Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Posibilităţi de uscare a obiectelor arheologice din piele, saturate cu apă Zsuzsanna Várhegyi - Márta Kissné Bendefy Introducere O mare parte a obiectelor arheologice din piele este scoasă la iveală, în urma săpăturilor, în stare umedă sau saturată cu apă. Tratamentul lor impune de cele mai multe ori operaţii de curăţire şi conservare umede, după care poate urma etapa riscantă a uscării. Subiectul studiului parcurge posibilităţile de uscare a pieilor saturate cu apă, avantajele şi dezavantajele procedeelor, acordând atenţie deosebită metodei de eliminare a apei în stare de îngheţ, apoi relatează rezultatele şi concluziile experimentelor efectuate de autori în domeniul amintit mai sus.1 Metodele cele mai frecvent utilizate pe parcursul conservării şi uscării obiectelor arheologice din piele, umede în sol, pieile trec prin transformări semnificative; în urma proceselor fizice şi chimice pielea slăbeşte şi între fibre se înglobează săruri anorganice. Din cauza descompunerii parţiale a proteinelor scade capacitatea lor de a lega apa, fapt pentru care pieile provenite din săpături arheologice trebuie tratate, după curăţire, cu soluţii care conţin substanţe higroscopice (glicerină sau polietilen-glicol) pentru a putea păstra cantitatea de apă necesară a le asigura flexibilitatea şi după uscare. După aceste tratamente preliminare poate urma uscarea completă, care este pasul cel mai critic al conservării.2 Dacă uscarea se produce la temperatura camerei, pe parcursul eliminării apei în stare lichidă, care are o tensiune superficială mare, pereţii vaselor capilare se apropie între ei şi datorită legăturilor duble foarte strâns formate, se lipesc, pielea devenind rigidă. Conform cunoştinţelor noastre actuale, cea mai eficientă metodă de eliminare a apei este uscarea prin îngheţare (denumită şi li ofili zare), în acest proces, apa îngheţată trece direct în fază gazoasă fără a intra în stare lichidă, fenomenul fiind numit sublimare; astfel poate fi evitată lipirea fibrelor. Stmctura pielii rămâne mai afânată, mai moale, mai destinsă şi în stare 1 Kissné Bendefy 2014. pp. 46-56. dezbate pe larg posibilităţile de curăţire, conservare şi restaurare a pieilor; studiul de faţă se ocupă doar cu tematica legată de uscare, o operaţie inevitabilă de la finalul conservării. 2 Cameron, E. - Spriggs, J. - Wills, B. 2006. pp. 245-251. 3 în engleză ffeeze-drying. uscată. Metoda este efectuată cu aparate de liofilizare4, care din cauza cheltuielilor de achiziţionare şi funcţionare ridicate, sunt inaccesibile celor mai multe instituţii, colecţii publice. în Ungaria există unele experienţe legate de liofilizarea obiectelor de artă umezite în urma inundărilor, scurgerilor de apă5 precum şi a obiectelor de lemn arheologic6, dar pentru uscarea pieilor arheologice umede nu se aplică metoda, în ciuda faptului că în mai multe ţări din Europa, procedeul a fost utilizat în acest scop în mod sistematic deja în anii '80.7 Diferenţele se datorează pe de-o parte cauzelor financiare; pe de altă parte, din cauza condiţiilor climatice şi de sol, în ţara noastră sunt scoase la iveală prin săpături arheologice cantităţi mai mici de resturi din piele, într-un număr mai redus de locaţii decât în Anglia, Germania sau Olanda. Metoda cea mai răspândită în prezent, în Ungaria, constă în zvântarea, tamponarea pieilor scoase din baia de conservare, după care urmează o înmuiere timp de 20 de minute într-un amestec de 1500 ml alcool terţ-butilic şi 20 ml de alcool gras8, înlocuind astfel o parte a apei cu compuşi ce prezintă tensiuni superficiale mai reduse, apoi uscarea lentă la temperatura camerei, între tampoane de hârtie absorbantă, schimbate la una-două zile, acoperite cu folie. în urma procedeului rezultă piei destul de flexibile, dar în acelaşi timp restauratorii întâmpină numeroase probleme. Alcoolul terţ-butilic şi alcooli graşi sunt costisitori şi în amestecul format din ei se poate dizolva o parte a substanţei de tăbăcire. Uscarea necesită o supra -4 Aparat de uscare prin îngheţare sub vid: Karsten et al. 2012. p. 21. imaginea 56. http://www.english-heritage.org.uk/ publications/ waterlogged-organic-artefacts/. 5 în cazul în care cărţi, obiecte de piele istorice se umezesc în urma inundărilor, acestea sunt congelate fără un tratament prealabil cu glicerină. Kastaly 2007. pp. 239-240. 6 în 2015 studenta Andrea Madarász din cadrul Universităţii de Artă din Budapesta, specializarea Restaurarea Obiectelor de Artă Aplicată, a efectuat în lucrarea sa de diplomă uscarea prin liofilizare a unor obiecte arheologice din lemn, saturate cu apă, după un tratament prealabil cu trehaloză. Experimentul a fost efectuat cu un aparat primit în împrumut pentru acest scop. Coordonatorul lucrării a fost Dr. András Morgós. Madarász 2015. 7 David 1981., Ganiaris et al. 1982., Wouters 1984. Starling 1984., Mills Reid et al. 1984. 8 Pe parcursul deceniilor trecute s-au folosit în general alcool lauric (C|2H260), alcool cetilic (C16HJ40) sau alcool miristilic (C14HmO), deseori cu alte adaosuri, pe baza reţetelor întocmite în urma experimentelor efectuate de Zoltán Szalay şi Irén Koncsánszkyné Vakány. Szalay 1973. 86
