Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
tră în legătură cu acestea la fel şi situaţia Prediumului aflat pe mâna dumitale, ce s-a întâmplat, dacă l-aţi vândut lui Mikó Imre sau vă aparţine în continuare. Cei 850 de penghei am preluat la poşta din Oradea din ultima scrisoare, dumneata scrii, că nu poţi trimite mai mulţi bani acum, doar mai târziu, [,..].49” In corespondenţele ulterioare cu gazda din Bicsad nu găsim date noi referitoare la funcţionarea glăjeriei sau la calitatea şi forma obiectelor produse, decât trimiterea în timp a veniturilor. Am găsit în schimb în arhivele Muzeului Naţional Maghiar o scrisoare referitoare la calitatea pieselor de sticlă, pe baza căreia am îmbogăţit lista produselor speciale ale fabricii din Bicsad cu date valoroase. O copie a conţinutului scrisorii cu numărul 23/902 este păstrată şi în arhivele Muzeului Naţional Secuiesc, care relatează despre o donaţie oferită de „Centrul Maghiar de Ornitologie” directorului Muzeului, Szalay Imre: un obiect realizat la glăjeria din Bicsad: „[...] am onoarea de a oferi pe această cale un bucium de sticlă. Aceste buciume au fost realizate la Bicsad şi erau foarte populare datorită sunetului frumos; întrucât huta din Bicsad a dat faliment, aceste buciume nu se mai fabrică. Tubul în formă de pâlnie s-a ciobit pe mâna ciobanului. Cornul a fost adus de către domnul profesor Pungár Gyula, de la „M.O.K.”, din coliba unui cioban din Malnaş în 1898. Budapesta, 26. februarie 1902, Herman Otto, director „M. O. K.” Muzeu Naţional Maghiar ia următoarele măsuri legate de bucium: „Direciunea Muzeului N. M. [...] prezenta se trimite cu cerere de retrocedare în vederea luării noilor măsuri şi a inventarierii buciumului de sticlă directorului de la secţia de etnografie. 1 buc. Budapesta, 26. II. 1902. ştampilă, director Szalay „. „Am preluat obiectul şi a fost luat în inventar sub nr. 34.831; întrucât pe baza scrisorii nu se ştie dacă obiectul a intrat în posesia muzeului prin donaţie sau altfel, nu pot propune trimiterea unei scrisori de mulţumire. Budapesta, 7. III. 1902. Dr. Jankó János.” Din această corespondenţă am aflat, că - în ciuda faptului că funcţionarea fabricii a întâmpinat greutăţi la turnura secolelor - totuşi s-au fabricat piese speciale, cum ar fi instrumentele de muzică: fluiere, buciume. Probabil crearea acestor piese cu destinaţii atât de speciale a condus la recunoaşterea importanţei fabricii din Bicsad, întrucât guvernul de atunci a înzestrat-o cu titlul de „Fabrică de sticlă regală brevetată”, în ciuda faptului, că la sfârşitul anilor 1800 a suferit mai multe lovituri: la 3 aprilie 1885 s-a ars întreaga fabrică, dar s-a reconstruit îndată şi a fost prevăzută cu instalaţii mai modeme50. Mai târziu, datorită concurenţelor străine a intrat în declin şi în 1897 producţia a fost oprită de către Mikes Armin, care a demontat cuptoarele şi a folosit clădirea fabricii ca acaret. La sfârşitul secolului, în 1899, fabrica ajunge la o nouă cotitură: se reia producţia şi se pregăteşte din nou 49 Născută contesa Mikó Eszter. Fond 253. Arhivele familiei Mikó-Rhédey. Fase. 23 (conţine 28 de folii) - Acte procesuale, scrisori (1852- 1903) I.A) Moşii din Transilvania - Moşia Bicsad (Sepsibükszád). Folio 3. 