Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
în cazul în care temperatura este corespunzătoare pentru derularea procesului, suprafaţa aurită va căpăta o culoare galben-palidă uniformă. Aceasta va fi ulterior frecată uşor şi sclivisită cu perii de cupru, apoi unsă cu ceară de aurire şi introdusă iarăşi în foc. Ceara de aurire este o combinaţie de ceară de albine şi unul dintre următoarele materiale: ocru roşu, verdigris, cupru, alaun, vitriol, borax. Suprafaţa aurită va fi apoi acoperită cu un amestec de azotat de potasiu, alaun sau alte săruri aduse în stare păstoasă prin amestec cu apă, ori un amoniac slab. Piesa metalică va fi astfel introdusă iarăşi în foc, apoi reacţia va fi stopată cu apă. Prin această metodă se îmbunătăţeşte culoarea suprafeţei, îndepărtând probabil particulele de cupru. Această tehnică de aurire oferă o suprafaţă foarte rezistentă şi frumoasă, dar procedeul este extrem de dăunător atât pentru sănătate cât şi pentru mediu. Art Nouveau şi aurul, în comparaţie cu tehnicile tradiţionale Artiştii sfârşitului de secol XIX, începutului de secol XX39 redescoperă rolul mozaicului şi implicit şi cel al aurului în cadrul compoziţiilor murale. Caracterul curentului Art Nouveau a favorizat răspândirea tehnicii, care dincolo de ocean se leagă de arta lui Louis Comfort Tiffany, în Veneţia - printre alţii - de activitatea familiei Salviati, iar în Ungaria, arta mozaicului secesionist a fost creată de pictorul de vitralii şi artistul mozaicar Róth Miksa.40 Ca o consecinţă a relansării producţiei italiene de sticlă în a doua parte a anilor 1800, alături de sticla artistică, s-a mărit interesul şi pentru confecţionarea sticlei de mozaic. Câteva dintre manufacturile din Veneţia şi Murano, active şi în prezent, au produs materiale de bază şi pentru mozaicurile realizate la cumpăna dintre secolele XIX-XX (foto 11). La anumite opere Róth Miksa a utilizat sticlele învelite cu aur, produse de firma germană Puhl & Wagner.41 Prin arderea argintului la diferite temperaturi, se obţin nuanţe modificate, care servesc drept imitaţii de aur.42 43 Precum se pot stabili deosebiri în modul de montare şi în stratigrafia mozaicurilor antice şi ale celor medievale, astfel şi în cazul mozaicurilor de secol XIX-XX. Diferenţele cele mai relevante se pot surprinde chiar în tehnica de execuţie, care influenţează în mod semnificativ şi caracterul suprafeţelor aurite. Mozaicurile bizantine au fost realizate prin montare directă, la faţa locului; suprafaţa lor este inegală, vălurită. Meşterii au profitat intenţionat de efectele de lumină datorate caracterului edificiului. Acest aspect este relevant în special cu privire la fundaluri uniforme, extinse, compuse din ţesere cu diferite pelicule metalice.42 Artiştii de la cumpăna secolelor XIX-XX, au lucrat în 39 începând cu anii 1860. 40 Kürtösi 2016A. p. 67. 41 Varga 1993. pp. 28-29. 42 Kovács 1994. p. 121. 43 Uneori fundalurile au fost create dintr-un amestec de ţesere aurii şi argintii. atelier, în tehnica indirectă, detaliile pregătite în prealabil au fost montate şi asamblate la faţa locului. Din pricina tehnicii de montare indirecte, suprafaţa este netedă, cuburile de mozaic urmăresc forma elementului arhitectonic, teserele nu prezintă acel unghi de înclinare caracteristic44, care apare la mozaicurile montate in situ. Datorită prefabricării, mozaicurile Art Nouveau sunt „lipsite de vibraţii”. Tehnica de montare nu face deosebire între motiv şi fundal, toate detaliile sunt constituite în acelaşi spirit, montate strâns. Teserele fîindalurilor aurii sunt aşezate aproape în mod obligatoriu într-un sistem asemănător zidului de cărămidă. O diferenţă relevantă este şi utilizarea tencuielii de rostuire la mozaicurile de la cumpăna dintre secolele XIX-XX; spaţiile înguste dintre cuburile de mozaic sunt rostuite la nivel, conferind mozaicului un aspect şi mai uniform, plan, egalizat (foto 12). La exemplele medievale adâncimea şi direcţia variabilă a cuburilor înglobate în tencuială, spaţiile înguste dintre cuburi, rosturile neumplute, permit crearea unor contraste de umbră şi lumină, dinamizând suprafaţa; aspectul final va fi unul mult mai vibrant, mai „catifelat”. Aparenţa fundalurilor aurii este variată în funcţie de metoda de montare a mozaicurilor istorice. La mozaicurile din Hagia Sophia din Istanbul, pentru crearea fundalurilor au fost folosite atât ţesere aurii cât şi argintii. Au profitat nu numai de înfăţişarea / aspectul bogat al aurului aplicat pe sticle suport de diferite nuanţe, ci de multe ori şi pelicula de culoare aşternută pe stratul de tencuială a deţinut un rol important în obţinerea intensităţii şi efectului cromatic final. Montarea teserelor este mai liberă, mai degajată; la mozaicurile situate la înălţimi mai mari rândurile orizontale au fost montate la o anumită distanţă, care datorită montării in situ sunt mai vălurite. în cazul fragmentelor, dimensiunea rosturilor dintre cuburi oferă informaţii despre poziţia iniţială a detaliului, respectiv metoda de montare la un mozaic poziţionat la înălţime este mai liberă, meşterii executanţi calculând cu perspectiva operei şi capacitatea aditivă a văzului. Fundalul auriu montat în formă de evantai sau solzi apare în arta bizantină, spre exemplu la scena Deisis din Istambul45, datată în a doua jumătate a secolului al XIIl-lea (figura 1.). Această distribuţie este cunoscută deja la mozaicul de pardoseală de secol VI46, respectiv a fost utilizat cu predilecţie de şcoala siriană în a doua parte a secolului al V-lea. Motivul a fost compus cu ajutorul unei reţele de pătrăţele. La baza evantaiului stau câteodată „flori” compuse din ţesere de diferite culori, astfel fundalul alb în formă de evantai sugerează un câmp înflorit47 44 Acest unghi este semnificativ în cazul mozaicurilor din Hagia Sophia, Istambul: 30°-150°. Teteriatnikov 1998. p. 58. Unghiul mediu de înclinare în anumite părţi ale clădirii, diferă, 15% şi 30%, orientându-se în funcţie de condiţiile de iluminare date. Teteriatnikov 1998. p. 57. 45 Hagia Sophia, galeria sudică. 46 Fundalul alb al mozaicului de pardoseală din Great Palace, Istambul. 47 Provenienţă: Huarte, Halawé, sfârşitul secolului al V-lea, mozaicurile de pardoseală aparţin colecţiei Muzeului Naţional din Damasc. Pe aceste compoziţii siriene apar scene de vânătoare, pomi fructiferi, animale. 144
