Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
prezent acestea s-au rupt sau din cauza îmbătrânirii cleiului s-au desprins de pe suprafaţa sticlei. Fotografiile s-au păstrat intacte, fără rupturi sau desprinderi, având doar suprafaţa prăfuită. Comparând suprafeţele acoperite de rame cu cele libere, se poate observa o uşoară decolorare şi o virarea a culorii spre roz. Depunerile ancrasate pe suprafaţa ramelor s-au îndepărtat folosind o soluţie de 0,05% Evanaf14 în apă rece distilată, la care s-a adăugat şi o soluţie 3% de Selecton B2.44 45 Elementele decorative de gips desprinse s-au fixat cu adezivul UHU Hart46, iar zonele lipsă s-au completat cu pastă de completare lemn.47 Depunerile de praf în strat gros de pe suprafaţa fotografiilor s-au îndepărtat cu o pensulă moale. Fotografiile s-au remontat sub sticla originală, iar capacele din carton de pe verso au fost schimbate în cartoane neacide. 6.2.2 Albumele foto ale familiei lui Gyárfás Endre Albumul de dimensiuni mai mici, de 10 x 15 cm, învelit în pânză, era probabil achiziţionat din comerţ, fiind un album fabricat în serie. Filele interioare erau formate din trei straturi de hârtie, adică pe un carton de mijloc s-a caşerat pe ambele feţe câte o hârtie aurie cu model imprimat, iar locul fotografiilor era desemnat prin stanţare. Caşerarea s-a desprins în mai multe locuri, de aceea hârtia ce învelea suprafaţa prezenta mai multe rupturi şi zone lipsă. După curăţirea uscată cu radieră a tuturor filelor, rupturile au fost lipite cu un adeziv pe bază de metil-celuloză48, după care s-a consolidat cotorul care din cauza desprinderii textilei caşerate nu se mai putea răsfoi (foto 37). Celălalt album învelit în piele, închis cu ferecături, avea pe coperta superioară un monogram în ferecătură: Gy. E. Filele interioare au fost confecţionate asemănător albumului mic; şi în acest caz caşerarea era desprinsă şi ruptă în mai multe locuri. Pielea învelitoare era slăbită şi ruptă în unele zone de la deschidere. După curăţirea cu radiera s-au lipit aceste rupturi ca coperta să nu se desprindă de corpul cărţii. Urmele mai mici de uzură de pe suprafeţele curate, cu rezistenţă mecanică bună ale pielii nu au fost restaurate. Albumul a fost expus în poziţie închisă; fiind aşezat pe masa cu intarsii restaurată, sub el s-a aşezat un carton neacid, care să separe cele două obiecte într-un mod invizibil vizitatorului. Descoaserea şi restaurarea integrală a celor două albume nu a fost posibilă, dar prin aceste mici intervenţii am putut stabiliza starea lor şi am putut preveni formarea unor noi rupturi. Fotografiile din cele două albume sunt păstrate separat, de către gestionarul colecţiei, ele nefiind expuse. 44 Sulfat de alcool gras, substanţă tensio-activă. 45 Sarea disodică a acidului etilen-diamino-tetraacetic, EDTA. 46 Producător: UHU GmbH & Co. KG. 47 Chit de lemn Akrilin, Producător: JUB Kemicna Industrija d.d., Doi pri Ljubljani 28, Slovenia. 48 Carboxi-metil-celuloză, producător: Magyar Viscosagyár, Nyergesújfalu, Ungaria. 7. Microclimatul expoziţiei In ultimul capitol vă prezentăm pe scurt principalele caracteristici de conservare preventivă ale expoziţiei. Sarcina restauratorului nu se termină la finalizarea restaurării obiectelor, ci el trebuie să se preocupe şi cu modul de expunere a acestora. Muzeografii care au conceput expoziţia permanentă a Muzeului din Cristuru Secuiesc au avut în vedere principiile conservării patrimoniului, mai mult, au cerut opinia conservatorilor şi i-au implicat în conceperea expunerii. Măsurătorile microclimatice şi de intensitate luminoasă s-au realizat cu aparatul ELSEC 764 UV Monitor49. 7.1 Aerul ca factor microclimatic Având în vedere că posibilităţile financiare nu au permis instalarea unui sistem de condiţionare a aerului şi acoperirea ferestrelor cu folii de protecţie UV, ne-am străduit să realizăm un sistem de climatizare pasivă cât mai potrivit. Procedeele uscate de finisare aplicate la amenajarea spaţiilor de expunere nu au crescut considerabil umiditatea relativă (UR) a încăperilor, mai mult, zidurile groase, tencuite, văruite ale spaţiilor cu pivniţe, uşi şi ferestre etanşe, precum şi suprafeţele extinse de gips carton au acţionat ca elemente naturale de tamponare a umidităţii. Ferestrele, oricum etanşe, au fost etanşate suplimentar. Vitrina de expunere a obiectelor arheologice din metal, sensibile al UR, nu s-a putut etanşa corespunzător, din acest motiv organizatorii expoziţiei au recurs la o soluţie de compromis: introducerea silicagelului în vitrină. în cele două cutii nevizibile de depozitare, aşezate în partea inferioară a vitrinei, s-a pus silicagel precondiţionat la UR 45%, mai ieftin, iar în colţul mai puţin vizibil al vitrinei s-a aşezat Bluegel, care semnalează prin schimbare de culoare creşterea UR. Astfel, se poate verifica cu o singură privire dacă microclimatul vitrinei este corespunzătoare sau nuM). Alte câteva obiecte arheologice din lemn, os, respectiv piele, au fost expuse în condiţii similare (foto 46). Aerisirea spaţiilor de expunere s-a rezolvat prin ferestrele orientate spre curtea interioară a clădirii, respectiv prin una din uşi, care se deschide tot spre curtea interioară. Astfel, aerul mai poluat datorită şoselei cu trafic intens care trece prin faţa muzeului are un acces limitat în spaţiile de expunere. 7.2 Iluminatul Lămpile din expoziţie au fost alese şi plasate având în vedere şi sensibilitatea la lumină a exponatelor. Astfel, s-a evitat aşezarea corpurilor de iluminat în apropierea 49 Járó Márta: A legfontosabb mütárgykömyezeti paraméterek mérése (Măsurarea principalilor parametrii de microclimat). Múzeumi Állományvédelmi Füzetek 1 (Caiete de Conservare Muzeala 1). Budapesta, 2005. p. 11. 50 Elias Casanovas - Luis E. - Ana Isabel Seruya: Climate Control in a 16th Century Building in the South of Portugal, In. 12th Triennial meeting, Lyon, 29 August - 3 September 1999: preprints, Voi 1. ICOM Committee for Conservation, James & James, London, 1999. 182
