Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
sintetizat sub forma unui tabel (Tabel l.a-c.). Materialele, care figurează în paranteză au fost identificate în probele din stratul de culoare menţionat, dar nu 1-i se datorează culoarea analizată. Au fost introduse ca materiale de umplutură sau contaminări ale probei, provenind din alt strat sau dintr-o altă sursă. Semnul întrebării marchează faptul, că obţinerea culorii date necesită şi alte componente, care nu au putut fi identificate cu metoda de analiză aplicată. Pe parcursul măsurătorilor, la probele prelevate de pe piesele din Valea Homorodului dintre anii 1840-1890, nu am reuşit să identificăm pigmenţi, precum: vişiniu şi bordo cu conţinut de siderit, galben şi albastru obţinut din ardezie, verdele pe bază de cupru. Aceşti pigmenţi figurează în publicaţiile autorilor Kós Károly şi Kardalus János15, bazate pe relatări verbale de secol XX.16 Pe baza analizei probelor prelevate de pe piese de mobilier pictat, putem trage câteva concluzii generale: hematitul a fost utilizat în special pentru culoarea maro, iar roşul a fost obţinut din materiale mult mai costisitoare, precum cinabrul, respectiv miniül. „Ocrul galben”, cu toate că se găseşte în natură în cantităţi mari17, nu a fost identificat în probele analizate; galbenul a fost obţinut din pigmenţi mai scumpi, de o culoare mai intensă. Nu am întâlnit utilizarea azuritului sau a albastrului smalţ, dar nici verdele de malahit; cauza acestui fapt poate fi capacitatea de acoperire insuficientă a acestora, respectiv utilizarea lor mai greoaie, datorită granulaţiei. O altă tendinţă generală la piesele analizate, mai vechi de mijlocul secolului XIX, este frecvenţa pigmenţilor minerali şi a altor pigmenţi de origine „naturală”. Pigmenţii industriali (galben de crom, verdele smarald, albul de zinc) apar doar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Privind modificările pigmenţilor în funcţie de culori, se observă numeroase tendinţe interesante. Roşul este obţinut cel mai des din cinabru şi miniu, folosirea lor fiind caracteristică întregii perioade examinate. In numeroase cazuri sunt utilizate concomitent pentru obţinerea nuanţei dorite. Deseori în amestec se introduce şi auripigment pentru a conferi un luciu suprafeţei pictate. Este caracteristică folosirea colorantului roşu organic. Originea cinabrului folosit - artificială sau naturală - nu este stabilită de analiza prin difracţie de raze x. în cazul probelor de origine minerală, prin analiza proporţiei izotopilor stabili, ar putea fi identificată chiar şi sursa. Acest tip de analiză necesită o cantitate relativ mare de pigment şi este totodată şi costisitoare. 15 Kós 1972. pp. 34-36., Kardalus 1982. pp. 94-95., Kocsi - Csömör 1981. p. 107. Enumeră şi maro închis, „o substanţă pulverulentă dintre stratul de cărbune brun şi ardezia gri situată deasupra”, care conferă nuanţă de castan, „culoare albă” care apare „între straturi de nisip”, precum şi „pământ negru pentru vopsea”. Amintesc miniül, cinabrul, care au fost identificate în probele prelevate, însă pentru identificarea provenienţei locale, metoda difracţiei de raze x nu este adecvată. Kocsi -Csömör 1981. p. 107. 16 „Bătrânul Sütő Béla a colectat aceste culori în tinereţe din împrejurimile satului Vârghiş”. Kocsi - Csömör 1982. p. 107. 17 Pigmenţi pe bază de oxizi de fier se găsesc din belşug, şi în ciuda acestui fapt acestea nu au fost identificate pe piesele de mobilier pictat analizate. „Oxidul roşu” (hematit) a fost folosit ca pigment maro. Nuanţa portocalie este obţinută cu ajutorul miniului. Galbenul, până la mijlocul secolului al XIX-lea este obţinut în mod caracteristic din auripigment, însă în probele analizate a fost identificat şi realgarul. în prima jumătate a secolului XIX. întâlnim straturi de galben, în componenţa cărora am putut identifica doar ipsos, dovadă a faptului că nuanţa se datora unui colorant organic vegetal. în a doua jumătate a secolului apare galbenul de crom, care înlătură folosirea pigmenţilor minerali. Verdele era obţinut până la mijlocul secolului al XIX- lea din auripigment în amestec cu un albastru sau negru. Tentativele de identificare a componentului albastru în general nu au dat rezultate, dar presupunem, că acesta era în multe cazuri indigoul precipitat pe un suport anorganic, răspândit şi pentru obţinerea albastrului. Din a doua parte a secolului al XIX-lea avem exemple pentru folosirea verdelui smarald, dar tipic este colorantul organic precipitat pe suport anorganic. Albastrul identificat relativ mai rar, s-a dovedit a fi indigo sau albastru de Prusia. Pe baza experienţelor, utilizarea coloranţilor organici, caracteristică în special pentru nuanţele de albastru, galben sau verde, dar în multe cazuri şi pentru roşu, s-a răspândit deja din secolul al XVI-lea, fiind foarte frecventă în secolele XVII-XVIII, reprezentând materialul colorant chiar în majoritatea cazurilor. începând cu mijlocul secolului al XIX-lea apar la piesele de mobilier pictat pigmenţi galbeni, verzi, albaştri mai durabili (rezistenţi la lumină şi radiaţii UV), care îşi menţin culoarea până în zilele noastre. Presupunem, că exact această perioadă este cumpăna la care apar şi devin accesibili şi pentru populaţie pigmenţii anorganici mai durabili, prelucraţi „industrial” şi comercializaţi şi în condiţii locale.18 Nu am reuşit să identificăm nici un pigment negru prin metoda difracţiei de raze x. La baza acestora stau probabil diferite varietăţi de negru de carbon, identificarea cărora ar fi posibilă prin analize de microscopie optică. Albul era obţinut din anhidrit respectiv alb de plumb; într-un caz de la începutul secolului XX am identificat şi alb de zinc. Metoda difracţiei de raze x nu este adecvată pentru stabilirea locului de provenienţă a pigmenţilor identificaţi de noi, enumeraţi mai sus. Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la materiile prime şi pigmenţii utilizaţi de tâmplarii pictori din regiunea Harghitei, dacă acestea erau de provenienţă locală sau nu, respectiv care erau pigmenţii procuraţi din comerţ, trebuie întreprinse noi cercetări în domeniul ştiinţelor naturii, de asemenea trebuie cunoscute şi cercetate condiţiile locale privind societatea şi comerţul de epocă din Transilvania. 18 relatat de Mihály Ferenc. 83
