Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Completare realizată pe suport de placă / plasă de cupru Completare realizată prin ardere în negativ Caracteristici mai solidă, poate fi inserată şi îndepărtată în repetate rânduri friabilă poate fi arsă în repetate rânduri completările în formă negativă pot fi supuse arderii de max. 5-6 ori; după scoaterea din negativ nu pot fi arse mai uşor de retuşat mai greu de retuşat pentru că nu poate fi inserată în lacună împreună cu negativul nu se îmbină în mod corespunzător cu fractura poate fi îmbinată cu fractura aproape perfect Necesar de materiale şi ustensile pistol de lipit cuptor, silicon, plastilină, ipsos Completări la care a fost utilizată tehnica completarea lipsurilor la alveole, la suprafeţe mai mari la suprafeţe mai mici Tabel 1. Compararea caracteristicilor completărilor de email, realizate pe placă de cupru respectiv prin ardere în negativ. revenim cu culori de porţelan care necesitau de asemenea ardere. Uzura a fost redată prin şlefuire cu hârtii abrazive de o granulaţie fină, prin care suprafaţa emailului a devenit mai mată. Completările astfel realizate s-au încadrat în ansamblul suprafeţelor originale, au o ţinută sigură şi sunt mai puţin friabile (foto 17.). Completări realizate prin ardere în negativ Completarea emailurilor păstrate fragmentar în alveole, nu a fost posibilă prin metoda prezentată mai sus. în 2015, Veronika Szilágyi a experimentat în lucrarea sa de diplomă18 o metodă inedită pentru asemenea situaţii, prin care lipsurile pot fi completate cu bucăţi care se îmbină cu mare precizie cu fractura. Metoda constă în luarea formei cu cauciuc siliconic pentru mulaj, după care se face un negativ din ipsos de bijutier (care îşi menţine forma şi la temperaturi de 1000 °C), în care se toarnă emailul şi completarea poate fi arsă (foto 18.). Lipsurile mai mici, fragmentare au fost completate prin această metodă. în zonele în care emailul original era crăpat, înainte de luarea mulajului de silicon, a fost aplicat un strat de Paraloid19 cu scopul de a izola suprafaţa şi de a proteja emailul de eventuale desprinderi. 18 Szilágyi 2016. 19 Paraloid B72 de 5% dizolvat în acetonă. Pentru a obţine grosimea adecvată a completării, a fost nevoie de umplerea şi apoi arderea repetată a negativului de ipsos cu email; în final, pentru obţinerea nuanţei dorite am revenit cu pictare şi încă o ardere. Ipsosul a rezistat în general la 3-5 arderi, în funcţie de grosime. Ipsosul trebuia să fie complet uscat, altfel, emailul s-a ars. Completările prea subţiri s-au deformat deseori, cele cu formă neregulată s-au spart uşor la scoaterea din negativ. Pentru a preveni aceste deteriorări, am introdus în negativ un suport pentru email din plasă de cupru, ori bucăţi din sârmă de cupru, subţire. Astfel emailul s-a ataşat şi de firele de cupru, care i-au scăzut deformarea şi fragilitatea. Dacă totuşi s-a rupt bucata sau a crăpat, fragmentele nu s-au desprins, pentru că firele de cupru, respectiv plasa le-au menţinut laolaltă. La completările realizate în negativ de ipsos a fost greu să obţinem nuanţa de culoare adecvată precum şi continuarea, potrivirea motivelor pictate, deoarece — până când era în negativ - bucata nu putea fi aşezată în locul său lângă fragmentul original. După scoaterea din negativ nu mai era posibilă o nouă ardere, întrucât fără ipsos, marginile completărilor de email s-au ondulat. Arderea putea fi evitată prin aplicarea unui retuş în culori, dar scopul nostru a fost să realizăm completările exclusiv prin tehnica emailului. Am efectuat noi experimente privind posibilităţile de ardere a bucăţilor pictate după scoaterea din negativ, prin reînglobarea lor în ipsos. Astfel a fost posibilă arderea pieselor integrate ulterior în tehnica emailului picat. Marginea pieselor finite de email putea fi ajustată, adaptată la fonna necesară, dacă era cazul, cu pila. Completările au fost lipite după asamblarea obiectului, cu Paraloid B72 de 30%, dizolvat în acetonă (foto 19.). Asamblare şi finisarea / protejarea suprafeţei Piesa a fost asamblată prin lipire moale cu ciocan de lipit, precum şi cu pistol de lipit, întrucât fixarea cu adeziv nu ar fi asigurat stabilitatea necesară (foto 20.). Flacăra pistolului de lipit cu gaz produce căldură mai mare decât ciocanul şi permite astfel intervenţii locale şi lipire mai rapidă. în timpul lipirii emailurile au fost protejate cu folie de aluminiu. Elementele cu decor de mărgele au fost îmbinate în multe cazuri prin lipirea muchiilor / capetelor acestora, astfel, pentru consolidare, pe spatele lor am aplicat o placă de cupru. La obiectele emailate, lipirea cu pistol cu flacără se utilizează foarte rar; în acest caz nu a fost nevoie de încălzirea întregului obiect, acesta s-a încălzit doar la lipire, respectiv o anumită suprafaţă a fost supusă căldurii pentru un timp mai redus. în cele mai multe locuri s-a refolosit aliajul de lipire original, doar în câteva locuri era necesar suplinirea cu aliaj nou. La nevoie, zonele de lipire au fost cizelate şi patinate. Suprafaţa metalelor a fost finisată cu un strat protector pe bază de ceară microcristalină. 121
