Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
Restaurarea şemineului 5 din sacristia bisericii evanghelice din Biertan Levente Domokos - Károly László în ultimele două decenii s-a mărit interesul faţă de monumentele din Transilvania. In unele cazuri însă, evoluţia binevenită a turismului produce degradări la mobilierul interior al monumentelor, în diferite grade, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul acestui şemineu, prezentat în studiul nostru de caz. Sistemul de încălzire a bisericii din Biertan, monument inclus în Patrimoniul Mondial, a suferit deteriorări la nivelul podelei, datorită intensificării mişcării generate de numărul mare de vizitatori. Unele cahle s-au dislocat şi faţada s-a surpat, s-a prăbuşit parţial. O parte din elementele şemineului s-au spart, altele s-au pierdut. Cupola (acoperişul), având o greutate mare, tensiona elementele rămase în poziţiile originale, ducând la apariţia noilor fisuri (foto 1-2). Pentru a preveni noi deteriorări a fost nevoie de intervenţii de consolidare şi conservare de urgenţă, care au fost precedate de un studiu aprofundat al piesei. Şemineul Datând de la sfârşitul secolului al 18-lea, începutul secolului al 19-lea, şemineul,1 format din două părţi, este construit pe o vatră înălţată, încadrată de grinzi de lemn ornamentate. Cahlele şemineului, modelate din pastă fină prin presare manuală în tipar, cu angobă de caolin,1 2 3 sunt decorate cu motive de stele (motive de flori) şi motive geometrice, pictate cu albastru de cobalt pe un fond alb. Cahlele au mărimea de 21x20 cm, respectiv 21x21 cm, în centru cu patru casete romboidale, la extremităţi cu opt semi-casete, care se completează cu modelul cahlelor alăturate. Decorul pictat nu respectă pe deplin motivele geometrice spaţiale, plastice: pe grilajul ieşit în relief, s-au pictat, de mâini pricepute, ghirlande din ochi de bou, iar pe motivele stelate cu şase colţuri din pătratul delimitat de grilaj, pictorul sas de odinioară a pictat motive florale/ Cahlele plane, intermediare au o grosime de 3,5 cm, iar 1 Dimensiunile maxime aproximative împreună cu vatra: lungime 160 cm, lăţime 115 cm, înălţime 180,5 cm. 2 Angobarea a fost urmată de prima ardere, după care cahlele au fost smălţuite şi supuse unei noi arderi oxidante. 3 Szőcs Fülöp - Roşea 2006. Varietatea ornamentaţiei poate fi datorată şi posibilităţilor şi soluţiilor tehnice diferite: la cioplirea tiparului din lemn este mai simplu să se execute ornamente cu linii drepte folosind dalta, cuţitul, precum este mai uşor pictarea motivelor arcuite, în linii mai degajate, libere. în acelaşi rând diferenţa dintre motivele cioplite şi pictate poate fi intenţională, la cererea comanditarului. Motivele decorative cu linii mai puţin riguroase pot uşura semnificativ aşezarea, alăturarea cahlelor şi pot defini aspectul estetic final al operei. cahlele de colţ o grosime de 3,5-11 cm. Elementele de cornişă, de dimensiunea 21,5x10 cm, au o grosime de 7,5 cm şi sunt prevăzute doar cu decor pictat. Cauza acestui fapt este probabil confecţionarea în serie a elementelor de cornişă, care s-au folosit alături de cahle decorate cu motive plastice variate; încadrarea lor în ansamblu s-a realizat prin decorul pictat.4 * Ca şi în cazul celorlalte cahle de şemineu, nici decorul pictat al coronamentului nu respectă pe deplin motivele plastice obţinute prin modelarea în tipar. Pe motivul floral cu patru petale, scos în relief prin presarea în tipar, este pictată o stea cu patru colţuri, respectiv pe motivul stelat cu patru colţuri, ce înconjoară motivul floral, este pictată o formă de stea cu opt colţuri, neclară, imprecisă. Dimensiunea elementelor de coronament este de 10x22 cm, cu o grosime de 4,5 cm. Cadrul de lemn al vetrei, cu grosimea de 11 cm, decorat cu caneluri, a fost ridicat pe cinci picioare de lemn cu înălţimea de 25,5 cm; la mijloc platforma a fost sprijinită pe o cărămidă, înaltă de 20 cm, iar la spate pe un perete de cărămidă de 20 cm. Soclul şi peretele de cărămidă au fost ridicaţi pe o fundaţie de cărămidă, pe când picioarele de lemn au fost montate pe podeaua de scândură. Şemineul ocupă o suprafaţă de 160x72 cm din platforma vetrei, iar în faţa lui a rămas o suprafaţă liberă de 160x43 cm, care avea rol de reţinere a scânteii sau a jarului, respectiv servea drept loc pentru şedere. Cadrul de lemn, profilat asemenea cahlelor de cornişă, susţinut de picioare de lemn şi de cărămidă, a fost prevăzut pe latura interioară cu o scobitură / pervaz pe care s-au aşezat plăci de piatră şi scândură, care la rândul lor au fost acoperite cu un strat de cărămidă montat în chirpici, rezistent la foc. Starea de conservare Pe şemineu se observau diferite degradări. O parte dintre ele — uzura şi depunerile - sunt cauzate de folosire, pe când fisurile / crăpăturile şi fracturile sunt cauzate de efectele din mediul înconjurător. 54 de elemente ale şemineului au rămas în poziţie originală. Acestea au fost inadecvat reparate, pe suprafaţa lor fiind aplicate straturi de pastă de lut, respectiv de var şi mortar. Accidentele şi reparaţiile nu pot fi datate, se poate determina doar crono-4 Un exemplu potrivit constituie acel element de cornişă, montat în partea dreaptă a sobei, care urmăreşte forma, dimensiunea celorlalte elemente, dar prezintă o suprafaţă pictată diferit. 172
