Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Copie originală / Original şi copie. Efectuarea copiei unei pardoseli de mozaic şi analiza originalului. Villa Romana Baláca Brigitta Mária Kürtösi Context In hotarele localităţii Nemesvámos, cele trei izvoare1 (Nagykút, Kiskút şi Anyoskút) cunoscute deja şi de romani, marchează un teritoriu de aproximativ 9 hectare, pe care se întinde vechea moşie de Panonia, Villa Romana Baláca, cel mai important sit arheologic roman al regiunii situate la nord de Balaton cunoscut până în zilele noastre (fig. 1). La începutul secolului 20, cu prilejul săpăturilor arheologice debutate între anii 1906 şi 1909 pe teritoriul localităţilor Nemesvámos-Balácapuszta, au ieşit la iveală cele patru2 mozaicuri de pardoseală ale casei de locuit nr. I. Prima etapă de construcţie a clădirii principale cuperistil, datează de la sfârşitul primului secol, începutul secolului 2. Pe baza fragmentelor de pictură murală descoperite, şi al unui tezaur de medalioane' ascuns, în secolele 2 şi 3 clădirea a suferit pagube semnificative, urmate de intervenţii şi modificări arhitecturale de amploare.4 Domeniul / ansamblul arhitectural al vilei a fost folosit de romani aproximativ până la sfârşitul secolului al 4-lea. Decoraţia clădirii principale din Baláca - în ciuda unui context provincial - poate fi socotită drept fastuoasă. Se consideră, că picturile murale şi mozaicurile provin din epoca lui Severus. 1 Laczkó, D. - Rhé, Gy.: Balácza, A magyar orvosok és természetvizsgálók 1912. augusztus 25-29. Veszprémben tartandó XXXVI, országos vándorgyűlés tiszteletére. (Balácza. In cinstea celei de-a XXXVI-a conferinţe itinerante a medicilor şi naturiştilor, organizate la Veszprém între 25-29 august 1912). Veszprém, 1912. Egyházmegyei Könyvnyomda, Báró Hómig Károly, Veszprémi Püspök kiadása, (Tipografia Diecezei, Ediţia Episcopului de Veszprém. Baronul Hornig Károly), p. 34. 2 "Deţinem urme. care demonstrează, că aceste mozaicuri de pe situ! nostru nu sunt singurele ” relatat de Rhé Gyula. Laczkó - Rhé (1912) p. 98. Fragmente mai mici, independente, chiar se păstrează în depozitul Muzeului Judeţean din Veszprém. 3 Deschiderea canalului de încălzire nordic al clădirii principale ”a avut loc doar în urma unor invazii de barbari, de la mijlocul secolului al III- lea. Ansamblul mai mic de vestigii, găsit în canalul de încălzire, format din 68 de medalioane de argint şi bronz, ascunse în săculeţ de piele şi într-un vas la vestea năvălirii, nu a fost refolosită, şi şi-a aşteptat scoaterea la lumina zilei în canalul neîncălzit, umplut cu moloz.” K. Palágyi, S.: Őskor, római kor, népvándorlás kora (Preistorie, epoca romană, epoca migraţiilor). In: Veress, D. Cs. - Hudi, J. - Acs, A. - K. Palágyi, S.: Nemesvámos története - A község története az ősidőktől napjainkig (Istoria localităţii Nemesvámos — Istoria comunei din epoca preistorică până în zilele noastre). Veszprém, 1994. pp. 1-41. 4 K. Palágyi, S.: Baláca. Római kori villa (Baláca. Villa din epoca romană). Tájak Korok Múzeumok Kiskönyvtára 513., 1995. p. 8. încăperea nr. 20 a fost probabil tabliniul clădirii principale, o sală de primire reprezentativă având o suprafaţă de 70 m2 (fig. 2). Pardoseala de mozaic colorat, a fost extrasă din locul original în 1925, sub conducerea arheologului responsabil Rhé Gyula.3 între 1926 şi 1976, pe teritoriul ansamblului au continuat activităţile agricole, la fel ca înainte, iar deasupra clădirii principale a fost păşune.5 6 După o perioadă lungă de stagnare, în 1976 au fost reluate săpăturile arheologice şi activităţile de evaluare şi prezentare a rezultatelor la Baláca, legate de numele arheologului dr. Palágyi Sylvia. începând cu 2007, munca predecesorilor este continuată de Csirke Orsolya. La descoperirea mozaicului din încăperea nr. 20, în cursul săpăturilor efectuate în 1907, erau vizibile deteriorările mozaicului, transformările superficiale, lipsurile, urmele de arsuri. Stratul de mortar situat sub cuburile mozaicului era înnegrit datorită arsurii. Mozaicul s-a păstrat într-o stare de conservare în principiu bună, însă partea centrală s-a distrus în cea mai mare măsură; conform mărturiei fotografiilor arhive, această zonă lipsea deja în momentul extragerii (foto 1). Mozaicul a fost fragmentat şi înglobat în 46 de tăvi de beton armat. Păstrând aceste suporturi rigide, mozaicul a fost montat în holul Muzeului Naţional Maghiar, apoi în lapidariu. Cu prilejul restaurărilor ulterioare, lacunele au fost completate nu numai cu cuburi de mozaic, dar - conform metodelor specifice epocii - au fost aplicate tencuieli de ciment şi completări pictate. Deasupra clădirii nr. I. din Baláca, în 1984 a fost construit un acoperiş de protecţie, conform proiectului întocmit de Hajnóczi Gyula. După aceste intervenţii, celelalte trei pardoseli de mozaic au fost remontate7 în locul original de descoperire8, însă locul celui de-al patrulea mozaic a rămas gol (foto 2). Realizarea copiei pardoselii de mozaic roman din Baláca a fost posibilă la iniţierea Direcţiei Muzeului Judeţean Veszprém, în cadrul concursului orientat spre 5 Lucrările au fost conduse - alături de Rhé Gyula, - de Wollanka József (Muzeul Naţional Maghiar). 6 K. Palágyi, S.: A balácai villagazdaság alaprajza az újabb megfigyelések tükrében (Planul ansamblului villa romana din Baláca, în lumina noilor observaţii). In: Balácai Közlemények (Comunicări din Baláca) I„ 1989. pp. 11-34. 7 Restaurarea a fost condusă de Szalay Zoltán. 8 în încăperile nr. 8, 10 şi 31 ale clădirii (principale) nr. I. 146