Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
tuată sub microscop a arătat că legaturile ditre fibre erau inexistente şi la cea mai mica acţiune se îndepărtau unele de altele sau se rupeau. 2. o bucată de piele de tapiţerie sec. 19-20 Grosimea: 1,2 - 1,3 mm, culoarea: brun închis, după uzarea grenului, stratul fibrös era roşu maroniu. pH ul 3. Grenul era lacunar şi casant, crăpat, iniţial a fost imprimat linear, în zonele subţiate sau pe dunga imprimeului, pielea se rupea mai uşor. La îndoire însă era relativ rezistent, dar era friabil, la întindere nu se rupea, rezista şi la rupere dar ceda până la urmă. Suprafaţa se deteriora la acţiunea mecanică. Sub microscop era vizibil ca fibrele stăteau mult mai îndesate fiind într-o stare mult mai bună dacát la cea anterioară. 3-4 piele noua tăbăcită vegetal natúr şi colorat Grosimea: 1,3 mm, mostra cu numărul 3 este deschisă, mostra a 4 a este semimaronie, valoarea pH 6. Grenul era impecabil şi a rezistat la toate testele de rezistenta, îndoire, rupere, întindere, suprafaţa fiind rezistentă la acţiunea mecanică. Apoi am ales solvenţii ce urmau a fi testaţi: 1. Toluen 2. Benzină 3. Alcool izopropilic 4. Alcool-tercier-butil+benzina 5. Alcol izopropilic+benzina. Solvenţii menţionaţi trebuiau testaţi să nu păteze mostrele de piele, înainte de utilizare. Rezultatul este cuprins în tabelul 1. Am preparat cinci mixturi de diferite compoziţii din cele care s-au dovedit a fi compatibile. Având în vedere că solvenţii sunt dăunători sănătăţii, s-a lucrat întodeauna sub exhauster şi cu echipament de protecţie adecvat. Izopropoxidul de Al s-a diluat cel mai bine în toluen, dar toluenul este foarte dăunător sănătăţii şi foarte volatil, se evaporă repede din masa pieii, aşadar soluţia nu poate pătrunde adânc în straturi. Tocmai pentru aceasta am folosit şi alte adaosuri de solvenţi organici cu masa moleculară mai mare, pentru a încetini evaporarea. Restul solvenţilor, agentul de tratament s-a diluat cu reziduri şi sa format o depunere albă pe fundul sticlei. Tabel 2: Soluţiile de izopropoxid de Al, perparate pentm tartarea mostrelor Nr. mostră Soluţie 1. 100 ml toluen, lg izopropoxid de Al 2. 50 ml alcool izopropilic, 50 ml toluen, lg izopropoxid de Al 3. 12,5 ml alcool-tercier-butil, 37,5 ml benzina, 50 ml toluen, 1 g izopropoxid de Al 4. 25 ml alcool izopropilic, 25ml benzina, 50 ml toluen, 1 g izopropoxid de Al 5. 50 ml benzina, 50 ml toluen, 1 g izopropoxid de Al Cu fiecare soluţie am tratat câte patru mostre, reuşind astfel să testăm efectele în total pe 20 de mostre. Experimentele au fost observate cu ochiul liber şi sub microscop, analizând schimbările vizibile, astea fiind completate şi cu rezultatele măsurate al pH ului la intervale de timp. In condiţiile pe care le am avut la dispoziţie, eficacitatea tratamentului sa putut observa cel mai bine prin schimbările reacţiilor chimice. După tratarea chimica a mostrelor, am măsurat valoarea pH ului şi l-am comparat cu valorile de dinaintea tratamentului. Din rezultatele primite s-a putut observa în mod evident că au crescut cu câteva zecimi. Simultan cu determinarea valorii pH ului, am observat şi schimbările intervenite în materialul mostrelor sub efectul apei. S-a picurat apă distilată pe mostrele deja tratate şi am putut observa efectul nociv al apei. Din cele doua piei vechi, pielea de copertă s-a dovedit mai sensibilă, locul unde sa picurat apa s-a închis la culoare şi a devenit casant. De aici am dedus că tratamentul cu izopropoxidul de Al îmbunătăţeşte cu adevărat starea pieii din punct de vedere chimic, dar aceasta îmbunătăţire în cazul pieilor vechi nu e atât de eficientă încât obiectul să poată fi supus unui tratament apos. Aşadar este indicată evitarea tratamentelor apoase. Am remarcat o rezistenţă mult mai bună la pielea de tapiţerie, care era mai groasă şi mai densă. Cu toate astea se recomandă folosirea cu pmdenţă a tratamentelor umede şi în cazul acestor piei. S-a pus întrebarea privind cantitatea de substanţe necesară pentru obţinerea efectului dorit. Conform literaturii de specialitate este indicat introducerea unei cantităţi de substanţe, de aproximativ 2% în raport cu masa obiectului. Nu am găsit însă o referire exactă la cantitatea de soluţie. Am dorit să definim aceste cantităţi prin cântărirea precisă Tabel 1: Efectul solvenţilor asupra pieilor cu descompunere rşie Mostre de piele/solvenţi Benzină Alcool izopropilic Alcool tercier butii + benzina =1:3 Alcool izopropilic + benzina =1:1 Piele de copertă Nu a rămas pătată S-a pătat Nu a rămas pătată S-a pătat Piele de tapiţerie Nu a rămas pătată S-a pătat Nu a rămas pătată S-a pătat 210
