite între ele pe toată suprafaţa, aceasta conferind ţinută stratului superior (foto 6). Utilizarea cu economie a stofelor preţioase se poate observa la ambele perechi de pantofi. Stofa învelitoare a fost completată în mai multe locuri, conform tiparului, cu mici bucăţi decupate.

Ambele perechi au fost confecţionate pe calapod prin tehnica de coasere pe ramă (fig. 2). Partea superioară a încălţămintei a fost fixată de talpă cu ajutorul unei fâşii de piele, numită ramă. Aceasta a fost o inovaţie în tehnica confecţionării încălţămintei, întrucât mai devreme, diferitele elemente ale încălţămintei au fost fixate între ele prin coasere pe verso. La analogiile autohtone se pot observa ambele tehnici. în prima jumătate a secolului al XVIII-lea rama era confecţionată de obicei din piele albă, care, pe lângă funcţionalitate, a avut şi un rol decorativ.14

Fig. 2. Tehnica confecţionării pe ramă.

Sursă: Vass - Molnár 2000. p. 143.

S-a cusut mai întâi pielea şi stofa învelitoare a tocului de piesa superioară (de carâmbi), apoi s-a montat tocul de lemn şi în final au învelit tocul. Cu ajutorul analizei radiologice s-a putut releva tehnica fixării învelişului tocului. Straturile învelitoare au fost strânse pe miezul de lemn pe partea frontală prin coasere perpendiculară (fig. 3). în cazul pantofului roz, tocul a fost învelit cu acelaşi tip de stofa ca şi stofa de bază a părţii superioare şi a fost brodat cu fire metalice. în cazul celui albastru tocul a fost învelit cu o stofa de mătase diferită, de culoare roz, cu o structură nervurată/raiată.15 Mijlocul tocului a fost decorat într-o li-14 Fairhurst 2015. p. 62.

15 Textura nervurată, paralelă cu direcţia bătelii, este dată de alternarea

unui fir mai gros cu două fire subţiri de băteală, ritm ce se repetă în continuu.

Fig. 3. Piesele componente ale tocului (desen realizat de autor).

nie verticală cu un şnur metalic. Talpa cu suprafaţa texturată a fost fixată de ramă şi de învelitoarea tocului printr-o cusătură cu ac dublu, pe suprafaţa de călcare cusăturile fiind introduse într-un canal/o crestătură de coasere. Şirul cusăturilor perfect uniforme a fost de-a dreptul şi un element decorativ al tocurilor. în final au tivit marginea părţii superioare cu o panglică de mătase. Tot cu această panglică au acoperit şi cusăturile laterale. Panglica de tivire a pantofului albastru a fost original o panglică de mătase roz cu un model nervurat.16 Pantoful roz a fost tivit cu o panglică de tafta de mătase de culoare natúr.

Starea de conservare

Ambele perechi de pantofi au ajuns în laboratorul de restaurare în stare precară. Suprafaţa exterioară şi interioară a piesei superioare/a căputei a fost murdară, stofa învelitoare şi elementele decorative au fost rupte, cu fragmente lipsă; au avut rezistenţa mecanică scăzută şi au fost deformate (foto 7). Toată suprafaţa firelor metalice a fost acoperită de produşi de coroziune gri.

Cele mai însemnate daune ale pantofului albastru au fost cauzate de molii. Au apărut lipsuri pe stofa învelitoare, la broderiile cu fire de mătase albe şi roz (foto 8), iar panglica de tivire din mătase s-a distrus aproape în întregime. Rămăşiţele păstrate ale panglicii, cândva de o nuanţă roz, s-au decolorat. Pe pantoful însemnat cu ”b” s-a rupt una din barete, cusăturile de pe laturi şi de pe toc s-au rupt, şnurul metalic s-a desprins. Broderiile cu fire metalice s-au deteriorat, prezintă lipsuri. învelitoarea de

16 Textura nervurată, paralelă cu direcţia bătelii, este dată de o structură de urzeală densă alternând fire de urzeală groase şi subţiri, respectiv datorită utilizării de fire de băteală groase. Acest tip se numeşte: Gros de Naples.

150