Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
îndepărtarea a fost efectuată mai întâi pe partea din spate, rupturile au fost fixate cu fâşii de foiţă japoneză tratate cu metilceluloză, după eliminarea suporturilor benzilor adezive, astfel împiedicând desfacerea benzii de hârtie în bucăţi mici după îndepărtarea substanţei adezive pe partea din faţă (foto 9). Banda adezivă Magic Mending, folosită în cea mai mare proporţie, se îndepărtea cel mai greu. Pare că aceasta nu se îmbătrâneşte şi nu decolorează hârtia, este atât de transparentă, încât abia se vede pe suprafaţă, însă subtanţa adezivă componentă este extrem de lipicioasă. îndepărtarea suportului doar cu fier de călcat, cum a substanţei adezive doar cu gumă de şters crepe era posibilă (foto 10-11). Datorită faptului că folosirea gumei crepe putea să determine rupturi, în timpul îndepărtării pe partea din faţă, am fixat suprafeţele pe partea din spate şi cu bandă de mascare. Prin această metodă era posibilă îndepărtarea sigură a resturilor de adezivi lipicioşi pe partea din faţă, după ridicarea suportului. Banda de mascare-după îndepărtarea cu gumă de şters crepe a adezivului- a putut fi îndepărtat pe partea din spate cu acetonă. Pentru intervenţie am folosit aparat manual de călcat cu temperatură setabilă, cu cap de marcă Clover, schimbabil, făcut din sârmă de cupru bătut subţire, pregătit la formă ascuţită. Cracteristica gumei de şters crepe constă în faptul că aceasta prin mişcare circulară acumulă adezivul sub forma de noduri lipicioase, care apoi pot fi îndepărtate mecanic uşor de pe gumă. Este de menţinut că adezivul se lipea mai puternic pe zonele albe, sau aproape albe. Acesta se datora faptului că pe aceste zone- cum demonstrează şi analiza XRF- nu există cerneală de tipar, culoarea albă provine din grund. în structura poroasă şi neacoperită a acestui strat de culoare adezivul s-a putut pătrunde mai adânc. Pe aceste zone îndepărtarea adezivului fără a determina degradări ai suprafeţei albe era mai grea. Interesant este şi fenomenul pe zonele de culoare vişinie-purpurie, unde culoarea a migrat în substanţa adezivă. Acest lucru nu s-a întâmplat cu celelaltele culori. Pentru acest fenomen încă nu am găsit nicio explicaţie. Substanţa adezivă a benzilor adezive cele mai vechi, pe suport de celofan, aflate pe obiect a pătruns în hârtie şi a decolorat-o aceasta în brun, iar suportul s-a desprins pe multe locuri, respectiv alocuri a şi căzut de pe bandă (foto 12). Urmele de adezivi ale acestui tip de bandă a putut fi îndepărtat total prin metoda imersării în amestecul de solvenţi aleşi. Pe de altă parte, substanţa adezivă a benzilor adezive mai recente, însă cu suport de celofan, se prezenta pe suprafaţă sub formă lipicioasă. îndepărtarea acestora fără degradări nedorite ale straturilor de cerneală de tipar şi grund ar fi fost imposibilă. De aceea aceste benzi adezive au fost lăsate pe suprafaţă, iar suporturile lor au fost îndepărtate în timpul tratării cu solvent. Apoi rupturile au fost consolidate, fixate din partea din spate cu foiţă japoneză aplicată cu metilceluloză, pregătind astfel etapa tratamentului cu solvent. Cele două capete ale fâşiei de hârtie, aflate în cea mai precară stare de conservare, au trebuit să fie caşurate temporar pe întreagă suprafaţă cu hârtie pelur, pentru evitarea desfacerii benzii de hârtie în mii de bucăţi după îndepărtarea benzilor adezive de pe partea din faţă. Zonele acestea erau consolidate în aşa fel şi în timpul tratamentului cu solvent. îndepărtarea substanţelor adezive Etapa de lucru a tratamentului cu solvent de cea mai lungă durată constituia pregătirea preliminară. Toate fazele de lucru au trebuit să fie detaliat planificate, referitor atât la îmbrăcăminte, mişcarea în laborator, cât şi la solventul ales, cu scopul de a evita probleme nedorite. Folosirea solventului ales a implicat aplicarea acestuia în compartimentul de aspirare (foto 13), cum şi utilizarea măştii de protecţie 3M, halat din bumbac, pe pantofi săci din folie de polietilén şi pe mâini mănuşi de nitril. Pardoseala din PVC, tejgheaua şi masa au fost la fel acoperite cu folie de polietilén. Am pregătit o tavă potrivită pentru mărimea obiectului. Aceasta a fost realizată dintr-o ramă din lemn uşor demontabilă la un colţ, în care am aşezat două straturi de folie de polietilén, care nu se dizolvă în amestecul de sovenţi aleşi. Sub ramă am aşezat o placă de Nikecel 1 (polistiren expandat), acoperită cu folie de polietilén, sub care am pus o placă de lemn. Placa de Nikecell era fundul bazinului, iar cu ajutorul ramei din lemn schimbarea controlată a solventului a fost posibilă. Solventul folosit a fost turnat într-o tavă de sticlă prin folia desfăcută pe partea demontabilă a ramei. Obiectul a fost aşezat în tava de baie pe folie de Holytex, unde pe fiind era aşezat deja o folie de poliester. în timpul ridicării această folie de poliester a sprijnit obiectul, iar Holytex-ul a ajutat la aşezarea lui pe hârtie absorbantă, fixând bine obiectul. Benzile de hârtie, în funcţie de starea lor de conservare, au stat 4-5 minute cu partea de faţă spre jos în amestecul de solvenţi. în momentul acela petele brune de adezivi s-au separat, s-au dizolvat în hârtie, partea din faţă s-a deschis puţin la culoare, iar solventul original incolor, s-a îngălbenit. Hârtia a devenit puţin fragilă după uscare. Alte schimbări nu au fost sesizate. Cu toate că probele de solubilizare au arătat că adezivul lipicios rămas pe suprafaţă după îndepărtarea mecanică a benzilor adezive pe suport de celofan, nu a dispărut nici după tratamentul cu solvent, acesta putea fi îndepărtat cu gumă de şters crepe după evaporarea solventului. însă, această probă a funcţionat doar pe suprafeţe mici. Pe o bucată a benzii de hârtie, suportul benzii adezive s-a desprins de aceasta, însă restul de adeziv lipicios nu a putut fi îndepărtat cu gumă crepe, datorită stării fragile a hârtiei (foto 14). îndepărtarea substanţei adezive umflate în urma reacţiei cu adezivul era posibilă doar mecanic. Această intervenţie a fost efectuată în timpul tratamentului cu solvent, adică adezivul lipicios, umflat a fost îndepărtat cu precauţie după ridicarea obiectului din solvent, de pe hârtia umezită. La această intervenţie atingerea, degradarea uşoară a stratului alb de grund era inevitabilă. însă curăţirea a trebuit să fie continuată, ca suprafaţa hârtiei să nu rămână intratabil lipicioasă. 176
