Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
fost confecţionat întotdeauna dintr-un aliaj mai pur decât celelalte elemente constitutive; acest fapt a fost confirmat şi de rezultatele analizelor. In cazul elementelor accesorii, un procent mai mare de plumb în aliaj se justifică printr-o mai bună funcţionalitate şi avantaje în prelucrare; butonul şi toarta, care susţin o greutate mai semnificativă, sunt expuse unor solicitări mai intense. în cazul acestora a fost nevoie de un aliaj mai solid faţă de staniul uşor deformabil. Duritatea necesară a fost obţinută printr-un procent ridicat de plumb. Prelucrarea aliajului cu procent ridicat de plumb, a fost mai simplă; s-au îmbunătăţit calităţile de turnare şi maleabilitatea aliajului faţă de staniul pur, iar în cazul ornamentelor în relief, cu detalii mai exigente, a fost necesar un aliaj mai uşor de modelat. La cele patru căni de cositor analizate, s-au folosit aliaje cu o compoziţie diferită pentru corpul piesei, respectiv pentru celelalte elemente constitutive. Putem stabili astfel o răspândire a acestei practici nu numai într-o anumită perioadă şi în cadrul unui anumit centru: aceasta a fost neîntreruptă de la începutul secolului al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea în centrele de cositor însemnate din Transilvania (tabelele 4-7) Tabelul 4. Cană de cositor realizată în prima jumătate a secolului al XVI-lea la Cluj-Napoca, cu nr. de inventar F. 4686. Locul probei Fe Cu In Sn Pb peretele cănii 0,56 1,10 0,45 87,97 5,93 toarta 0,43 1,07 < LOD 80,07 11,64 Tabelul 5. Cană de cositor realizată la cumpăna secolelor al XVI- lea şi al XVII-lea, cu nr. de inventar F. 3111. Locul probei Fe Cu In Sn Pb peretele cănii 0,29 0,58 0,35 82,93 15,09 toarta 0,27 0,68 0,37 78,88 19,11 Tabelul 6. Cană de cositor realizată în anul 1646 în atelierul meşterului LK din Sighişoara, cu nr. de inventar F. 3112. Locul probei Fe Cu In Sn Pb peretele cănii 0,41 0,67 0,31 80,46 17,47 toarta 0,23 0,83 0,65 75,62 21,89 butonul 0,31 0,77 0,44 73,18 24,46 Tabelul 7. Cană de cositor realizată în anul 1721 în atelierul meşterului CG din Braşov, cu nr. de inventar F. 4561. Locul probei Fe Cu In Sn Pb peretele cănii 0,22 0,62 0,42 68,84 29,13 placheta din capac 0,35 0,71 0,39 65,05 32,37 toarta 0,28 0,67 0,34 67,14 30,84 Compoziţia aliajului poate fi un argument de datare Analiza compoziţiei obiectelor de cositor provenind din perioade diferite, permite o datare mai exactă; totodată se poate stabili cât de strict au fost respectate proporţiile impuse de reglementările Dietelor. Pe parcursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, proporţiile de staniu şi plumb în aliaj au fost modificate în repetate rânduri: la Dieta din 1571 au adoptat mostra niimbergheză, care a permis folosirea plumbului doar în cantitate redusă, în raport de 10 la 1. Dietele din anii 1609 şi 1625, au acceptat un aliaj în proporţie de 6 la 1. Acesta a fost cositorul de cea mai slabă calitate din Europa, permisă în confecţionarea vaselor pentru mâncare şi depozitarea mâncărurilor.30 Analizele cănii de cositor, realizată în prima parte a secolului al XVI-lea la Cluj (nr. de inventar: F. 4636, foto 3), au confirmat datarea prealabilă pe baza formei şi a decorului31, totodată au relevat faptul că în prima parte a secolului, turnătorii în cositor din Cluj au utilizat aliajul de staniu şi plumb de cea mai bună calitate, denumit „Prob Zinn”32, la fel ca atelierele din Nürnberg (tabelele 1-2,8). Acest aliaj, de cea mai bună calitate, a fost obţinut din 15 părţi staniu şi o parte plumb. Conţinutul ridicat de cupru în aliajul cănii, sugerează de asemenea influenţa atelierelor nümbergeze. în pofida faptului că Dieta din 1571 a hotărât preluarea mostrei din Nürnberg, ceea ce permitea meşterilor adăugarea unei singure părţi de plumb la 10 părţi de staniu, analizele cănii de cositor din 1582 (F. 3151 ,foto 4), respectiv a celei de la cumpăna dintre secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (F. 3111 ,foto 5), dovedesc că aceste reglementări nu au fost respectate în realitate. A fost utilizat un aliaj cu un conţinut mai ridicat de plumb, decât cel prevăzut de reglementări (înjur de 17 %), chiar mai mare decât amestecul de 6 lai, adoptat mai târziu (în 1609 şi în 1625) (tabelul 8). în comparaţie cu prima parte a secolului al XVI-lea, s-a redus în mod semnificativ şi proporţia de cupru din aliaj; de la o valoare de peste 1%, aceasta a scăzut sub 0,4 %. Aliajul devenit uzual în ultima treime a secolului al XVI-lea a fost utilizat pe tot parcursul secolului al XVII-lea. Calitatea aliajului a scăzut treptat începând cu secolul al XVIII-lea, paralel cu decăderea popularităţii obiectelor de cositor; o explicaţie posibilă pentru acest proces ar fi dorinţa meşterilor de a rămâne pe piaţă prin confecţionarea unor produse mai ieftine. Obiectele realizate în prima parte a secolului prezintă un procent mai ridicat de plumb, indiferent de tipul de obiect (cană de cositor cu nr. de inventar. F. 4561 şi farfurie de cositor cu nr. de inventar F. 4666) şi de centru meşteşugăresc (Braşov, Sibiu); cantitatea de plumb reprezintă un sfert din aliaj (tabelul 8). în funcţie de calitatea aliajului, analizele permit delimitarea a trei perioade de evoluţie: prima perioadă, caracterizată de folosirea aliajelor de bună calitate, durează până în a doua treime a secolului al XVI-lea; în al doilea interval de timp, situat între ultima treime a secolului al 30 Ibidem. Vezi http://onedenyek.neprajz.hu/neprajz.02.02.php?bm=l&as =3&kr=A_51_%3D%2201 %22 (Accesat în 4 martie 2016) 31 Benkő 2004. p. 41. 32 La confecţionarea vaselor de cositor, meşterii au folosit staniu curat, fără plumb, denumit Fein Zinn, sau un aliaj de staniu şi plumb, denumit Prob Zinn. 89
