Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Din punct de vedere cronologic, scenele au fost pictate de sus în jos, începând din stânga spre dreapta. în registrul superior, scenele legendei Sfântului Ladislau încep pe peretele de vest şi continuă pe peretele de nord.6 Pe imaginile realizate în lumină razantă se evidenţiază contrastant limitele registrului. Scena de debut de pe peretele turnului are o înălţime de 200 cm şi lăţime de 210 cm. Scena imediat următoare, situată tot pe peretele de vest, are dimensiuni de 200x200 cm (foto 1). Pe latura de nord, limita superioară a acestui registru nu s-a păstrat până la fereastră. în dreapta ferestrei, limita frizei decorative ce încadrează scena înfruntării, coincide cu înălţimea picturilor din acelaşi registru de pe peretele de vest. în privinţa tehnicii de execuţie, scenele registrului superior se prezintă în felul următor: câmpurile scenelor nu au fost delimitate prin incizare în stratul de tencuială şi nu se observă nici urmele sforii de trasat. Compoziţia a fost schiţată cu pensula, cu vopsea roşiatică, după care a fost pictată. în momentul realizării imaginilor, în multe locuri, tencuiala a fost deja destul de uscată. Picturile murale au fost executate deci în tehnica al fresco, dar procesul de întărire, solidificare a fost diferit. Pe latura de vest, culoarea fundalului din jurul cetăţii nu este dată de nuanţa neutră, deschisă a tencuielii, ci a fost pictată o altă nuanţă cu var colorat. Pe acest strat au fost pictate diferite forme: ferestrele, acoperişul, turnurile cetăţii etc. în final, zonele mai accentuate au fost conturate cu negm; linia neagră apare uneori şi ca element individual (foto 2). Portretele personajelor au un desen primar cu roşu, pe care a fost aplicat un fond într-o nuanţă roz, apoi contururile cu negm şi roşu, iar în final luminile. Chipul unui personaj din scenă, aflat în poziţie orantă, a fost pictat cu un decalaj faţă de desenul primar. Mâinile, părul şi veşmintele au fost pictate în aceeaşi tehnică, prin aplicarea unei culori de fond, apoi conturare cu negru sau roşu. Episcopul binecuvântând apare într-un veşmânt mai solemn, adecvat statutului, dar prelucrarea detaliilor nici aici nu este mai exigentă. Caracteml sever al feţei este marcat prin liniile simple ale ochilor, ale gurii, ale nasului şi ale sprâncenelor, pictate pe o culoare de fond. Capul episcopului este înconjurat de o aureolă, a cărei culoare de fond este dată de fundalul roşu, fiind conturată cu negm, cu mâna liberă. Nu se observă urmele inciziilor (foto 3). în scena următoare, chipul Sfântului Ladislau a fost schiţat cu roşu, apoi pictat cu alb, în final contururile au fost accentuate cu negm. Conturai negm al aureolei, decorat cu puncte albe, a fost trasat cu mâna liberă. Coroana nu deţine un decor deosebit (foto 4). Veşmântul de zale a fost pictat pe fundalul roşu, inelele cămăşii de zale fiind trasate cu negru. Portretele personajelor de pe peretele de nord diferă de cele prezentate până acum. La scena Bătăliei culoarea carnaţiei nu este alb sau roz, ci un ocm deschis, aşternut pe schiţa roşie. Contururile feţei au fost trasate cu negm, iar pe nas şi pe frunte, deasupra sprâncenelor, au fost apli6 Kiss 2013. pp. 18-21. cate lumini albe. Această schimbare a fost pricinuită probabil de fundalul roşu, care putea fi mai uşor acoperit cu un ocm deschis, cu putere de acoperire, decât cu un strat alb, de sub care ar fi transpămt roşul intens. Luminile albe apar de multe ori sub formă de laviuri. Carnaţia cailor este redată sub forma unor pete circulare albe şi gri. S-a constatat desprinderea lamelară a starturilor de culoare superficiale, spre exemplu detaliile portretelor, mâinilor sau ale cailor, ceea ce sugerează că în momentul aplicării acestor culori tencuiala era deja zvântată (foto 5-8). Portretul Sfântului Ladislau de pe scena Urmăririi a fost pictat de către un membra mai talentat al atelierului. Faţă de reprezentarea regelui de pe peretele de vest, aici observăm o prelucrare mult mai exigentă a detaliilor. Ochii, sprâncenele şi nasul sunt pictate cu fineţe. Coroana este colorată şi ornată cu pietre preţioase, în timp ce la celălalt portret era marcat simplu, printr-un contur. Culorile calului sunt mai vioaie, hamul este pictat cu roşu, faţă de cel negm de pe peretele de vest. La dreapta de fereastră, portretele sfântului rege sunt realizate iarăşi de o altă mână. Cu toate că se păstrează în stare fragmentară, erodată, se observă prelucrarea detaliată a coroanei şi a chipului, dar caracteml feţei diferă. Ochii sunt poziţionaţi mai aproape unul faţă de celălalt. Contuml gloriei este trasat cu mâna liberă. Pe latura de vest a peretelui navei, Sfântul Ladislau apare călare într-o cămaşă de zale, roşiatică, fără să poarte mantie. Pe latura nordică, în stânga şi în dreapta ferestrei, îl vedem în mantie roşie cu guler şi cu căptuşeală de blană gri spre alb. Pe fiecare scenă Sfântul Ladislau este reprezentat cu un alt tip de armă. La prima ţine în mână o bardă, iar pe coastă este înarmat cu o sabie introdusă într-o teacă lungă, bogat decorată şi un pumnal (foto 9). Pe flancul stâng al ferestrei sfântul galopează după cuman cu scut şi suliţă în mână. Pe scena înfruntării dintre rege şi cuman, Ladislau poartă doar un pumnal la brâu, fără teacă. în ultima scenă pe coasta lui atârnă o sabie, introdusă într-o teacă roşie, decorată. Pe fiecare scenă calul Sfântului Ladislau este gri cu pete albe, iar calul cumanului este roşiatic. Se modifică şi culoarea fundalului, de la roşul închis întâlnit la primele scene, la un bej deschis în scenele Urmărirea cumanului, înfruntarea şi Decapitarea. Datorită caractemlui fragmentar al picturii murale, nu putem oferi descrierea detaliată a veşmântului purtat de cuman. îl vedem în scena Bătăliei într-o haină roşiatică, lungă, dungată, şi doar fragmentar în ultima imagine. Picturile registrului superior Pictorii nu s-au străduit să redea efectul spaţial. Figurile orante, caii luptând sau stând în picioare, ostaşii în bătălie, apar unul în spatele celuilalt, dar par ca şi cum ar fi poziţionaţi unul peste celălalt. Ferestrele şi turnurile cetăţii de pe prima scenă sunt reprezentate într-un singur plan, văzute din faţă. Pe cea de-a doua scenă orizontul 93
