Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

Aporturile expoziţiei „Nimicuri fragile” organizat în memoria lui Sovánka István

Hajnalka Barabás

Introducere

Muzeul Naţional Secuiesc şi-a deschis uşile „sălii 56” în faţa expozi ţiei „Nimicuri fragile” în data de 22 decembrie 2008, ora 18. Muzeul a comemorat prin această manifestare 150 de ani de la naşterea celui ce a fost un renumit artist decorator, sculptor, pictor, artist sticlar, fotograf şi făuritor de jucării pentru copii, Sovánka István (1858-1944), evocând şi meşteşugul sticlăriei din regiunea Trei Scaune, mai exact istoria manufacturii de sticlă din Bicsad1. Expoziţia, prezentând peste 100 de piese de sticlă, fotografii arhive, desene, picturi, sculpturi şi jucării vechi care funcţionează şi astăzi, a fost deschisă publicului timp de două luni. Majoritatea obiectelor expuse au fost realizate de Sovánka István: vaze neterminate, piese decorative realizate prin tehnici speciale „miile fiori”, piese de sticlă decorate cu tehnici variate: irizante, cu suprafaţă crăpată, prin stratificare/laminare, hialografie şi emailare. Pe lângă acestea au fost expuse operele artistului multilateral necunoscute anterior: statui, desene de creion, copiile a două tablouri pictate de Xavier della Gáttá din 1818, şi o pictură cu titlul „Fată cântând la vioară”, tablou cu o atmosferă tristă de război, fiind creată după închiderea manufacturii de sticlă din Bicsad.

Mulţumim pe această cale ajutorul neostenit şi benevol al doamnei Fogarasi Sovánka Hajnalka, nepoata lui Sovánka István, oferit la realizarea expoziţiei. Piesele expuse au fost oferite şi de către: Bács Piroska şi şcoala Generală Mikes Armin din Bicsad, de unde au fost împrumutate 30 de piese de sticlă realizate la Bicsad, Muzeul lui Hasszmann Pál din Cemat 16 obiecte. De asemenea datorăm mulţumiri celor care pe baza apelului nostru din ziar au îmbogăţit materialul de sticlărie expus: dr. Péter Zoltánná, Ráduly Gitta, József Álmos, Gyenge Gabriella, Bíró Rózsa, Szőcsné Gazda Enikő, Kocsis Mária şi Kocsis Sándor. Calitatea expoziţiei a fost sporită şi prin contribuţia pictorului Vinczefty László, restaurând portretul bătrânului Sovánka István, pictat de Kádár Tibor în 1939, probabil la Bicsad, respectiv a restauratorului Szeles József, prin restaurarea şi repararea câtorva piese dintre jucăriile construite de Sovánka _ spre bucuria copiilor, care în cadrul programului bogat de pedagogie muzeală organizat cu ocazia expoziţiei au avut prilejul de a le încerca. Expoziţia nu putea fi realizată fără Cserey Zoltán, istoric-muzeolog, el fiind nu numai mentorul expoziţiei, dar şi un specialist, care a cercetat îndelung industria regiunii Trei Scaune (Cserey Zoltán: Üveggyártás Háromszéken a 17-20. században. Fabricarea sticlei în regiunea Trei Scaune în secolele 17-20. In: Manufaktúrák Magyarországon II. Manufacturi din Ungaria II. Industria et Societas 1. Ed. Németh György, Miskolc. 71-76.) şi cu prilejul expoziţiei a publicat şi un articol pe paginile ziarului Háromszék despre activitatea lui Sovánka István. (Cserey Zoltán: Százötven éve született Sovánka István. Az üvegművész emlékére. 150 de ani de la naşterea lui Sovánka István. în memoria artistului sticlar. In: Háromszék, 17. decembrie 2008. Sfäntu-Gheorghe.)

Expoziţia,iniţial şi-a propus ca scop să contureze activitatea lui Sovánka, ca maestru sticlar în regiunea Trei Scaune, însă cercetările preliminare au evidenţiat faptul, că renumitul artist decorator a devenit un veritabil meşter priceput în multe domenii în regiunea Trei Scaune, iar activităţile lui Sovánka necunoscute anterior nu pot fi omise. Aceste cercetări au dovedit faptul, că trecutul glăjeriei din Bicsad se confruntă cu multe întrebări fără răspuns, cu date incerte şi controversate, iar fondarea şi istoricul ei sunt vag cunoscute numai pe bază de tradiţii orale. Sub acest raport, studiul de faţă cercetează două teme: fabricarea sticlei în zona Trei Scaune, reconstituirea istoricului hutei (cuptor special de topit, atelier, manufactură de sticlă; magh: huta, üveghuta, germ: Glasshütten - n. trad.) din Bicsad, a clădirilor şi a produselor fabricii de mai târziu, iar partea a doua este consacrată activităţii lui Sovánka István din anii petrecuţi la Bicsad, prezentând şi un caiet de schiţe necunoscut al maestrului, care conţine şi scrisorile lui datate dintre anii 1927-1929 copiate aici.

Sovánka, după cum bine ştim, a contribuit cu succes la atingerea apogeului fabricării sticlei în sudul Slovaciei, începând cu 1907 în 7 ani a reuşit să dezvolte manufacura din Bicsad, după închiderea hutei în anii de după primul război mondial, ca să se întreţine a fost nevoit să-şi redobândească aptitudinile de sculptor, însuşite împreună cu Fadrusz János. Nu ştiam însă, că după închiderea hutei a sculptat la comandă sfeşnice din lemn, lămpi, decoraţiuni, birouri, iar alături de alte piese de mobilier a creat şi statui de dimensiuni mici. A desenat, a pictat şi a copiat tablouri, a fotografiat cu un aparat propriu, având o lentilă creată în glăjeria de la Bicsad. A folosit acest aparat şi pe parcursul anilor 20, pentru întocmirea unui catalog cu jucării pentru copii, jucării proiectate şi fabricate de el însuşi, prevăzute cu ofertă de preţ. La comercializarea jucăriilor a fost ajutat în special de fiul său, Rudolf şi de ginerele Császár István, coarendaş al fabricii de sticlă din Bicsad. Jucăriile de lemn pictate au devenit favoritele multor copii cu ocazia sărbătorilor atât în oraşe mai mari, cât şi în localităţi mai mici.

Titlul mult controversat al expoziţiei provine dintr-o monografie a localităţii Bicsad2din anul 1951 păstrată sub formă de manuscris, care relatează faptul, că pentru oamenii din Bicsad sticla era un „nimic fragil”. în memoria

2 Autorul manuscrisului cu titlul A sepsibükszádi üveggyár története (Istoria fabricii de sticlă din Bicsad), din 1951, este Szentágotai Árpád, şi un exemplar este păstrat de către doamna Fogarasi Sovánka Hajnalka.

156