Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

ploşcă, corpuri de iluminat, prese pentru hârtie, geamuri, lupe, călimare, farfurii, vaze, sticluţe farmaceutice şi pentru parfumuri, seturi de băut. Anii petrecuşi de Sovánka la Bicsad dovedesc că în Transilvania începutului de secol 20, aici s-a produs sticla decorativă cea mai apropiată de exigenţele, pretenţiile estetice ale vremii.

Odată cu închiderea hutei, legăturile lui Sovánka cu arta sticlăriei sunt întrerupte definitiv, în anii rămaşi din viaţă va fi preocupat de fotografie, de cioplirea statuilor de lemn şi a jucăriilor de copii, de pictură. A realizat de asemenea piese de mobilier de dimensiuni mici şi obiecte uzuale. Alături de sfeşnice, figuri de şah, candelabre, s-a păstrat un birou sculptat în stil neorenascentist pentru un dascăl din Malnaş, care la urmă nu a fost capabil să-l plătească. Biroul a ajuns mai târziu în posesia lui Török Aron care a depus obiectul valoros la Muzeul Naţional Secuiesc, astfel piesa a rămas în instituţia noastră şi după demontarea expoziţiei.

Atelierul de jucării pentru copii al lui Sovánka - organizat la Bicsad - în anii 1920, a servit drept sursă pentru întreţinerea familiei. A primit comenzi din întreaga ţară, în special cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Paşti. Jucăriile sale au ajuns înafara Secuimii la Timişoara, Arad, Miercurea Ciuc, Sibiu, Târgu-Mureş, Bucureşti, Sighişoara, Cluj Napoca, Braşov, Borsec, Gheorgheni, în mod curios chiar şi la Ploieşti, Câmpina şi Lupeni au crescut copii cu jucării făurite de Sovánka. Multitudinea jucăriilor a fost dictată de pretenţiile pieţei şi de exigenţa şi ingeniozitatea proiectantului, dând viaţă la felurite jucării, cum ar fi calul de lemn, gâscă de lemn, pisica rostogolindu-se pe roţi, car pentru transportat sticle de apă minerală, sau tren cu mai multe vagoane. Majoritatea jucăriilor au fost mobile: de ex. mâinile şi picioarele bufonului se mişcau pe o sfoară, sau nuiaua fetiţei ce îndruma gâştele se mişca odată cu aripile păsărilor, îndată ce jucăria fixată pe roţi a fost trasă de o sfoara. Creatorul de jucării pentru copii, Sovánka, a rămas acelaşi artist modest, dar şiret, care a fost în calitate de artist, designer sărbătorit; un „geniu” individual, unic în execuţie, realizând articole puţine, dar frumoase, de calitate superioară şi ireproşabilă, care în 1928 scrie unui client nerăbdător şi nesăţios, următoarele: „Eu nu am fabrică, doar un atelier de făurit articole de jucărie, în care se realizează jucării pentru copii de prim rang din lemn”. Tradiţia fabricării jucăriilor de lemn a fost continuată de fiul lui Sovánka István, Rudolf, care alături de îmbutelierea apei minerale la Arcuş, fabrica într-un atelier special amenajat jucării de lemn — binecunoscute de la Bicsad - completând producţia cu articole noi, dictate de modă. Atelierul a funcţionat mai târziu pentru o perioadă mai scurtă şi la Sfântul Gheorghe.

Cele mai multe produse de sticlă realizate în fabrica din Bicsad au ajuns la Muzeul Naţional Secuiesc în anul 1936, printre acestea se numără multe piese realizate şi donate de Sovánka István. Dar se găsesc piese din perioada premergătoare sosirii lui Sovánka la Bicsad, donate de el sau cumpărate de Muzeu, obiecte de sticlă şi echipamente, care îmbogăţesc cunoştinţele noastre despre fabrică şi istoria lui. Toate acestea, alături de obiectele aflate în posesia descendenţilor familiei, dovedesc faptul, că Sovánka a realizat piese de sticlă laminate, gravate, cu suprafaţă mată şi la Bicsad, dar cu siguranţă sunt unele aduse din Zayugroc sau de la fabrica din Újantalvölgy. La expoziţie alături de obiectele uzuale, seturi de băut produse în serii mai mari, decorate prin email colorat, gravare şi decoruri florale, au fost prezentate vaze şi lămpi mate, sau chiar cizelate, laminate, decorate prin hialografie, sau irizante, respectiv crăpate. Lucrările de sticlărie ale lui Sovánka reflectă natura, se inspiră din lumea vegetaţiei, alături de peisaje apar scene din viaţa de zi cu zi a satului, şi toate acestea nu numai pe schiţele sau tablourile sale, observăm şi pe o vază expusă neterminată, donată colecţiei de istorie cu mult timp după închiderea fabricii, un stol de gâşte. Vizitatorii au avut ocazia de a admira mai mult de 100 de piese de sticlă, fotografii arhive, desene, picturi, sculpturi şi jucării vechi de peste 80 de ani, care funcţioneazâ şi astăzi. Majoritatea obiectelor expuse au fost realizate de Sovánka István sau făceau parte din viaţa lui de zi cu zi. Alături de piese de sticlă decorate cu tehnici variate: irizate, stratificate şi emailate, am expus statui necunoscute, desene de creion, copiile a două tablouri pictate de Xavier della Gáttá din 1818, pictura proprie cu titlul „Fată cântând la vioară” - creată după închiderea manufacturii de sticlă din Bicsad - pe instrumentul fetiţei cu pălărie de paie se reflectă mesajul sobru al războiuluii. Artistul multilateral a fost bine cunoscut şi recunoscut de contemporanii săi, totuşi activitatea lui a fost călăuzită de modestie, de aceea şi probabil datorită deplasărilor repetate, valoroasele piese, fragmentele creaţiei sale au rămas în locul în care tocmai trăia, astfel despre arta lui nu s-a întocmit o sinteză până astăzi.

Printre aporturile expoziţiei amintesc acele activităţi, programe de pedagogie muzeală inedite, prin care am mobilizat copiii şi tinerii de la grădiniţă prin şcoala elementară până la liceu, inspirându-ne în exclusivitate din arta şi jucăriile lui Sovánka. Am organizat - cu ajutorul jucăriilor mobile reconstruite si reconstituite, prin jucării puzzle, reprezentând jucării arhive, inspirându-ne din caietul lui de schiţe şi obiecte decorate cu motive vegetale, zoomorfe, - activităţi, ce au fost fructificate ulterior de Muzeu în repetate rânduri. Amintim doar două ocazii: la ziua muzeelor de 1 mai, eveniment organizat de Muzeul Naţional Maghiar în primăvara anului 2010 şi zilele maghiare ale Clujului în vara aceluiaşi ani. Nu trebuie să uităm un detaliu ce susţine succesul expoziţiei, şi anume acela, că - după ani buni - copiii reveniţi la Muzeu cu alte ocazii, la alte expoziţii, cer jucăriile lui Sovánka, pentru că se jucau atât de bine cu ele. Este demn de menţionat atitudinea pozitivă a locuitorilor din oraş şi din împrejurimi, şi faptul că datorită expoziţiei, colecţia noastră de istorie s-a îmbogăţit cu un birou sculptat de Sovánka.

Nu în ultimul rând, ne bucură faptul, că prin reconstituirea activităţii lui Sovánka din Transilvania, am umplut

166