Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

cu benzi adezive nu s-au observat mucegaiuri. Trei probe prezentau o contaminare redusă de mucegai, însă, con­form expertizei, speciile cultivate în cantităţi mici, nu pot fi consideraţi în sine agenţi patogeni {tabel 3). Conform expertizei, într-un spaţiu uscat (la o umi­ditate relativă de 50%, sau mai scăzută) nu exista riscul extinderii infecţiei de mucegai. însă în spaţiul destinat depozitării obiectelor, umiditatea relativă era de 81%, iar temperatura de 17,9°C. Am considerat aceste valori ca fi­ind adecvate pentru evitarea uscării rapide a obiectelor, dar umiditatea relativă ridicată era favorabilă depunerii şi dezvoltării microorganismelor. Pentru a preveni o eventu­ală infecţie, la păstrarea resturilor de port aşezate pe tăvi din plasă sintetică întinsă pe şasiu, sub cort de folie, am apelat la acelaşi produs de uleiuri volatile, picături ECO- mix, care s-a dovedit a fi eficient în cazul pelerinei. Can­titatea mare de vestigii textile nu a fost încă conservată. Conform informaţiilor, în ultimii şase ani nu s-au depistat infecţii, vizibile cu ochiul liber, pe suprafaţa obiectelor.89 Tratamentul obiectelor din piele Obiectele din piele descoperite în osuar, sunt în pri­mul rând fragmente, resturi de pantofi, care contribuie la cunoaşterea tehnicii de execuţie a încălţămintei de epo­că. Vestigiile au fost transportate în atelierul de restaurare piele al MNM-ORRK, ambalate în cutii de hârtie sau de plastic. în unele cutii de plastic, închise, pe suprafaţa pie­ilor a apărut o infecţie de mucegai; în urma unei dezinfec­tări prin pulverizare, cu soluţie de alcool de 70%, acestea au fost puse în frigider. Pentru a asigura aerisirea pieselor, am deschis celelalte cutii închise, iar unele resturi din pie­le le-am mutat în cutii de hârtie. Piesele sunt păstrate în parte în frigider, în parte într-un depozit extern, sub supra­veghere permanentă. Conservarea vestigiilor se realizea­ză intermitent din momentul descoperirii lor, prin inclu­derea studenţilor de la specializările de restaurare obiecte de artă aplicată, pentru a căpăta experienţă în domeniul restaurării obiectelor de piele arheologice.90 Un grup de resturi de încălţăminte (mai multe tălpi groase de pantof, tălpi mai subţiri de pantofi de femeie, piele de călcâi, fragment de căpută etc.) sunt supuse unui şir de experimente, printr-o metodă de liofilizare, neprac­ticată până în prezent în Ungaria.91 92 * Rozariile au fost tratate prin metoda prezentată mai 89 Comunicare verbală din partea lui Veronika Harasztovics. 90 O parte dintre vestigii au fost conservate de Márta Kissné Bendefy, Katalin Orosz şi Zsuzsanna Várhegyi. Practica studenţilor de la spe­cializările de restaurare obiecte de artă aplicată se desiăşoară tot sub conducerea lor. 91 Márta Kissné Bendefy şi Zsuzsanna Várhegyi au susţinut o prezen­tare despre primele rezultate ale experimentelor, la cea de-a XVII-a Conferinţă a Restauratorilor Maghiari, în 2016. După finalizare, cer­cetările vor fi prezentate într-un număr viitor al revistei Isis. Uscarea pieilor umede prin congelare, vezi: Kissné Bendeiy 2014. p. 52. 92 în cadrul cursului de formare asistenţi-conservatori al MNM, îndrumă­tor practică József Balázs. Este regretabil faptul că, la fel ca în multe alte cazuri, nici la descoperirea, dezvelirea osuarului nu s-au recoltat probe şi nu s-au efectuat măsurători privind determina­rea calitativă şi cantitativă a microorganismelor, prezente probabil la faţa locului sau în spaţiul destinat depozitării obiectelor. Concluzii Vestigiile scoase la iveală cu prilejul descoperirilor de criptă suferă un prim şoc în momentul dezvelirii, când condiţiile climatice obişnuite se modifică. A doua schim­bare de mediu intervine după extragerea pieselor, starea lor urmând a suferi noi tensiuni/degradări pe parcursul Fig. 2. Etapele de degradare a vestigiilor arheologice: 1. Folosinţă 2. Condiţii din sol 3. Dezvelire 4. Păstrare/depozitare în colecţii (după The Museum Handbook) depozitării în cadrul colecţiilor, sau al expunerii (fig. 2). Datorită celor enumerate mai sus, respectiv în vederea evi­tării degradărilor, este important ca la faţa locului să lucre­ze o echipă - pe cât posibil - restrânsă, folosind un ilumi­nat cât mai slab, şi să documenteze exact circumstanţele descoperirii, precum şi vestigiile. Transportul obiectelor să se realizeze în condiţii adecvate, cu suporturi, sprijiniri şi ambalare corespunzătoare: hârtie de ambalaj neacidă, respectiv folie-voal, folie sintetică permeabilă, cutie sau sac de hârtie neacidă, cutie de plastic învelită cu folie permeabilă etc. La vestigiile confecţionate din materiale organice, umede în momentul dezvelirii, scăderea bruscă a umidităţii poate cauza o uscare instantanee, rezultând degradarea obiectului; din acest motiv scăderea umidităţii se va face treptat. De asemenea trebuie să luăm măsuri împotriva înmulţirii microorganismelor aflate pe obiec­te, precum şi împotriva colonizării microbilor din noua ambianţă. Dezinfectarea primară cu alcool, utilizată în mod curent, nu s-a dovedit a fi suficientă în cazurile pre­zentate de studiul de faţă; creşterea drastică a umidităţii a provocat de fiecare dată revitalizarea microorganisme­lor sau o infecţie secundară. Imbibarea materialelor de ambalaj în diferite soluţii de dezinfectare, evaporarea unor preparate corespunzătoare din uleiuri volatile sau, în 133

Next

/
Oldalképek
Tartalom