Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
cont de principiul minimei intervenţii (ceea ce priveşte soluţiile tehnice, folosirea materialelor noi şi tratamentele cu chimicale) şi de principiul reversibilităţii (substanţele folosite să nu degradeze originalul şi să fie uşor de îndepărtat). Fiind vorba despre un tip de legătură specifică, rară în colecţiile din Ungaria, restaurarea a fost anticipată de consultaţii cu alţi colegi restauratori de carte. Ca un posibil proces de restaurare a cărţii a fost discutat desfacerea în coli a cărţii, consolidarea foilor sfărâmate prin reîncleiere şi caşurare, apoi completarea lipsurilor prin turnare cu hârtie, aranjarea foilor desprinse, completarea pielii cotorului, urmat de pregătirea blocului de carte cu tehnica originală prin coasere lanţ. însă restaurarea totală a cărţii nu a constat din desfacerea legăturii originale, ci prin menţinerea în integru a blocului de carte. Motivul esenţial împotriva desfacerii cărţii a constituit valoarea artistico-istorică a legăturii de tip bizantin (dimpotrivă stării fragmentare a acesteia), care prezintă o raritate în colecţiile din Ungaria. Păstrarea urmelor originale de 400 sute de ani ale tehnicii de execuţie, respectiv a cusăturii au fost principiile prioritare pe parcursul restaurării. Restaurarea Curăţirea uscată Tratarea umedă a fost exlusă în lipsa desfacerii scoarţelor şi blocului de carte. Foile au fost murdare în special pe margini, iar mijlocul lor era într-o stare de conservare destul de bună. Partea inferioară a foilor în urma inundaţiilor şi mucegăirii anterioare şi-a pierdut conţinutul de clei. Acestea s-au sfărâmat grav, răsfoirea lor a devenit aproape imposibilă. Din această cauză curăţirea uscată trebuia să fie efectuată cu multă precauţie. Colile puteau fi curăţate pas cu pas, prin susţinerea scoarţei cărţii. Curăţirea părţii de mijloc a foilor a fost efectuată cu gumă moale de şters de tip Factis S 20, iar marginile cu burete din latex. Foile însăşi au avut ca susţinere plăci folosite la legătorie de carte în timpul curăţirii uscate. îndepărtarea resturilor de gumă a fost foarte importantă, cu scopul de a evita lipirea acestora pe suprafaţa foilor, ori ajungerea resturilor în cotorul cărţii. Reîncleiere încleierea cu amidon este caracteristică hârtiilor de tip oriental. Blocurile de carte ale legăturilor manuscrise sârbeşti/ greceşti investigate, de preferinţă sunt pregătite din astfel de hârtie. Foile îşi capătă puţin luciu mătăsos. Pe zonele unde hârtia a fost udată şi mucegăită şi şi-a pierdut conţinutul de clei, acest luciu a dispărut, însă în mijlocul foilor s-a păstrat. Reîncleierea a fost inevitabilă pentru a oferi hârtiei stabilitate, rezistenţă pentru a putea fixa , menţine completările. Pentru reîncleiere a părut adecvat amestecul de adezivi din mai mulţi polimeri naturali. Scopul era consolidarea potrivită a foilor, evitând formarea halourilor de apă şi ondularea, care sunt determinate în special de amestecurile de adezivi cu conţinut de alcool. Probele de solubilizare înaintea încleierii au arătat că cerneala neagră este destul de rezistentă la alcool de 70% şi de 96%, însă liantul s-a umflat puţin. Cerneala roşie a fost nerezistentă la apă, iar liantul s-a umflat mai repede la alcool. Pata de cerneală migrată pe foaia de titlu pare să fie rezultatul unei încercări anterioare de curăţire: cerneala umflată în contact cu chimicală apoasă, s-a migrat, s-a pătat în urma efectului mecanic. La încleiere amidonul, folosit la tehnica originală, trebuia inclus, acesta putând fi utilizat doar în emulsie apoasă, iar în cazul prezent trebuia aleasă o soluţie care necesită cât mai puţină umiditate. Amestecurile încercate au fost următoarele: Tylose MH300P (metilhidroxietlceluloză): soluţie de 2% dizolvată în alcool-etilic de 70% şi de 96%, respectiv KLUCEL G (hidroxipropil celuloză): soluţie de 2% dizolvată în alcool etilic de 70% şi de 96%. Soluţiile de alcool etilic de 96% nu au fost potrivite în niciunele dintre derivatele de celuloză, acestea s-au uscat şi au uscat prea repede. A fost nevoie de puţina umiditate prezentă în soluţia de alcool etilic de 70%. Amândoi adezivi au oferit hârtiei destulă încleiere, dar Klucel-ul a avut un film mai apropiat aspectului lucios- mătăsos al originalului. Alegerea soluţiei de alcool-etilic de 70% a fost motivată şi prin faptul că efectul cel mai ridicat ca dezinfectant este la concentraţia amintită. De-a lungul îndoirilor interioare ale colilor erau prezente mai multe decolorări negre şi colonii uscate de mucegai, iar pe şnitul anterior puteau fi observate petele/ bulinele negre ale activităţii odionioare a mucegaiului. încleierea a fost efectuată pe coli susţinute de hârtie absorbantă pentru a evita ondularea şi formarea halourilor de apă. După încleiere şi deshidratare, uscarea rapidă a colilor a fost realizată prin suflarea cu aer călduţ. Uscarea rapidă a fost motivată de împiedicarea umflării şi migrării cemelilor. între foile recent încleiate şi uscate, înaintea răsfoielii, au fost aşezate precautiv materiale absorbante neţesute (şerveţel ofset) cu suprafaţă netedă, neaderentă (foto 9). încleierea a adus un rezultat frumos. Foile nu s-au ondulat şi nu s-au format halouri de apă. Acesta poate fi datorat şi lipsei din hârtie a unei cantităţi mari de produşi de descompunere solubile în apă. Rezultatul este fericit, pentru că în cazul în care am fi forţat tratarea umedă a cărţii, care ar fi însemnat desfacerea legăturii de 400 de ani, poate nu am fi primit diferenţă atât de semnificativă, vizibilă, cât a oferit curăţirea uscată şi încleierea. Repararea foilor Marginile foilor consolidate prin încleiere puteau fi completate şi eventual caşurate. Completarea prin metoda turnării manuale a pastei de hârtie nu poate fi efectuată într-un volum legat. Din această cauză, pentru completa89
