Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

Analiza materialelor organice din suprafeţe pictate prin cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă (GC-MS) Márta Guttmann Introducere Caracterizarea materialelor organice a fost întotdeauna o cerinţă importantă a analizei suprafeţelor pictate. De ce este oare important cunoaşterea acestor materiale orga­nice? în majoritatea situaţiilor materialul de coeziune şi adeziune, şi pelicula protectoare a stratului pictural sunt de natură organică. De fapt, tehnicile de pictură se dis­ting în funcţie de materialele organice conţinute în stratul de culoare. Pe baza lor vorbim de pictură ulei, tempera, acuarelă, acrii etc. în plus, starea acestor materiale organi­ce influenţează sensibil caracterul şi starea de conservare a stratului pictural. Faptul că o suprafaţă o percepem mată sau lucioasă, luminoasă sau întunecată, în bună stare sau pulverulentă, fragilizată, depinde în mare parte de materi­alele organice din strat şi de starea acestora. Cunoaşterea materialelor organice este deci importan­tă pentru o caracterizare corectă şi completă a suprafeţelor pictate, pentru înţelegerea degradărilor suferite de aces­tea, respectiv pentru alegerea corectă a materialelor şi me­todelor de intervenţie. Materialele organice din suprafeţe pictate Care sunt materialele organice întâlnite în straturile pic­turale? Chimic, materialele organice istorice fac parte din patru mari clase de substanţe organice: proteine, glucide, materiale grase (lipide), respectiv materiale răşinoase şi bituminoase (articolul actual nu face referire la materi­alele sintetice moderne). Structural, în fiecare caz avem de-a face cu substanţe macromoleculare, polimeri natu­rali, care provin din surse naturale şi cel mai frecvent intră în componenţa unor amestecuri complexe. Proteinele pot fi reprezentate în stratul pictural de ge­latină şi cleiuri animale, de cazeină (o fosfoproteină), re­spectiv de ou, utilizat sub formă de gălbenuş, albuş sau ou întreg. Oul este numai parţial de natură proteică: oul de găină uscat conţine, de exemplu, printre altele, 45% pro­teine, 41% grăsimi şi 2% colesterol.1 Pe suprafeţele auri­te putem întâlni ca liant şi o proteină vegetală, usturoiul. Proteinele sunt compuse din polipeptide, nişte macromo­­lecule rezultate prin legarea chimică a unui număr mare de aminoacizi cu moleculă mică. Răşinile naturale sunt preponderent secretate de celu­lele unor arbori sau alte organisme vegetale. Sunt ameste­1 Andreotti et al. 2008. curi complexe, având drept componente principale terpeni şi terpenoide. Scheletul acestor compuşi este format din unităţi izoprenice. După numărul de unităţi izoprenice din componentele principale ale răşinii, acestea se clasifică în: mono- şi sescviterpenoide (de exemplu, uleiurile volatile, terebentina), diterpenoide (precum colofoniu, sandarac sau copal) şi triterpenoide (mastic, damar etc). Răşinile fosile (chihlimbarul) sau răşinile de provenienţă anima­lă (shelacul), intră tot în categoria materialelor răşinoase. Materialele bituminoase (bitum, asfalt, gudron, smoală), sunt de origine minerală sau rezultă din distilarea uscată a lemnului. Ele conţin preponderent hidrocarburi cu nu­măr mare de atomi de carbon şi alţi derivaţi organici.2 3 De ce este complicată analiza materialelor organice? Determinarea materialelor organice este frecvent o problemă spinoasă, dificilă a analizei suprafeţelor pic­tate. Acest lucru se datorează mai multor motive. Precum am subliniat şi în cele anterioare, aceste materiale organi­ce sunt amestecuri naturale complexe, a căror compoziţie este influenţată de mai mulţi factori. Componentele lor principale au o structură chimică complicată, macromo­­leculară sau polimerică. în stratul pictural, pe parcursul timpului trecut de la punerea lor în operă, în cele mai multe cazuri sub influenţa unor condiţii microclimatice necunoscute, aceste materiale au trecut prin procese chi­mice de îmbătrânire (reacţii de descompunere hidrolitică, fotooxidare şi de formare a unor legături încrucişate între molecule), în urma cărora structura lor se schimbă în mod nu întotdeauna previzibil. Ele sunt amestecate în stratul pictural cu materiale anorganice (pigmenţi, grunduri, ma­teriale de umplutură), care perturbă analiza componente­lor organice, motiv pentru care trebuie separate de acestea prin proceduri adesea laborioase. Cea mai mare problemă este faptul că proba disponibilă pentru analiză este frec­vent foarte mică (de ordinul miligramelor), din care com­ponenta organică reprezintă cel mult 10%. Metode de analiză uzuale în formarea academică a conservatorilor-restauratorilor, studenţii sunt familiarizaţi în primul rând cu metodele 2 Prepararea şi compoziţia chimică a acestor materiale este prezentată în detaliu în literatura de specialitate (Andreotti et al. 2010., Colombini - Modugno 2009., Masschelein-Kteiner 1995., Mills - White 1987., Tintámé Balázsl993); prezentul material reliefează doar aspectele ne­cesare pentru înţelegerea analizelor prezentate. 3 Doménech-Carbó 2008. 154

Next

/
Oldalképek
Tartalom