Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
studenţilor, fiecare „medic” demarând studiul aprofundat al „pacientului” său (foto 3). S-a început cu studiul iconografic şi stilistic, continuându-se cu studiul din punct de vedere tehnic, ceea ce a presupus măsurarea obiectelor, observarea elementelor constitutive, identificarea materialelor originale şi a tehnicilor de confecţionare, toate acestea ajutându-ne la datarea, atribuirea şi, respectiv, în6cadrarea icoanelor în anumite centre de pictură. Toate aceste activităţi au fost însoţite de prelegeri privind restaurarea icoanelor pe sticlă, susţinute de coordonatori. împreună cu investigatorii, studenţii au prelevat probe chimice (pigmenţi şi lianţi) şi biologice (lemn, insecte, mucegaiuri) (foto 4), aceste operaţii fiind posibile doar în urma demontării icoanelor, adică a separării sticlei pictate de elementele de protecţie (rama şi capacul) (foto 5-8). Studiului tehnic i-a urmat studiul stării de conservare, cu depistarea degradărilor şi factorilor de degradare. Vechimea de aproape două secole, tehnica deficitară, precum şi condiţiile improprii de păstrare a icoanelor au cauzat desprinderea sau chiar pierderea stratului de culoare, fragilizarea extremă a ramei şi capacului, uneori chiar spargerea sticlei. Un element specific celor 11 piese pe care le-am restaurat a fost prezenţa pe stratul de culoare a unor importante depozite de murdărie şi produşi metabolici ai insectelor (foto 4 ) care, prin substanţele conţinute, au determinat modificări cromatice, de cele mai multe ori, ireversibile. Ţinând seama de aceste degradări, tratamentul icoanelor a constat în numeroase operaţii precum îndepărtarea mecanică a murdăriei superficiale (foto 9), consolidarea stratului de culoare extrem de fragilizat (foto 10), îndepărtarea murdăriei aderente şi ancrasate de pe stratul pictural (foto 11), reintegrarea cromatică a zonelor lacunare (foto 12). Aceeaşi atenţie de care a beneficiat pictura am acordat-o şi suportului de sticlă, în cazul icoanelor sparte sau cu fragmente lipsă. De o atenţie sporită s-au bucurat şi elementele de protecţie ale icoanelor - ramele şi capacele, foarte fragilizate, care prin consolidare (foto 13) şi completare şi-au recăpătat rezistenţa şi integritatea. în final, am efectuat montarea corespunzătoare a icoanelor pe sticlă în ramă, aplicând o metodă menită să evite tensionarea sticlei şi lezarea stratului de culoare (foto 14-15). Fiecare etapă de restaurare, susţinută de fotografii, a fost consemnată în documentaţia de restaurare pe care am întocmit-o pentru fiecare piesă. După restaurare (fotol6-17), icoanele au făcut obiectul unei expoziţii vernisate în 21 noiembrie 2010, cu ocazia sfinţirii bisericii noi. Piesele expuse cu această ocazie au fost însoţite de panouri cu imagini care reconstituiau etapele procesului de restaurare, înlesnind astfel perceperea lor de către participanţii la eveniment. Odată încheiată, tabăra de restaurare de la Ohaba ne permite să concluzionăm că cele două săptămâni de muncă susţinută, desfăşurată, cot la cot, de doar 16 persoane - studenţi şi specialişti, a contribuit în primul rând la salvarea prin restaurare a unor piese dintr-o colecţie valoroasă. Totodată, studenţii au beneficiat de o practică intensivă ce le-a permis însuşirea tehnicii restaurării icoanelor pe sticlă, totul desfaşurându-se la cele mai înalte standarde profesionale. Proiectul este un un reuşit experiment şi pentru faptul că restituind comunităţii satului Ohaba propriile valori, contribuie la punerea în valoare a culturii locale. Considerăm că ne-am atins scopul propus şi dacă ţinem seama de constatarea unanimă că efortul comun ne-a apropiat, că studenţi şi profesori am format cu adevărat o echipă, fapt confirmat şi de dorinţa fiecăruia de a participa şi la următoarele ediţii ale taberei. Cel mai important este, însă, că am reuşit să dovedim că, în plină perioadă de criză economică, cu efort financiar minim, dar prin muncă şi implicare, se poate salva un patrimoniu altfel condamnat la distrugere. Şi dacă vorbim de implicare, nu-1 putem omite pe părintele Tîlvăr, cel care şi-a dat silinţa să ne facă şederea cât mai plăcută, ghidându-ne prin cele mai pitoreşti locuri din zona Făgăraşului, la fel ca şi pe oamenii harnici şi primitori din Ohaba, care, la îndemnul părintelui, s-au implicat fie găzduindu-ne, fie pregătindu-ne cele mai gustoase plăcinte pe care le-am mâncat vreodată. Acţiunnea nu ar fi putut fi realizată fără contribuţia unor oameni de suflet care au înţeles că orice lucra, oricât de important ar fi, nu se poate realiza fără un ajutor5. Nu putem încheia aceste rânduri fără a exprima ceea ce am simţit mereu în acele zile: că la Ohaba, Dumnezeu a binecuvântat pământul, dar şi oamenii; atât pe cei ai locului, cât şi pe noi, cei care am fost doar în trecere, dar care am putut lăsa acolo ceva din efortul minţii şi mâinilor noastre. Şi pentru că ne simţim cu toţii mai bogaţi sufleteşte, ne dorim să ne reîntoarcem la Ohaba spre a duce la bun sfârşit ceea ce am început. BIBLIOGRAFIE LITERAT, Valeri (1996): Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului, Editura Dacia, Cluj Napoca Dr. Olimpia Coman-Sipeanu Expert restaurator Cadra didactic asociat al Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu 550309 Sibiu str. Semaforului bl. 14, ap.43 Telefon: +40-766-273-848 E-mail: comanart@yahoo.com olimpia.coman.sipeanu@gmail.com 5 Domnii Paul Istrat, patronul firmei Paulo Impex SRL şi Dorel Piticaş, patronul firmei SC Blachdom SRL, au oferit gratuit masa participanţilor pe toată perioada manifestării, motiv pentru care le mulţumim. 134
