Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)

Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága

Curăţirea şi repararea învelitoarei de piele

Curăţirea uscată a învelitoarei de piele a fost efectuată cu gumă şi burete Wishab, cârpă moale şi pensulă. în timpul reîncleierii şi reparării hârtiei, cotorul s-a muiat semnificativ în urma licheruirii alcoolice.1 Curăţirea a fost realizată după probe de solubilizare în special prin licheruire alcoolică cu tampoane uşor umezite, alternativ prin licheruire apoasă.1 2 Completările lipsurilor mai mari de piele pe colţurile scoarţelor a fost făcută cu piele de capră tăbăcită vegetal de culoare potrivită originalului. Capişoanele nu au fost completate pentru a evita îngroşarea pielii (prin suprapunere), care ar fi determinat tensiune în şanţul de articulaţie contractat, strâns. Adezivul folosit a fost amestecul de amidon de grâu şi de orez în proporţie de 1:1 şi puţin clei de piele.

Orificiile de zbor de o cantitate semnificativă, 70-80 bucate, cu diametru de 2-3 mm, aflate pe învelitaorea de piele au fost deranjante estetic. Aceste găuri mici, negre au ieşit prea mult la iveală. Completarea acestora s-a realizat prin chituire cu răzătură de piele, rămas în urma subţierii pielii, subţire şi de mărime 3-5 mm, respectiv cu amestecul amidonului de grâu cu cel de orez şi clei de piele. După chituire şi uscare aceste buline au fost retuşate cu acuarelă. Culorile reintegrării cromatice erau Siena naturală şi arsă, umbra naturală şi arsă, gri Paynes, amestecate cu Krapplack şi negru de fildeş, care se potriveau bine cu tonul roşiatic al pielii şi cu zonele mai întunecate. Retuşarea suprafeţelor uzate ale pielii s-a făcut cu acuarelă atât pe scoarţe cât şi pe cotor (foto 17).

Reconstrucţia închizătoarei metalice

Elementele esenţiale ale legăturilor de cărţi de tip bizantine sunt închizătoarele în formă de cârlig cu cureluşe împletite plat din două sau trei fire, respectiv cuiele bătute în secţiunea transversală a scoarţei. Acest tip de închidere este foarte sensibil, cureluşele de piele de preferinţă fiind doar trecute prin cele două sau trei găuri, eventual lipite pe suprafaţa interioară a scoarţei, fără să fie consolidate cu pană. De-a lungul timpului cureluşele de piele de obicei se usucă, se contractă şi se desprind sau se rup, iar închizătoarea metalică sau din fildeş se pierd împreună cu cureluşe (foto 18).

în acelaşi timp este important din punct de vedere istorico-didactică şi al expunerii, cunoaşterea tipului de închizătoare caracteristice acestor cărţi. închizătoare originale sunt foarte puţine în colecţiile maghiare. Pe baza celor existente am reconstruit partea metalică. închizătoarele au fost pregătite din alamă, prin ferestruire şi patinare artificială. Pe versoul închizătoarelor am gravat inscripţia „COPY 2014” (foto 19).

1 Pregătirea licherului alcoolic: apă distilată 100 ml, alcool izopropilic 100 ml, ulei pentru copite 30 ml, soluţia apoasă a sulfatului de alcool gras 3 ml.

2 Pregătirea licherului apos: apă distilată 400 ml, soluţia apoasă a sulfatului de alcool gras 40 ml, lanolină 10 g, ulei pentru copite 30 ml, soluţia

de Preventol ON Extra de 1% dizolvată în alcool etilic.

închizătoarele nu-şi capătă funcţiune mecanică! Cele două cuie de alamă în secţiunea transversală a coperţii anterioare sunt originale. Datorită uscării pielii cotorului blocul de carte a ieşit din legătură. O caracteristică a cărţilor de tip bizantin constituie scoarţele fără muchie, adică mărimea coperţilor de lemn şi a blocului de carte este identică.

în cazul în care închizătoarele reconstruite ar trebuie să menţină cartea în poziţie închisă, şniturile ar degrada mecanic în continuare. Din această cauză cureluşele închizătoarelor au fost prescurtate, iar pentru carte s-a pregătit o cutie funcţională, care fixează cartea în poziţie închisă (foto 20-21).

Curăţirea şi consolidarea capitalhand-ului

Aţele capitalband-ului nu au părut sensibile în timpul probelor de curăţire, de aceea au fost curăţate prin tamponare precautivă cu alcool etilic 70%. Firele desprinse au fost relipite pe pânza caşurată pe cotorul cărţii cu amestec de amidon de grâu şi de orez (foto 22-23).

Tratarea şi poleirea învelitoarei de piele

Luciul mătăsos original al învelitoarei de piele, dispărut în urma licheruirii, putea fi reobţinut prin ungerea suprafeţei cu pastă pentru conservarea şi îngrijirea pielii Cire 2133 şi poleirea după penetrarea acesteia cu piele de cerb (foto 24).

Pregătirea mijloacei de depozitare

Cartea restaurată a primit un ambalaj din carton neacid. Aceasta este fixat cu o tecă cu scoarţe tari, învelite în pânză, înzestrat pe cele trei laturi cu benzi, care pot fi legate, deci paote prelua funcţiunea închizătoarelor cărţii, în acelaşi timp această tecă poate fi deschisă (la un unghi de 34^45 de grade) odată ce cutia decorativă a cărţii este deschisă, iar cartea restaurată poate fi aşezată şi răsfoită pe aceasta. Cu ajutorul acestei teci, deschiderea totală a cărţii nu trebuie forţată. Cutia cu coperţi tari protejează cartea împotriva efectelor mecanice şi ambientale (foto 25).

Depozitarea cărţii restaurate

Cartea restaurată se recomandă să fie păstrată în depozit, ambalat în cutia ei, în poziţie orizontală. Parametrii climatice în depozit în cazul cărţii sunt ideale la temperatur de 18°C şi umiditatea relativă între 45-50%.

în cazul în care se cercetează conţinutul cărţii, este oportună folosirea variantei digitalizate, protejând astfel originalul (foto 26-29).

3 Pastă pentru îngrijirea pielii folosită în Biblioteca Naţională al Franţei. Componenţa: apă 40%, ulei pentru copite 10-18%, ceară de albine 5%, vaselină 5%, dezinfectant 2%, oleat de potasiu 1%, ulei de silicon 1%, emulgator.

91