Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
Restaurarea unui fragment de pictură murală din bolta altarului Bisericii Banu, Iaşi. Particularităţi cazuistice 5 Bogdan Ungurean Monumentul Biserica Banu cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, a fost construită în oraşul Iaşi, pe strada Banu la numărul 9. Biserica este situată într-o zonă cu numeroase monumente dintre care: Muzeul Unirii, Liceul Naţional, Râpa Galbenă, Biserica Cuvioasa Parascheva - „Mitocul Maicilor” etc. Pe locul actualei biserici a fost iniţial construită o biserică de lemn din bârne de stejar, care a dăinuit cu aproximaţie în intervalul 1705-1800. Amplasată pe terasa inferioară a râului Bahlui ce se întindea până la „marea râpă” din marginea oraşului (astăzi „Râpa Galbenă”) la începutul secolului al XVIII-lea, această biserică a fost ctitorită de „Savin Zmucilă vel Ban” la 1705. Locul a fost cumpărat pe uliţa „Cărvăsăriei” (a Vămii). Cercetările arheologice au relevat faptul ca altarul bisericii de lemn se găseşte amplasat în spaţiul pridvorului actualei biserici, pietrele de temelie ale zonei centrale a vechiului altar fiind astăzi expuse în pridvorul bisericii (foto 1-2). Biserica ctitorită de Savin Banu a fost sfinţită la 15 iunie 1705 de Misail - Mitropolitul Sucevei şi Moldovei, având hramul Uspenia Precistei (Adormirea Maicii Domnului - 15 august). Odată cu dezvoltarea oraşului, biserica se deteriorează şi devine neîncăpătoare, necesitând construirea altei biserici. Mitropolitul Iacob Stamati contribuie cu o sumă mare la construirea noului edificiu alături de obştea parohiei. Tradiţia numelui „Banu” al ctitorului primei biserici Savin Zmucilă, a fost întărită atât de preoţi, cât şi de alţi donatori, care prin daniile oferite bisericii deveneau ctitori. Realizarea planurilor noii biserici cât şi supravegherea execuţiei au fost sarcini solicitate arhitectului transilvan Herr Leopold. Iconostasul Catapeteasma Bisericii sculptată în stilul barocului moldovenesc ce prezintă influenţe evidente ale decorurilor rococo a fost pictată la 1802 de către pictorul de formaţie vieneză Eustaţie Altini. Iconostasul este pictat în stil neoclasic fiind folosită tehnica tempera grasă. Asupra ansamblului iconostasului s-a intervenit în repetate rânduri, forma sculptată fiind grosier repictată în etape succesive cu bronz, suportul de lemn acoperit cu diferite straturi de vopsele pe bază de ulei şi alchidice, intervenţii de repictare şi revemisare la icoane sa (foto 3-4). Ultima etapă de intervenţii asupra iconostasului s-a încheiat în anul 2012 cu restaurarea integrală a acestuia cât şi a amvonului bisericii în cadrul proiectului european Reabilitarea şi dezvoltarea turistică a monumentului istoric Biserica „Banu ” Iaşi. Pictura murală Biserica are la interior decoraţii murale pe suprafeţe relativ mici, interiorul nefiind niciodată pictat în întregime. Din cercetările efectuate de preotul dr. Paul Mihail, rezultă că Eustatie Altini a început pictura murală a bisericii în tehnica ulei, la începutul anului 1803 (posibil până în februarie 1803). După moartea Mitropolitului Iacob Stamati, la 9 martie 1803, se presupune că lucrările de pictură au fost oprite, fiind pictată doar conca altarului cu scena Maicii Domnului în ipostaza Platytera (atribuită lui Eustaţie Altini) (foto 5-6). Din intervenţiile ulterioare de decorare cu picturi murale interioare a edificiului se mai păstrează un mic fragment în pronaos pe peretele nordic sub fereastră (posibil din perioada 1882-83 sau 1904, etape în care s-a încercat decorarea interiorului), restul bisericii fiind nepictat. Intervenţii actuale la pictura murală Având în vedere faptul că intervenţiile de restaurare arhitecturală începute în anul 2010 au impus consolidarea structurii de zidărie la întreg edificiul, s-a efectuat o asigurare profilactică (facing) la pictura din conca altarului cu scopul de a o proteja şi de a putea permite instalarea unor propte de susţinere a concii în vederea consolidării zidăriei. Profilaxia a fost realizată prin aplicarea succesivă a trei straturi de material papetar şi textil (hârtie japoneză, hârtie pelur şi tifon) cu soluţii de adezivi organici (CMC1 10% şi clei de peşte 5-1%) (foto 7). După încheierea intervenţiilor la arhitectura monumentului s-a produs în timp o strapare parţială a facingului de protecţie ceea ce a provocat şi o serie de lacune la nivelul stratului de culoare. Desprinderea facingului a fost posibilă datorită activării adezivului organic folosit de procentul ridicat de umiditate din substrat rezultat în urma injectărilor cu consolidat de la nivelul zidăriei. Ulterior după evaporare, la uscare s-au produs contracţii care au dus la tensionări 1 Carboxi-metil-celuloză sare sodică, Metylan. 67
