Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Pentru emolierea cupolei de hârtie rigidizate şi tratarea ei mai eficientă am menţinut umiditatea relativă a mediului la 55%. Pentru prevenirea unor noi deteriorări o primă etapă a constat în stabilizarea structurii slăbite. Pentru ca spiţele să-şi poată recâştiga funcţionalitatea a fost necesară refixarea în nervuri şi în inelul glisant de deschidere a pieselor desprinse. Ca soluţie provizorie fixarea s-a realizat cu fire de mătase (foto 15.). Probe de solubilizare şi curăţirea Pe lângă menţinerea transparenţei a fost necesară subţierea stratului de ulei pe alocuri lipicios, lucios, îngroşat. Pe baza literaturii de specialitate21 22 * am ales pentru testare trei solvenţi: acetonă, alcool şi ligroină. Gradul de penetrare este ridicat la toate trei, iar retenţia este mică sau mijlocie, astfel ei fiind adecvaţi să solubilizeze doar suprafaţa stratului de ulei fără a dizolva întregul strat. în cazul alcoolului tamponul de vată s-a colorat foarte brusc şi a solubilizat stratul de ulei într-o măsură mai mare decât ne aşteptam. Acetona mai puţin, iar ligroină aparent nu dizolva deloc uleiul de tung, în schimb cu ajutorul ei s-a putut îndepărta cu uşurinţă liantul benzilor adezive. Pentru atingerea scopului nostra am ales un amestec de 2:1 benzină şi acetonă, care a pătruns relativ adânc în hârtia impregnată, dar s-a şi evaporat repede, astfel făcând posibilă îndepărtarea depunerilor ancrasate; a subţiat şi stratul de ulei lipicios, suprafaţa devenind mată, fără a scădea transparenţa hârtiei. Depunerile ancrasate am încercat să le îndepărtăm mai întâi prin metode mecanice, cu pensula şi cu tampoane de vată umezite în apă distilată, dar fără succes. însă cu amestecul de solvenţi s-au putut emolia şi îndepărta uşor aceste ’’pietre microscopice” odată cu subţierea peliculei protective (foto 16.). Desprinderea straturilor de hârtie lipite între ele s-a dovedit o sarcină mai grea, întrucât solventul se evapora rapid, iar filele fragile nu se puteau desprinde atât de rapid nici cu spatule subţiri şi nici cu pensete. Dacă amestecul rămânea timp mai îndelungat pe suprafaţă, începea să dizolve uleiul din straturile mai adânci ale hârtiei. Nu s-au dovedit eficiente nici tamponarea, nici aplicarea cu pensula şi nici emolierea cu aburii amestecului de solvenţi, deoarece compuşii acesteia se evaporau mult prea repede. Singura soluţie s-a dovedit a fi pensula cu recipient pentru apă a firmei Kuretake, “2 cu ajutorul căreia am putut aplica o cantitate controlată de solvent pe suprafaţa hârtiei, în timp ce mişcând pensula în continuu am putut desprinde straturile alipite cu vârful acesteia (foto 17.). Pelicula de ulei îngroşată de pe suprafeţele desprinse am subţiat-o cu 21 Kronthal 1997. p. 40. 22 La prima vedere solventul nu a distrus materialul pensulei, însă după 10-15 zile o piesă componentă din plastic s-a deformat totuşi, astupând astfel filtrul pensulei, aşadar pensula trebuie folosită intr-adevăr conform denumirii, doar cu apă. ajutorul tampoanelor de vată cu amestecul benzină-acetonă. Netezirea suprafeţei s-a putut obţine după evaporarea solvenţilor, printr-o uşoară umezire, cu un sprijin format din folie de poliester ataşată la spate şi fixată cu magneţi. Reparaţiile inestetice efectuate cu benzi izolante au fost îndepărtate prin tamponare cu solvenţi şi cu ajutorai unei pensete. Sub banda adezivă, stratul de ulei original, neuniform, a devenit pe alocuri lucios; în urma ştergerii cu amestecul de acetonă s-a putut reda suprafaţa mată a suportului. Investigaţiile chimice au arătat că vechile completări cu hârtie au fost lipite pe cupolă cu amidon2 ’, astfel stratul de adeziv a putut fi înmuiat prin umezire iar completările au putut fi îndepărtate cu ajutorai pensetei şi spatulei. Completări integrante şi în contralumină. Metoda completării Precum stratul de hârtie al umbrelei a fost montat pe structura de bambus, probabil cu un adeziv pe bază de amidon, care este un adeziv natural, organic, care se umflă în contact cu apa, am plănuit lipirea rapturilor şi a completărilor cu un adeziv asemănător. S-a ales dintre mai mulţi adeziv organici de acest fel — adezivi naturali şi adezivi sintetici pe bază de substanţe naturale; de aceea au fost comparate empiric următoarele materiale: amidon de grâu în apă, concentrat, clei de peşte, gelatină, metil-celuloză densă, Klucel G (hidroxi-propil-celuloză), respectiv Klucel G dizolvat în alcool. Am observat timpul lor de uscare, dacă provocau sau nu deformări în hârtie după uscare, efectul şi timpul presării manuale temporare asupra completărilor şi rezistenţa la rupere a legăturilor formate în mediu uscat şi în mediu umed. Pe baza acestor teste adezivul sintetic de origine naturală, metil-celuloza, s-a dovedit a fi cel mai adecvat, de aceea am optat pentru folosirea acestuia. Prima idee era ca obţinând o peliculă independentă din acest adeziv, fără suport de hârtie, aceasta ar fi fost un material-suport transparent, însă aderenţa acestora s-a dovedit mai slabă decât cea a filelor uleioase, astfel încât fixarea nu ar fi rezistat pe termen lung. Soluţia s-a dovedit a fi inserarea completărilor din văl japonez kozo foarte subţire (6g/m2) colorat într-un maro asemănător culorii umbrelei, cu coloranţi direcţi. Pregătirea materi-23 Am prelevat probe din adezivul completărilor dintre nervurile 1-2 şi pentru testarea conţinutului de amidon am picurat soluţie de iod cu iodură de potasiu. Proba s-a schimbat, în loc de albastru, în roşu. Astfel de reacţie de schimbare a culorii se poate observa în experimentul care ilustrează activitatea enzimei de amilază, când în mediu apos enzima transformă amidonul în dextrină. însă în comparaţie cu amidonul descompus, în contact cu soluţia, am observat o colorare în mov. Testul de identificare a prezenţei proteinelor (cu ninhidrină) rezultatul a fost negativ, însă la finalul analizei, proba a intrat în contact cu apa şi s-a putut observa că se înmoaie bine la umezire. Pe baza acestora se poate presupune că adezivul sensibil la apă a fost un adeziv pe bază de amidon, dar amidonul s-a descompus. 102
