Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)

Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása

principiu obiectele metalice şi de ceramică, în timp ce fragmentele organice se păstrau netratat, ori impregnate câteodată cu ceară, parafină. în cazul celor din urmă, re­staurarea ulterioară este inutilă, iar relevarea datelor teh­nicii de execuţie, cum şi depozitarea potrivită trebuie să fie realizate. Artefactele ce provin din cripte cu bună aerisire sunt în general uscate, ori slab umede. Microclimatul în astfel de ambiente poate favoriza activitatea microorganisme­lor, rămăşiţele organice constituind hrana pentru acestea, în consecinţă analizele microbiologice sunt necesare, în­semnând studierea activităţii mucegaiurilor şi a bacteri­ilor la începutul conservării. Cu scopul de a minimaliza schimbarea parametrilor climatice măsurate la începutul desfacerii artefactelor arheologice se recomandă lucrarea în grupe mici, la lumină rece. Atenţie deosebită trebuie să se acorde siguranţei persoanelor, care execută săpă­tura. Se recomandă utilizarea costumelor de protecţie şi a mascelor specifice, dotate cu filtru împotriva sporelor de mucegai. Obiectele de piele trebuie să fie depozitate provizoriu într-un ambient cu climă asemănătoare locului original (de ex.: spaţiu răcoros de biserică, pivniţă), până la începutul conservării. în această situaţie este mai bine să se acopere artefactele cu hârtie puternică de împache­tat, decât cu folie plastică, deoarece sub folie se pot proli­fera mucegaiurile. Scoaterea obiectelor de piele umede şi saturate cu apă în condiţii umede sau saturate cu apă se poate aştepta doar la piei tăbăcite vegetal. Păstrarea acestora este posibilă în­tr-un mediu de la slab acid până la slab bazic (tabelul 1 }). în timpul scoaterii la suprafaţă susţinerea artefactelor este deosebit de importantă, fiindcă acestea poartă în plus, pe lângă propria greutate, şi cea a nămolului şi a apei. Us­carea şi degradarea anterioară pot fi evitate prin păstra­rea obiectelor în apă, ori prin aşezarea separată în câte-o pungă de polietilén, dublă, închisă. înaintea închiderii pungii aerul trebuie să fie îndepărtat cu vacuum, ori prin presare cu mâna. Pungile se recomandă să fie depozitate într-un loc întunecat şi răcoros, în caz optimal în frigider, la o temperatură înjur de 5°C. Lipsa oxigenului, mediul întunecat şi răcoros încetează majoritatea reacţiilor chi­mice cum şi activitatea mucegaiului şi a bacteriilor. Pielea păstrată în astfel de condiţii nu necesită utilizarea unui dezinfectant, însă după şase luni se pot prolifera micro­organismele. Mucegaiul poate influenţa rezultatul unei analize ulterioare a substanţei de tăbăcire sau a coloran­tului, iar dezinfectanţii pot deranja datarea cu carbon-14. în cazul obiectelor compozite- piele cu metal, lemn, texti­lă- curăţirea şi conservarea se recomandă să fie efectuate cât mai repede. 3 Karsten et al. 2012. p. 8. Tabelul 1. pH-ul solului Tipul de material păstrat neutru (slab acid)­bazic Os acid- neutru cheratină acid- slab bazic Piele acid fibre animalice: mătase, bumbac bazic fibre vegetale: in, cânepă, bumbac Tratarea în masă Artefacte arheologice organice în masă sunt descoperite în mare parte în momentele cele mai nepotrivite (vara, în timpul caniculei ori a concediilor) şi ne găsesc nepregătit (foto I). Pieile descoperite în mari cantităţi, în special cele saturate cu apă, necesită măsuri bine gândite. Trebuie să ne pregătim la primirea, depozitarea sigură, la constatarea stării de conservare, la documentarea şi la prelevarea pro­belor pentru analize ulterioare. Planificarea intervenţiilor, respectiv împărţirea artefactelor în grupe mici după mate­rialele componente şi starea lor de conservare sunt indis­pensabile. Măsurarea posibilităţilor financiare şi umane este importantă, cum şi găsirea surselor noi cu ajutorul autorităţilor competente dacă este necesar. Se recomandă ca persoanele care lucrează în grupe mici să se consulte cu restauratori externi şi experimentaţi.3 4 Intervalul între dezvelire şi începutul conservării este definitoriu pentru păstrarea materialelor organice. în mo­mentul planificării pare de multe ori că o depozitare provi­zorie, la care încercăm să păstrăm obiectele în condiţii re­comandate, asemănătoare celor dinaintea dezvelirii (vezi mai sus), va fi deajuns. La temperaturi scăzute această soluţie oferă protecţie pe durata mai multor luni. însă în cazul unei cantităţi mari de artefacte în general nu avem în posesie destul de multe frigidere pentru acest scop. în acest caz alegerea unui spaţiu permanent răcoros (de ex.: o pivniţă nemucegăită) poate fi soluţia, însă trebuie să ne pregătim la o eventuală prelungire- din diverse cauze­­a depozitării temporare. De aceea se recomandă ca artefac­tele nesaturate cu apă, doar slab umezite să fie păstrate- în lipsa frigiderului- mai mult în cutii închise de carton, decât în folii plastice, pericolul de creştere a mucegaiurilor fiind mai mare în ultimul caz. în aşa fel pielea îşi pierde din conţinutul de apă, însă aceasta constituie o degradare mai slabă faţă de descompunerea microbiologică. 4 în caz necesar se poate consulta cu experţii asociaţiei engleze intitula­te English Heritage: English Heritage Customer Services Department customers@english-heritage.org.uk. Pe website-ul asociaţiei se găsesc numeroase informaţii gratis descărcabile, între care şi o îndrumare le­gată de conservarea materialelor organice saturate cu apă: http://www. english-heritage.org.uk/publications/waterlogged-organic-artefacts/ 114

Next

/
Oldalképek
Tartalom