Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
cele mai simple de analiză, precum colorarea histochimică a unor secţiuni transversale din stratul pictural sau determinările microchimice.4 Acestea sunt metode ieftine, uşor de însuşit, ale căror rezultate pot fi observate şi interpretate în majoritatea cazurilor direct, macro- sau microscopic. Rezultatul nu este specific (prin aceste metode se pot determina în general numai clasele de materiale organice, nu şi reprezentanţi individuali ai acestora), iar necesarul de probă este relativ mare. In ciuda acestui fapt, aceste metode nu trebuie subestimate, pentru că sunt accesibile, uşor inteligibile şi oferă rezultate specifice pentru fiecare strat din structura stratului pictural. în acelaşi timp, trebuie evitată şi tragerea unor concluzii mult prea exacte pe baza acestor analize. Microscopia imunofluorescentă (IMF) este utilă în determinarea materialelor proteice. Metoda se bazează pe evidenţierea, cu ajutorul unor materiale fluorescente (rodamină, fluoresceină), a anticorpilor secundari conjugaţi la diferitele proteine. Metoda permite determinarea specifică a proteinelor, şi - având în vedere că determinările se fac pe secţiuni transversale din stratul pictural - stabilirea locului lor exact în structura stratigrafică a probei.5 Metoda ELISA (enzyme-linked immunosorbent assays) se bazează pe evidenţierea unor anticorpi secundari conjugaţi enzimatic, care au menirea de a amplifica imuno-reactivitatea anticorpilor primari şi, prin urmare, a creşte sensibilitatea determinării proteinelor prin anticorpi lor specifici. Metoda se poate aplica numai pe proteine extrase din stratul pictural, din acest motiv nu se poate afla localizarea stratigrafică a acestora. Se poate determina însă specia animală de la care provine proteina. Spectroscopia în infraroşu cu transformată Fourier (FTIR) şi diferitele tehnici derivate (p-FTIR, ATR) sunt, probabil, cele mai utilizate tehnici pentru analiza materialelor organice din stratul pictural. Ele oferă informaţii structurale atât referitor la materialele organice din strat, cât şi referitor la cele anorganice.6 7 8 9 10 11 Există şi variante portabile, care permit analize in situ. Deşi pregătirea probelor este simplă şi determinările sunt rapide, tehnica nu permite determinarea specifică a materialelor organice, putându-se evidenţia doar clasele de compuşi organici, fără determinări cantitative. Motivul este complexitatea spectrelor rezultate din analiză şi dificultatea de interpretare a acestora, datorită mai multor materiale prezente în statul pictural, a interferenţelor care apar din acest motiv, respectiv, datorită deplasărilor spectrale rezultate din procesele de îmbătrânire a materialului. Dacă proba este separată prin metode fizice înainte de analiză, se pot obţine spectre mai simple, mai uşor de interpretat. Recent, s-a propus aplicarea metodelor chemometrice (precum PCA - analiza componentelor principale) la interpretarea spectrelor FTIR, ceea ce permite identificarea mai precisă 4 Schramm - Hering 1978., Gay 1970. 5 Sciutto et al. 2011. 6 Doménech-Carbó et al. 1996., Derrick et al. 1999. a materialelor organice din probe.7 Având în vedere utilizarea răspândită a FTIR. s-a constituit şi un grup de lucru internaţional pe această tehnică,8 pe a cărei pagină web se găsesc o serie de spectre FTIR şi Raman referitoare la compuşii din obiectele de patrimoniu. Spectroscopia Raman este considerată tehnica complementară a spectroscopiei în infraroşu, şi îşi găseşte aplicaţia din ce în ce mai mult în investigarea patrimoniului. Provocarea majoră a tehnicii este evitarea fluorescenţei intense emise de materialele organice din probă. Cuplarea microscopiei confocale cu spectroscopia Raman a reprezentat un mare pas înainta în acest sens, reducând suprafaţa analizată sub 5x5 pm2, ceea ce a permis excluderea interferenţelor datorate pigmenţilor din strat şi identificarea selectivă a liantului, crescând considerabil şi rezoluţia spaţială a determinărilor. Celălalt pas important s-a dovedit introducerea fibrelor optice, ceea ce a permis dezvoltarea aparatelor mobile, devenind posibile analize in situ, fără prelevare de probe. Utilizarea rezonanţei magnetice nucleare (RMN sau NMR) în analiza patrimoniului este relativ recentă. Tehnica s-a utilizat şi pentru analiza materialelor organice din probele de pictură, determinările realizându-se pe extracte cu solvenţi, din care s-a încercat identificarea unor compuşi marker caracteristici pentru anumite substanţe organice. Aceşti marker-i sunt sensibili la procesele hidrolitice şi oxidative care survin la îmbătrânirea materialelor, din acest motiv s-a încercat prin RMN şi determinarea gradului de îmbătrânire al unor materiale organice.9 Tehnicile spectrometrice de masă (MS) au o aplicaţie ce din ce mai răspândită în identificarea materialelor organice din stratul pictural, ele permit elucidarea structurilor moleculare. Pregătirea probelor este facilă, determinările sunt rapide, însă rezultatele sunt greu de interpretat în cazul amestecurilor organice complexe. în aceste cazuri se recomandă cuplarea MS cu o tehnică de separare, precum cromatografia sau electroforeza capilară (CE), care separă în componente distincte, premergător analizei MS, amestecurile de materiale organice din probele de pictură. Popularitatea metodei este reflectată şi de faptul că, pe lângă numeroase articole de specialitate, de curând a apărut un volum,1" care sintetizează posibilităţile de aplicare ale metodei în analiza patrimoniului, respectiv, există şi un grup de lucru internaţional preocupat de această metodă." Este important de subliniat, legat de toate metodele de analiză menţionate, că pentru obţinerea unor rezultate demne de încredere este nevoie de o bună stăpânire a tehnicii în cauză, respectiv, de o experienţă serioasă în 7 Sarmiento et al. 2011. 8 IRUG - Infrared and Raman Users Group, disponibil la adresa web http://www.irug.org, accesat la 16.08.2013. 9 Spyros, Anglos 2006. 10 Colombini, M.P. - Modugno, F. (Eds.) (2009) Organic Mass Spectrometry in Art and Archaeology. John Wiley and Sons. 11 Users’ Group for Mass Spectrometry and Chromatography, MaSC, disponibil la adresa web http://www.mascgroup.org/, accesat în 16.08.2013. 155
