Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)

Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága

Tehnica vemisului colorat pe argint în surse din secolul al 18-lea

Júlia Tövissi

Introducere

Cercetarea tehnicii vemisurilor colorate pe suport de argint în cărţile de reţete din secolul al 18-lea este oportună pe o parte prin păstrarea a numeroaselor altare şi statui din lemn în Transilvania, împodobite cu această tehnică, pe de altă parte prin lipsa literaturii de specialitate autohtonă în domeniu. Lucrarea de faţă se compune din cercetarea şi compararea a 32 de reţete provenite din 8 cărţi de reţete. Dintre culegerile de reţete cinci sunt scrise în limba germană şi câte una în limba italiană, franceză şi maghiară.1 Scopul lucrării constituia realizarea unei culegeri menite să ajute la cercetarea şi investigarea operelor de artă împodobite cu tehnica studiată. înţelegerea, explicarea şi transpunerea în limbajul actual al denumirilor materialelor şi unităţilor de măsură prezente în reţete, au fost la fel puncte esenţiale. Reţetele de vemis colorat studiate sunt menite să fie aplicate pe suport de foiţă de argint sau obiect din argint.

Tehnica vernisului colorat pe argint

Esenţa tehnicii1 2 3, utilizată adeseori pentru împodobirea altarelor şi statuilor din lemn, constă în aplicarea vemisurilor colorate, transparente peste un suport metalic, de cele mai multe ori foiţă de argint, prin care se realizează un efect optic special. Suportul metalic transluceşte prin stratul de culoare şi îi oferă acestuia un caracter metalic, feeric. Suportul a fost de preferinţă foiţă de argint, dar putea fi şi foiţă de aur sau de staniu, mai rar placă de cupru.2

Context istoric - creaţii baroce din Transilvania

Tehnica vemisului colorat pe suport de argint a fost deja utilizată pe altarele şi sculpturile medievale din lemn, însă perioada de înflorire a avut loc în secolele al 17-lea şi 18-lea. De atunci întregi suprafeţe de sculpturi şi altare puteau fi împodobite în aşa fel. în perioada barocului tehnica se caracterizează printr-o paletă coloristică bogată, cuprinzând diferite tonuri de roşu, galben, verde şi albastm. Extinderea folosirii vemisurilor albastre a avut

1 Copiile cărţilor de reţete în limbi străine erau accesibile în biblioteca universitară din Hildesheim (Germania), iar manuscrisul din Tomeşti a lui Ferencz Antal putea fi cercetat mulţumit Muzeului Secuiesc al Ciucului.

2 Tehnica este denumită în limba germană „Lüstertechnik”, dedusă din termenul latin „lustrare”, adică lustrui, ilumina.

3 Koller 1975. pp. 20.

loc după descoperirea pigmentului albastru de Berlin în 1704.4 Gama creaţiilor transilvănene păstrate din perioada barocă este destul de bogată. Altaml principal al bisericii franciscane din Odorheiu Secuiesc, închinată Sfinţilor Petm şi Paul constituie un exemplu semnificativ, frumos al perioadei respective (foto l).5 Apostolii şi regile sfinte- Sfântul Ştefan şi Ladislau- grupul statuar al Sfintei Treimi, precum şi alte elemente ornamentale sunt argintate şi împodobite cu vemisuri colorate. Haina Sfintei Fecioare decorată cu motive ornamentale realizate cu vemisuri colorate peste foiţă de argint, prezintă o valoare estetică deosebită (foto 2). Statuia Măriei Immaculată Victorioasă din Canta (Târgu-Secuiesc), datând din secolul al 18-lea, este bogat decorată cu vemisuri colorate: haina Sfintei Maria este roz-închisă, cantul hainei auriu, iar globul pământesc este vernisat cu albastm (foto 3-4).

Punct de pornire

Motivul căutării şi cercetării analogiilor de cărţi de reţete îl constituiau două cărţi de reţete în limba maghiară din Transilvania. Prima a fost traducerea în limba maghiară, realizată în 1828, a cărţii lui Joh. Bapt. Pictorio din 1704, intitulată „Die mit vielen raren und curiosen Geheimnüssen angefüllte Illuminir-Kunst” (Arta iluminării, cu secretele sale rare şi curioase) de către Kendi Sámuel, preotul de atunci din Atid (foto 5-6).

Amvonul bisericii reformate din Atid, datând din 1802, fiind decorat pe suport de foiţă de argint cu vemisuri roşii, verzi şi galbene, sugerează o legătură cu cartea tradusă de Kendi (foto 7—8).

Cealaltă o constituie manuscrisul din Tomeşti din 1828 (jud. Harghita) a lui Ferencz Antal, intitulat,,Rövid oktatás az asztalossághoz tartozó és a képfestéshez megkívántaid némelly festékeknek készítéséről és tulajdonságiról. Az architektúrából” (Scurtă instruire despre pregătirea şi caracteristicile anumitelor culori pentru pictura folosită la tâmplărie. Din arhitectură.) (foto 9).

Din nefericire, până în momentul de faţă, nu se cunosc opere de artă realizate de Ferencz Antal. Căutarea datelor legate de identitatea şi activitatea lui Ferencz, care pare totuşi să fi fost un tâmplar, pictor şi constructor de orgă, rămâne o sarcină importantă.

4 Brachen 2001. pp. 39.

5 Fábián - Kovács - Mihály - Miklós - Terdik 2010. pp. 19.

73