Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

în cazul ’’lăzilor de documente” ale lui Sámuel Bíró din Mărtiniş şi Klára Daniel din Vârghiş putem vorbi de mobile la care, în esenţă, prin mişcarea elementelor structurale se schimbă doar înfăţişarea. Prin deschiderea cutiilor rotibile mobilierul nu se schimbă, doar din ascunzişurile lor ni se înfăţişează adevărata funcţiune a mobilelor.31 E îndeobşte cunoscut în istoria mobilierului european, că dulapul de cabinet, ca şi tip de mobilier - asemănător multor altor tipuri de mobilier - s-a format din ladă. Dulapurile de cabinet, luate jos de pe masa, suportul, dulăpiorul scund care servesc etalării sale sunt obiecte transportabile ca şi lăzile. Pe tăbliile lor laterale deseori au fost montate şi mânere ce permiteau ducerea, deci folosirea lor ca ladă nu trebuie considerată o funcţiune separată. Deci pentru denumirea ’’lăzilor de documente” ale lui Sámuel Bíró şi Klára Daniel nu poate fi folosită expresia ’’mobilier transformabil” ca şi termen tehnic. însă ’’anomalia” din jurul denumirii lor se poate explica prin aptitudinea lor de a fi transformabile.

Contextul istoric al realizării mobilelor

Proprietarii de odinioară ale lăzilor de documente, Sámuel Bíró (1665-1721) din Mărtiniş şi Klára Daniel (1676-1735) din Vârghiş în 1700 sunt deja amintiţi ca şi căsătoriţi. în momentul realizării mobilelor, ce coincide cu răscoala pentru libertate legat de numele lui Francisc Rákóczi al II-lea, trăiau, împreună cu copiii lor, în Transilvania de Sud, la Braşov. în războiul ce se desfăşura cu succese militare schimbătoare, Braşovul, fiind oraş întărit, se afla sub protecţia garnizoanei germane, unde populaţia săsească, loială împăratului, şi un nobil ca Sámuel Bíró, care nu s-a implicat în mişcarea curuţilor, putea exista, împreună cu familia, într-o relativă linişte, în condiţiile încercărilor cumplite ce loviseră ţara. Sámuel Bíró, provenind din nobilimea mijlocie secuiască, în ultimii ani de existenţă a Principatului Transilvan, şi-a început cariera în calitate de secretar al lui Mihály Teleki, puternicul cancelar, apoi mai târziu l-a slujit pe guvernatorul György Bánffy. Ca şi funcţionar de stat înainta treptat pe scara ierarhică: a fost şi provizor al fierăriei/furnalelor din Ciuc, prim inspectoral oficiului tricesimei, apoi din 1715 a dobândit poziţia de consilier al Guberniului. în 1718 a fost ales intendent general al Bisericii Unitariene. Soţia sa, Klára Daniel provenea dintr-una din familiile de primori din Scaunul Odorhei, familia Daniel de Vârghiş, aparţinând

ale acestui tip este păstrat în colecţia Muzeului de Arte Aplicate din Frankfurt, pe care maestrul l-a realizat în Hermhag, în jurul anului 1745. Inventivitatea necesară dezvoltării în continuare a mobilierului transformabil provine din Franţa anilor 1760, din activitatea ebeniştilor activi acolo, Oeben şi Riesener. Mulţumită acestui fapt a apărut masa transformabilă comandată de principele elector saxon, în 1769, ce se poate acţiona cu numeroase zăvoare speciale. Zinnkann 2005. p. 49.