50 Nagy, Elekjr.: op.cit. p. 177. materialul sticlei în două cuptoare, iar piesele finite vor fi şlefuite, cizelate cu tocile cu aburi şi pictate în ateliere special amenajate conform cerinţelor vremii. In această vreme fabrica a prelucrat în jur de 40 de vagoane de materie brută, din care: 15 de vagoane de sodă, 2 vagoane de leşie, 2 vagoane de var, 3 vagoane de lut, 15 vagoane de nisip de cuarţ de Hohenbocka şi 3 vagoane de sfarâmituri de sticlă. Pentru topire şi funcţionarea instalaţiilor s-au consumat anual 4000 m3 de lemn de fag. Soda a fost adusă din Bosnia, leşia din Cehia, varul din Vadul Crişului, judeţul Bihor, iar nisipul de cuarţ din localitatea moravă Hochenbocka şi din comitatul Ciucului. Producţia anuală a sporit la acea vreme la 100000 de forinţi. Produsele fabricii - valorificate pe pieţele din Ungaria, România şi Bulgaria - au fost în special sticle de apă minerală şi bere, sticle burtoase comune, pahare şi alte obiecte de sticlă de uz gospodăresc, seturi de băut şi de masă „cizelate şi pictate în stil maghiar”. Lucrau în acea vreme înjur de 60-80 de muncitori, descendenţi ai familiilor colonizate mai devreme care s-au maghiarizat până la sfârşitul secolului, doar numele mărturisind provenienţa lor. Salami lor a fost 20 de creiţari pe unitate, ori calculat pe bucăţi51. Conducătorii, directorii tehnici ai fabricii au fost: între 1848-1881 Szőcs Mihály, între 1881-1893 Dousa József, între 1893- 1894 Rozanek József, iar din 1895 a fost Albertini Géza, cel care şi în timpul activităţii lui Sovânka a propus promovarea, afirmarea produselor din Bicsad în competiţiile de pe piaţă52 53. Competitivitatea fabricii din Bicsad a fost îngreunată de faptul că atât materiile brute, cât şi produsele finite erau transportate de la Bicsad la Braşov (60 de km) „pe axă”, adică pe care. în 1897 s-au finalizat lucrările de construcţie ale căii ferate Miercurea Ciuc-Sfântul Gheorghe-Braşov, fabrica trece într-o situaţie mai avantajoasă în care va dovedi un avânt brusc55; însă după câţiva ani produsele străine vor invada Transilvania pe aceeaşi cale ferată şi vor devia producţia autohtonă de sticlă pe calea declinului. într-un raport al camerei de comerţ şi industrie Braşov din perioada 1880-1884 citim, că dintre cele unsprezece hute existente cândva în Transilvania, doar „trei prezintă producţie mai intensă”. Acestea aparţin moştenitorilor lui Mikes Benedek la Bicsad, lui Porche Emil la Avrig54 şi comunităţii Ditrău-Lăzarea la Borsec55. Conform raportului cameral, Bicsadul prezintă cea mai mare producţie în ceea 51 idem 52 Bunta, M.-Katona, I.: op.cit. p. 114. 53 Nagy, Elek jr.: A bükszádi üveggyár. Fabrica de sticlă din Bicsad. In: Háromszék Vármegye. Comitatul Trei Scaune. Emlékkönyv Magyarország ezeréves fennállása ünnepére. Volum omagial cu ocazia a omie de ani de existenţă a Ungariei (Red.) Posta József. Sfântul Gheorghe. 1899. p. 177. 54 Raportul Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov, despre relaţiilor industriale, comerciale şi de circulaţie de pe teritoriul Camerei (sud-estul Transilvaniei) în anii 1880-1884. Braşov. 1886. 116. (Porche Emil aprovizionează teritoriul Transilvaniei cu sticlă de lampă şi produce sigle de acoperire din placă de sticlă verzuie (la preţ de 35 de creiţari) şi albă (45 de creiţari). 55 idem. Braşov. 1886. p. 115. 163
