Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
3-6). Sub efectul radiaţiilor ultraviolete, o parte a sărurilor cristalizate din probele prelevate, prezenta o luminescenţă slabă (foto 7). Luminescenţă sesizabilă la microscop corespunde fenomenului observat şi documentat prin metode foto-tehnice in situ. Conform analizelor, majoritatea probelor conţin nitraţi: probele provenite de pe pereţii laterali conţin cantităţi mai mari şi nitraţi diferiţi; în probele prelevate de pe boltă s-au stabilit cantităţi mult mai mici. Toate probele conţin sulfaţi şi cloruri, cele din urmă regăsindu-se în unele probe în cantităţi considerabile. Compoziţia şi cantitatea sărurilor diferă în probele analizate. Sărurile cele mai frecvente sunt: Ca„S0/2H„0, NaN03, NaCl şi CaCl (foto 8- 9). Prezenţa acestora indică diferite surse: sărurile s-au format pe de-o parte datorită unor factori externi, pe de altă parte provin din materialele de construcţie iniţiale; acestea pot conţine anumite substanţe care prin diferite reacţii cu mediul înconjurător se transformă în săruri solubile. Pot apărea şi ca reziduuri în urma activităţii microorganismelor, desfăşurată în zonele umede ale zidăriei. în zonele umede ale pereţilor, sărurile au intrat în soluţie, mobilizându-se şi migrând în structura poroasă. Cristalizarea lor internă, la nivelul stratului suport sau externă, la suprafaţa stratului pictural, a cauzat deteriorarea, desprinderea stratului de pictură sau modificarea culorii pigmenţilor. în unele probe am identificat săruri care nu apar în celelalte probe: în zona inferioară a pereţilor laterali două probe conţin termonatrit (Na2C03H,0) şi trona (Na3H(C03)2-2H,0), respectiv nesquehonit (MgC03'3EL,0). Conţinutul de magneziu provine probabil din mortarul folosit la reparare, iar carbonatul de sodiu poate proveni din materiale pe bază de ciment, din silicat de potasiu sau din produsele chimice utilizate pentru curăţarea podelei. Conţinutul de CaCl a putut fi determinat indirect prin analiza chimică a ionilor aflaţi în soluţie şi prin higroscopicitatea extremă a anumitor probe. Prezenţa acestei sări a fost confirmată prin analiză SEM/EDX. Sărurile provenite din probele prelevate din vecinătatea solului, au caracter higroscopic moderat în comparaţie cu sămrile care provin din zona de 100-185 de cm sau de la înălţimi mai mari. Sămrile higroscopice apar mai ales în pereţii laterali, mai puţin la nivelul bolţii. Putem afirma că formarea celei de-a doua zone de umiditate, numerotată de la sol în sus, se datorează prezenţei sărurilor higroscopice. Pe fotografiile realizate în luminescenţă UV de pe peretele de nord al corului, putem observa o pată continuă, cu luminescenţă de culoare roz, în formă de o linie dreaptă, care trasează şi marchează îmbinarea turnului de scări şi a acoperişului sacristiei (foto 10). Sub această linie luminescenţă, în zona de mijloc situată deasupra uşii sacristiei, la înălţimea naşterii bolţii, picturile murale s-au distrus aproape complet. Cauza majoră a distrugerii picturilor este umiditatea acumulată în pereţi şi prezenţa sărurilor dăunătoare. Luminescenţă de culoarea roz sugerează prezenţa dăunătorilor biologici care se stabilesc în zonele umede, dar pentm identificarea acestora sunt necesare analize suplimentare. Petele de un ton închis, vizibile cu ochiul liber pe pereţi, sunt şi ele în relaţie cu prezenţa sărurilor higroscopice şi umiditatea cauzată de acestea. Această umiditate, cât şi sărurile concentrate în porii superficiali ai pereţilor, pot împiedica procesul de restaurare, aplicarea materialelor de tratament. Din această cauză extragerea locală a sărurilor din structurile poroase ar fi justificată. Extragerea completă a sărurilor din pereţi nu poate fi executată, dacă o parte a sărurilor provine din materialele de construcţie folosite. Această presupunere poate fi confirmată de noi investigaţii privind conţinutul materialelor de construcţii iniţiale. Folosirea materialelor de consolidare filmogene este contraindicată din cauza prezenţei sărurilor în pereţi. Materialul de tratament trebuie ales astfel încât să nu afecteze activitatea capilară a tencuielii sau evaporarea apei. Măsura intervenţiei de extragere a sărurilor trebuie redusă la minimul necesar, deoarece aceste opere de artă au fost executate predominant în tehnica al secco, şi ca urmare sunt extrem de vulnerabile. Este recomandată, consolidarea, fixarea profilactică a stratului suport sau a stratului de pictură detaşat sau pulverulent, precum şi aplicarea unor comprese de probă, utilizând materiale cu porozitate şi componenţă, compatibile cu cele ale picturilor murale. O metodă nedistractivă de extragere a sărurilor ar fi îndepărtarea periodică, curentă a eflorescenţelor de pe suprafaţa pereţilor, pe parcursul unei perioade de lungă durată. Desprinderea tencuielii, exfolierea, detaşarea stratului pictural şi modificarea culorilor pe suprafeţe întinse, toate acestea se află în legătură cu activitatea dăunătoare a sărurilor care nu pot fi extrase complet din sistemul poros; aceste procese de deteriorare vor evolua dacă se menţine umiditatea în pereţi. Prevenirea sau atenuarea activităţii lor este posibilă doar prin optimizarea condiţiilor de mediu. Trebuie să luăm în considerare faptul că starea de echilibru al soluţiilor de săruri poate fi compromisă prin intervenţii care afectează microclimatul instalat în biserică, precum şi prin aplicarea compreselor care impun introducerea a unor cantităţi mari de apă. Aceste intervenţii de restaurare, care se bazează pe procedee umede, necesită o pregătire extrem de prudentă, deoarece ele pot cauza daune neprevăzute, accelerând procesele de degradare. Tehnica de execuţie a picturilor murale Investigaţiile şi observaţiile la faţa locului, cât şi analiza probelor prin metode microscopice, au contribuit la cunoaşterea tehnicii de execuţie a picturilor murale şi a materialelor folosite. Aceste informaţii ajută nu numai la cercetări de istoria artei, dar şi la planificarea procesului de restaurare. Artistul a început executarea lucrării prin trasarea unui desen pregătitor pe stratul de tencuială mai groasă, de culoare gri (arriccio), folosind cărbune. Acest desen pregă101