31 Specialistul colecţiei de mobilier, muzeograful principal Balázs Semsey m-a ajutat în deciderea următoarei chestiuni: în ce sens se poate formula aptitudinea transformabilităţii în legătură cu tipul de mobilier cercetat de noi?

stratului superior al societăţii secuieşti. Prin familiile lor ambii aparţineau şi elitei unitariene a Transilvaniei.32

în cartea lui Gábor Daniel sen. din Vârghiş conţinând biografiile membrilor familiei Daniel găsim o informaţie interesantă, şi anume că Klára Daniel fusese audiată în 1724 în legătură cu documentele, actele familiei Daniel, în calitate de martor a declarat, că după decesul fratelui său, Mihály Daniel, documentele familiei - inclusiv actul de donaţie al proprietăţii din Vârghiş - de la văduva acestuia, cu aprobarea lui Ferenc Daniel sen., au ajuns la ea şi le-a păstrat până la sfârşitul răscoalei.33 Mihály Daniel care a trecut de partea luptătorilor pentru libertate şi-a pierdut viaţa în bătălia de la Pata, avută cu trupele generalului Rabutin, care înainta spre Cluj, pentru despresurarea oraşului.34 în legătură cu lăzile de documente realizate la comanda lui Sámuel Bíró şi a soţiei în perioada răscoalei conduse de Rákóczi, se poate pune întrebarea dacă realizarea lor nu poate avea legătură cu necesitatea păstrării provizorii, în timpul luptelor, a arhivei familiei Daniel. în comandarea celui de-al doilea dulap poate a intervenit şi acel obicei răspândit în occident, conform căruia dulapurile de cabinet erau amplasate de către aristocraţi, orăşeni bogaţi, în pereche, simetric, în încăperile reprezentative.

Posibilele locaţii ale realizării mobilelor şi persoana creatorului

în anii plini de vicisitudini ai luptelor conduse de Rákóczi pare inimaginabil ca familia Bíró-Daniel să fi procurat mobilier de lux comandat dintr-un centru de producţie de mobilă de la distanţă mai mare, din Viena sau chiar din Augsburg, deoarece în epocă căile comerciale mai importante ce treceau prin Ungaria şi Transilvania erau periclitate.35 * * *

în legătură cu provenienţa lucrării de artă a Muzeului Naţional Secuiesc, distrusă în condiţii tragice, Géza Nagy

32 Izvoarele datelor biografice: Daniel 1896. pp. 221-222., Kovács 2007. pp. 7., Balogh 2011. pp. 41-56., Szirtes 2015. pp. 49-55., comunicarea amabilă a lui János Fehér.

33 Klára Daniel a fost audiată pe 30 noiembrie 1724 în legătură cu locul unde se află documentele familiei Daniel. în mărturia sa a afirmat, că după moartea tatălui ei, István Daniel (1639-1688) toate actele au ajuns la cel mai vârstnic frate, Mihály, care, în 1703, la izbucnirea răscoalei conduse de Rákóczi s-a îngrijit de punerea lor în siguranţă. Le-a trimis, prin soţia sa, Zsófia Kun la Braşov. Klára Daniel, în mărturia sa, aminteşte, că în perioada " obsidium-ului din Braşov”, adică blocada curuţilor dintre începutul anului 1704 până-n iulie 1705, cu „conse[n]ssus” (consimţirea) unchiului ei, Ferenc Daniel senior, a luat cu ea actele familiale de la Zsófia Kun, ajunsă între timp văduvă, pentru ca „in acele vremuri de războaie să nu sufere vreo pagubă". Astfel, într-un mod ce se considera o abatere de la reguli, documentul, actul de donaţie a străvechii moşii din Vârghiş, pe care Klára, în mărturia sa, îl pomeneşte în mod expres. Cu terminarea luptelor Klára a predat actele familiale fratelui ei, Ferenc Daniel, acesta având calitatea de ”rudă mai în vârstă". Daniel 1896. p. 104. pp. 196-198., 221-222.

34 Daniel 1896. 196-198.

35 Nesiguranţa produsă de răscoala lui Rákóczi este oglindită de un document al Comisiei Comerciale şi a Plantaţiilor (engleze) emis în 1707,

din care aflăm că luptele periclitează transportul mărfurilor din Hamburg la Constantinopol. Kurucz 1992-1994. p. 45.

143