Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
Tratamentul textilelor arheologice trebuie efectuat cu mare grijă, având în vedere sensibilitatea acestora, şi în scopul eficienţei, unele operaţii trebuie repetate. Prin urmare, la planificarea intervenţiei trebuie luat în calcul o durată mult mai mare de lucru pentru fluxul de operaţii, faţă de un artefact textil obişnuit. Reconstituirea O reconstituire (replică) după o textilă arheologică se realizează atunci când am dori să redăm aspectul original al obiectului, însă: prin îndepărtarea impurităţilor şi a cutelor s-ar pierde informaţii istorice, de aceea obiectul este depozitat fără intervenţie39 elementele de croi componente ale veşmintelor de epocă trebuie restaurate în plan, datorită stării precare de conservare- în lipsa unor analogii corespunzătoare nu se poate descifra cu certitudine tiparul unor ţinute de epocă fragmentare şi cu lipsuri, prin urmare, după restaurare ele se păstrează în plan, dar se încearcă, totuşi, o reconstituire ipotetică a ţinutei originale. Reconstituirea se poate realiza folosind materiale şi tehnici similare cu originalul40 sau sub formă grafică.41 Depozitare, expunere In cazul textilelor arheologice se adevereşte în mod deosebit faptul că o metodă de stocare incorect aleasă poate contribui la deteriorarea continuă a obiectului. Ţesăturile pot fi depozitate în mod corespunzător: suprapuse, separate prin hârtie neacidă, în sertare fără praf, acoperind obiectul de sus cu o pânză din bumbac- în cazul fragmentelor textile în stare precară, înnădite pe un carton neacid, acoperit cu o ţesătură din fibre naturale, plasate în cutii de carton neacid, dotate cu ’’cleme de ridicare” care să asigure o manevrare care previne degradările (foto 21 f2- pe un carton acoperit cu ţesătură din fibre naturale, având o adâncitură corespunzătoare mărimii obiectului, mai apoi plasat într-o cutie neacidă- în cazul textilelor tridimensionale, a costumelor istorice, acestea se vor depozita pe suport sau cu mânecile si marginile umplute cu suluri realizate din materiale compatibile, corespunzător formei, acoperite cu hârtie neacidă sau o husă din pânză de bumbac, depozitate în cutii neacide sau într-un dulap închis. In scopul protecţiei împotriva insectelor şi a fungilor, substanţele antimolii, uleiurile esenţiale şi discurile de lemn antifungice trebuie amplasate lângă obiecte. 39 T. Balázsy 1997. 122. p. 40 Tóth 2006. 135. p. 41 E. Nagy-Várfalvi 2013. 75. p. 42 Peteala descoperită arheologic din biserica din Visonta a fost restaurată în 2013 de Ördög Edit, studentă în anul V la Universitatea Maghiară de Arte Plastice. Un obiect de patrimoniu poate fi expus luni sau ani la rând, prin urmare, restauratorul are o responsabilitate mare în propunerea unui mediu corespunzător pentru expunerea obiectului. Expunerea textilelor arheologice plane se poate realiza în plan orizontal sau uşor înclinat, costumele istorice în stare bună de conservare se expun umplute pe margini, mâneci, cu suluri realizate din materiale compatibile, pentru evitarea plierii, sau pe suporturi, manechine. Depozitarea, transportul şi expunerea unor obiecte textile pot fi realizate corespunzător prin confecţionarea unui suport de mărime adecvată, în acelaşi mijloc de depozitare (foto 2143 43 44 45, 22-23u). în cazul în care verificăm periodic, prin aparate de măsură, condiţiile optime de microclimat4’ necesare pentru depozitarea sau expunerea textilelor arheologice, stabilitatea acestora este asigurată în mod satisfăcător pe termen lung. BIBLIOGRAFIE BAKAYNÉ PERJÉS J. (2003): Régészeti bőrtárgyak restaurálása. In: ISIS 3. Erdélyi Magyar Restaurátor Füzetek. Haáz Rezső Múzeum, Székelyudvarhely pp. 39-50. BAKAYNÉ PERJÉS J. - KISSNÉ BENDEFY M. (1992): Ioncserélők alkalmazása érzékeny, fémmel kombinált régészeti anyag tisztítására. In: Múzeumi Műtárgyvédelem 21., Magyar Nemzeti Múzeum, Budapest, pp. 139-151. B. PERJÉS J. - E. NAGY K. - TÓTH M. (2004): Anjou-kori selyemleletek konzerválása. In: Timár-Balázsy Ágnes emlékkönyv, Pulszky Társaság-Magyar Múzeumi Egyesület, Budapest, pp. 7-24. B. PERJÉS J. - RÁDULY E. - ÚJVÁRI M. (2004): A váci domonkos templom kriptájának feltárása. In: Timár-Balázsy Ágnes emlékkönyv, Pulszky Társaság-Magyar Múzeumi Egyesület, Budapest, pp. 25-34. E. NAGY K. (1982): Die Tracht eines vornehmen ungarischen Mädchen aus dem 16. Jahrhundert. Restaurierung und Rekonstruktion des Boldvaer Fundes. Ars Decorativa 7. pp. 29-79. E. NAGY K. - BÍRÓ Á. - BOLLÓK Á. - KÖLTŐ L. - LANGÓ P. - TÜRK A. (2009): Byzantine Silk Fragments from a Tenth-century Grave at Fonyód. New Data on a Garment in the Tenth-century Carpathian Basin. In: Ars Decorativa 27 pp. Iparművészeti Múzeum, Budapest, pp. 21-49. E. NAGY K. - VÁRFALVI A. (2013): Nemesasszony öltözéke vont arannyal, ezüsttel. A soproni Kecske-templomban feltárt, 17. század eleji női viselete43 Fragmentele din peteală, dublate, într-un cadru care previne mişcarea lor, scoase din cutia confecţionată pe măsură, cu clemele textile de manevrare sunt îndoite sub suport, introduse în vitrina de expunere. 44 Depozitarea şi transportul gulerului circular de secol XVII se face în plan orizontal într-o cutie neacidă, cu o adâncitură corespunzătoare. La expunere, se pune sub obiect un Plexiglas acoperit cu catifea din bumbac. 45 Járó (2005). 127
