Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
în cazul hidrolizei legăturile covalente - în mare majoritate legături peptide din lanţul de colagen - se descompun în prezenţa apei. Această ruptură poate să se întâmple în diferite locuri a moleculei, din care rezultă masă moleculară mai mică. Gelatinizarea este o caracteristică a proteinelor pe bază de colagen, care decurge în prezenţa apei. Aceasta se realizează numai sub efectul unei energii mai puternice decât energia legăturii de hidrogen care asigură structura triplu elicoidală. Ca unnare, lanţurile se rup, structurarea proteinelor se destramă, fibrele se contractează (foto 11). Numai legăturile covalente rămase şi legăturile de clorură de sodiu ţin împreună moleculele de colagen şi îl protejează de dizolvare totală. Influenţa mediului înconjurător asupra proceselor chimice de degradare Dacă analizăm care sunt factorii externi care influenţează starea pielii ne tăbăcite si a pergamentului, în urma căruia cele trei reacţii se declanşează, putem trage concluzia că cele mai puternice schimbări sunt provocate de influenţe mecanice, temperatura, umiditatea relativă, radiaţiile electromagnetice, materialele acide şi oxidante precum şi materiale catalizatori (anumite metale). Aceştia pot avea efecte în sine, dar de obicei apar simultan, crescând reciproc efectele. Efecte mecanice Utilizarea (deschiderea cărţii, întoarcerea paginii, plierea documentelor, folosirea instrumentelor muzicale) şi efecte mecanice cauzate de rozătoare, insecte, provoacă în principal degradări fizice (uzură, rupturi, lipsuri), în aceste zone structura pielii slăbeşte, din zone cristaline se formează zone amorfe, prin care materiale patologice din mediu (apă, acizi, materiale oxidante), pătrund mai uşor în structura pielii. Efectele temperaturii şi umidităţii relative (UR) în primul rând trebuie menţionat faptul că ridicarea temperaturii - indiferent dacă este vorbă de condiţii uscate sau umede - măreşte rapiditatea şi intensitatea reacţiilor chimice, grăbind astfel procesul de descompunere In mediul înconjurător cald şi umed (peste 70% umiditate relativă) creşte riscul apariţiei ciupercilor si mucegaiurilor si de colonizarea bacteriilor a căror enzime ajută la descompunerea hidrolitică a proteinelor, slăbind structura lor. Efectul incidental, dar din punct de vedere estetic deranjant este că anumite substanţe organice produse de microorganisme pot colora obiectele, operele de artă. Temperatura de contracţie a pielii crude şi a pergamentului este joasă (v. Tabelul 1) în procesul de îmbătrânire această valoare scade şi mai mult din cauza descompunerii legăturilor din structură şi, pe lângă aceasta, valoarea nu este uniformă în tot materialul. Dacă obiectul este expus simultan la valori înalte ale temperaturii umidităţii, din cauza destrămării legăturilor de hidrogen din interiorul colagenului, se produce gelatinizarea, care favorizează contracţia şi distorsiunea ireversibilă în material. în cazul pergamentelor grav deteriorate este riscantă şi umidificarea lor, pentru că preluarea apei în material poate produce ridicarea temperaturii şi aceasta poate provoca gelatinizarea colagenului. în cazul îmbătrânirii pergamentului şi a pielii ne argăsite, cu timpul, absorbţia umidităţii scade. Ţinut în condiţii uscate, timp îndelungat sub 40% RH, se pierde treptat marea majoritate a cantităţii de apă proprie, şi poate deveni rigid, fragil, deformat. Se pierde capacitatea de absorbţie a apei, devine rezistent la umidificare, uscarea fiind mai rapidă.2’ Ciclurile repetate de umidificare — uscare, amplifică procesele mai sus amintite. Radiaţiile electromagnetice Radiaţiile electromagnetice favorizează formarea de radicali liberi de proteine, ce sub forma de fotooxidare duc la descompunerea structurii, la ruperea lanţului de proteină si ca urmare la slăbirea acestuia. Oxidaţia provoacă schimbarea culorii, de obicei cauzează îngălbenirea materialului. Pot reprezenta pericol pentru opera de artă prezenţa materialelor fotosensibile (ioni metalici, cerneală fero-galică, coloranţi, pigmenţi), şi radiaţiilor de mai mică amploare. Materiale si agenţi acizi şi oxidante Materialele de ambalare, pigmenţii, cerneluri pe bază de fier şi cupru, poluanţii atmosferici (dioxid de sulf, oxizi de azot, ozon, peroxizi) sunt surse de acizi şi oxidanţi pentru obiectele făcute din pergament şi piele ne tăbăcită. Pergamentul din cauza alcalinităţii sale este mai protejat împotriva substanţelor acide, decât alte tipuri sau specii de piele, dar pe termen lung, acizii puternici, degradează starea pergamentului. Acizii, în prezenţa apei de hidroliză sau prin desfacerea legăturilor de clorură de sodiu provoacă deteriorarea pielii. în stare uscată, mai degrabă au rol de catalizator asupra lanţului de bază a moleculelor de colagen, unde accelerează oxidarea cauzată de efectul radiaţiei electromagnetice (UV), care produce degradarea oxidantă. Studiile efectuate în cazul legăturilor din piele îmbătrânite, au arătat că deteriorarea este relativ uşoară, până când valoarea pH-ului pergamentului sau a pielii nu scade sub 3,0. dar după aceasta creşte. S-a observat că în cazul unei piei foarte acide (pH 2,5), ţinută sub valori de 40% RH, degradarea a încetinit.23 24 Pentru restauratori se poate trage concluzia, că, trebuie să evităm folosirea tratamentului umed, precum şi utilizarea neutralizării cu alcalini în mediul apos. în acest caz, conţinutul apos al reactivului 23 Haines 1999. 24 Idem 1991. p. 70. 184
