Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

Privind proprietarii de altădată ai vilelor romane păstrate în teritoriul situat la nord de Balaton, în majoritatea cazurilor nu deţinem date exacte, însă aceştia erau probabil moşieri Italiens. Prezenţa comercianţilor din Aquilea (Opponii, Caesernii, Cânii), stabiliţi în zonă în primul secol, susţine de asemenea într-o anumită măsură această ipoteză.16 In cazul vilei din Baláca, presupunem legături nord-italiene şi în privinţa padimentului de mozaic.

Parte organică a cercetărilor legate de mozaicuri este nu numai analiza pietrelor de mozaic, dar şi cea a materialelor din componenţa tencuielilor pregătitoare (fig. 4).

Pe baza analizelor, în fundaţia aplicată la Baláca în tablinum, au folosit ca material de umplutură dolomit în granulaţie variată şi stărâmături de ţigle în liant de ghips. In stratul inferior mai dur (nidus), alături de pietre găsim şi cioburi de ceramică. Prin test de colorare pe secţiune, pe mostra de tencuială prelevată din stratul superior al nucleus, se pot identifica carbonaţii din compoziţie: calcitul este intens colorat de reactiv (roşu Alizarină S), în timp ce dolomitul doar foarte palid. Metoda în esenţă se bazează pe solubilitatea diferenţiată a carbonaţilor în acid clorhidric (foto 9). în stratul superior de nucleus, alături de dolomitul prezent în granulaţie variată, se găsesc cantităţi mari de iărâmituri de ţiglă de culoare roşie, intensă (foto 10), particularităţile lor ascund de asemenea detalii legate de tehnica de execuţie. Alături de celelalte argile ale teritoriului situat la nord de Balaton, un material de bază convenabil fabricării ţiglei putea fi chiar argila roşie, regăsibilă în împrejurimile localităţii Baláca, pe malul lacului Balaton. Au fost descoperite numeroase cahle de ardere a ţiglei, printre altele la Csopak, Alsóörs, Gyulafirátót, Balatonfüred.1 Analizele în acest sens sunt în curs de derulare.

Nucleus se formează din două straturi bine închegate. Cel inferior, mai bogat în ghips, este alb. Pe baza analizelor proporţia amestecului este 1:1.16 Porozitatea este: -24,4%, densitatea: -1,5 g/cm3 18.19 Stratul superior de nucleus are o nuanţă roz; culoarea este dată de farâmiturile şi pulberea de ţiglă adăugată; aceasta din urmă a fost folosită ca hidraulit de meşterii romani. Proporţia amestecului este 1:2. Porozitate: 20,9%, densitate: 1,65 g/cm3. în tencuială se găsesc bulgări de ghips, vizibili şi cu ochiul liber (foto 11), la fel, ca în stratul de nucleus al mozaicului de prag, provenind din încăperea nr. 8 a Palatului Guvernatorului din Aquincum. Prezenţa lor face referire la modalitatea de preparare a mortarului, o variantă a metodei clasice de stingere uscată a varului, în cursul căreia materiile prime uscate (varul nestins alternându-se cu materialul de umplutură), sunt aşternute pe suprafaţă şi umezite cu apă. Prin această tehnică nu are loc o stingere totală, în materialul de bază rămân bulgări mici, concentrate de

16 http://www2.rgzm.de/Transformation/Magyarorszag/Chapter_IV_ Emergence_of_viIlae HU.htm (decembrie 2012.)

17 K. Palágyi, S.: Római kori téglaégető kemencék Veszprém megyében (Cahle romane de ardere a ţiglei in judeţul Veszprém). In: VMMK 19— 20, 1993-94. pp. 215-228.

18 Pe baza resturilor isnolubile în acid. Valoare aproximativă.

19 Probele au stat sub apă în condiţii identice, timp de 23 de ore.

var nestins, a căror stingere se produce la prepararea mortarului, însă granulaţia lor se păstrează. Bulgării de ghips amintiţi se prezintă sub formă de aglomerate din calcit, şi sunt aşa numite rezerve în tencuială, care se activează sub efectul umidităţii. Se poate obţine un liant din ele, care migrează în întreaga masă a tencuielii şi este capabil să ”ţese” microfisurile produse în sistem, sporind astfel soliditatea tencuielii.

O anumită parte din cantitatea de apă folosită la prepararea mortarului conform metodelor clasice, stinge aceste porţiuni, tencuiala devenind astfel mai bine legată chimic, mai densă şi mai bogată în liant, care totuşi nu crapă.20 Au obţinut astfel o tencuială cu o rezistenţă bună la compresiune, de care chiar aveau neapărat nevoie la fundaţia pardoselilor. Tencuiala albă de înglobare (supranucleus) s-a dovedit a fi - pe baza măsurătorilor efectuate prin difracţie de raze X — calcit, format din var nestins curat.

Realizarea copiei

Ţinând cont de materialele originale folosite, am lucrat în mare parte cu calcar compact. O parte din materiale este de provenienţă autohtonă, din Gerecse; din tipul de calcar cunoscut în mod tradiţional sub denumirea de roşu din Tardos, folosit în multe locuri, am utilizat o nuanţă mai palidă şi una mai închisă. Pentru prezentarea celorlalte nuanţe am folosit majoritar pietre provenind din Italia. Anumite culori, cum ar fi galbenul sau verdele deschis, am realizat prin amestecul mai multor nuanţe. Nuanţele prind viaţă, prin completarea reciprocă a efectelor cromatice, apropiindu-se astfel cel mai mult de aparenţa originalului (foto 12-13). Pentru realizarea copiei, am format materialul de piatră la dimensiunile adecvate; am tăiat prisme prin metode mecanice, după care prin tehnica originală, cu ciocan pe

0 pană de oţel am spart prismele în cuburi de aproximativ

1 cm3 (+- 0, 5cm) (foto 14-15). La aşezarea pietrelor, am rotit cuburile de mozaic astfel, încât pe suprafaţa finită să fie vizibile în exclusivitate laturi sparte. Fundalul mozaicului, motivele covorului interior şi elementele centrale sunt formate din cuburi de dimensiuni variate. Evoluând de la exterior spre interior, piesele sunt din ce în ce mai mici.

Montarea în atelier am efectuat cu ajutorul foliilor desenate, tăindu-le de-a lungul unităţilor, care urmau să fie tratate separat. Aceasta a fost posibilă datorită sistemului geometric al mozaicului, deoarece fiecare element este înconjurat de un contur negru, format din două rânduri de pietre. (Elementele separate sunt R = romburi, N = pătrate, H = triunghiuri, F = împletituri/frize, I-IV = rozete.) Deja în faza proiectării operaţiilor, am considerat, că ar fi o metodă convenabilă aşezarea acestor rânduri negre cu prilejul montării motivelor la faţa locului, deoarece ne oferă posibilitatea de a egaliza eventualele nepotriviri dimensionale

20 Kürtösi, B.: Aquincumi mozaikpadló töredék restaurálása és vizsgálatai (Restaurarea şi analizele unui fragment de pardoseală de mozaic din Aquincum). In: Műtárgyvédelem (Conservarea obiectelor de artă) 35. 2010. pp. 117-118.

149