Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
găleţii, acestea au fost impregnate cu Xylamon19, iar după uscare au fost reambalate (foto 14). în timpul depozitării, pe elementele găleţii au apărut eflorescenţe albe de săruri, ce au fost îndepărtate cu grijă de pe elementele pregătite pentru restaurare cu ajutorul unei perii din rădăcină. După aceea a urmat consolidarea elementelor cu soluţie 3-5% de Paraloid B72 în diluant nitro. în cursul consolidării s-au putut atenua şi deformările doagelor. Fundul găleţii fiind foarte deformat nu s-a încercat aplatizarea acestuia, ci a fost înlocuit cu unul nou, iar cel original a fost expus lângă găleată (foto 15). Pe obiect se puteau vedea clar urmele a trei cercuri, motiv pentru care doagele găleţii au fost fixate cu cercuri noi confecţionate din nuiele de alun20 (foto 16). 4.2 Reconstrucţia fântânii Fântâna, datând din secolele 14-15, a fost descoperită în timpul lucrărilor la fundaţia unui centru comercial din faţa cinematografului Arta din Cristuru Secuiesc.21 Partea superioară a fântânii (care pornea de la baza fostei gropi de lucru) a fost căptuşită cu elemente îmbinate din lemn, iar partea inferioară - în formă de butoi - cu piatră. Prin asamblarea elementelor păstrate s-au putut constata următoarele: căptuşeala de lemn, cu diametrul de lm, a constituit diametral original al fântânii, care s-a redus la 62 cm. Se presupune că diametrul original a continuat să scadă, întrucât pe elementele superioare de căptuşeală sunt vizibile încrestări menite a se îmbina cu următoarea pereche de bârne de căptuşeală, respectiv vestigiile mai conţin alte fragmente de lemn, care nu au putut fi încadrate. Căptuşeala de lemn a fost dublată pe exterior cu pietre plate, pentru a împiedica pătrunderea pământului în fântână. Conform relatării verbale a restauratorului Molnár Kálmán, după spălare, elementele de lemn au fost uscate în nisip, iar după uscarea completă, elementele fără numerotare sau cotă au fost depozitate într-o clădire adiacentă. După observare atentă s-a putut constata că perechile de elemente de căptuşire poartă însemne potrivite pe pereche, acestea indicând orientarea spre gura fântânii a elementelor cu dimensiuni descrescânde, aşadar fântâna avea original o formă de piramidă trunchiată, şi nu cilindrică cum a fost reprezentată anterior.22 Curăţirea a fost realizată cu spuma unei soluţii apoase de 0,05% de sulfat de alcool gras. Nu a fost nevoie de consolidare, întrucât lemnul de stejar s-a păstrat în stare bună. în timpul curăţirii s-a observat că la construire/ îmbinare s-au folosit lemne de o calitate inferioară. în zona 19 Schmid, Rhyner AG, Lack-und Farbenfabrik, 8134 Adliswil-Zürich 20 Reconstituirea cercurilor din nuiele de alun s-a realizat pe baza datelor comunicate de Domokos András. 21 Salvarea vestigiilor au fost realizată de Székely Attila şi Ughy István, desenele au fost realizate de István Ughy. 22 Benkő Elek: A középkori Keresztúr-szék régészeti topográfiája (Topografia arheologică a scaunului medieval Cristur). Varia Archeologica Hungarica V. Budapesta, 1992. pp. 164-165., Piaţa Libertăţii/ Piaţa Centală nr 52. - Cinematograi/Centru comercial. de album a lemnului se regăsesc urmele unor camere larvare de insecte de 4-5 cm.23 La reasamblarea fântânii am observat lipsa perechii a două elemente, pe care le-am completat din lemn de stejar vechi (foto 17). în scop preventiv lemnul a fost tratat cu soluţie de Biokomplex 5%24 25. După curăţirea şi conservarea elementelor lemnoase s-a realizat din polistiren expandat „Hungarocell” o imitaţie a pământului înconjurător. Suprafaţa acesteia a fost învelită cu adeziv de faianţă pentru exterior, colorat cu culori de pământ, apoi s-a marcat prin lipirea unor plăci de piatră nivelul de călcare stabilit conform releveelor. Această instalaţie prezintă fântâna în secţiune transversală în momentul decopertării, pentru ca vizitatorul să-şi poată forma o imagine despre structura acesteia. Iluzia apei din fântână s-a creat cu o placă de sticlă pictată. 4.3 Poarta de ţintirim Poarta de stejar a cavoului bisericii unitariene din Gălăţeni, datând din 1694, a ajuns în colecţia muzeului în 1952. Conform fişei obiectului: „...bazele stâlpilor porţii au putrezit, dar traversa superioară a porţii şi coturile de îmbinare cu capete de dragon sculptate s-au păstrat intacte...” Pe fişă au fost notate şi dimensiunile porţii: înălţimea, fără acoperiş, 2,25 m, lăţimea 2,1 m, deschiderea 1.4 m. în anii 1960, pe baza unor date azi necunoscute, s-a realizat reconstrucţia stâlpilor şi a unui acoperiş mai vechi. în cadrul colecţiei din aer liber a muzeului, poarta a fost mutată de mai multe ori, de fiecare dată înlocuindu-se soclurile stâlpilor. Pe lângă înlocuirea soclului, suprafaţa porţii a fost tratată şi cu ulei de in, ceea ce a produs degradări însemnate. Uleiul de in aplicat în straturi groase, nediluat, fără adaos de sicativi, a format pe suprafaţa lemnului o peliculă care în urma radiaţiilor solare a devenit ragoasă, favorizând depunerea prafului şi prin uscare cauzând degradarea fibrelor de lemn de la suprafaţă (foto 18). Comparând starea de conservare consemnată de fotografiile vechi26 cu starea actuală a obiectului se poate observa fără echivoc gradul degradărilor care au avut loc. O deteriorare drastică a survenit în 2001 când, în timpul unei furtuni, creanga unui copac a rupt îmbinările porţii, slăbite din cauza atacului fungic. în urma acestui accident acest obiect rar şi valoros a fost demontat şi de23 Identificarea esenţei lemnoase a fost făcută de Babos Rezső, expert biolog. Camerele larvare aparţin insectei Lucanus cervus, răspândit în pădurile de stejar, mai ales în stejarii mai bătrâni. 24 Compoziţia substanţei Biokomplex : 2-(2-metoxietoxi)etanol 1,96%, 2-(tiocianometiltio)-benztiazol (80%)-(TCMTB) 1,27%, deltametrin 0,0125%, distribuitor Abies Transsylvania SRL, Sighişoara. 25 Ţintirimul este complexul îngrădit situat într-un punct mai înalt al vechi aşezări, compus din cimitirul vechi din jurul bisericii medievale şi celelalte construcţii, la care intrarea se făcea prin poarta ţintirimului. 26 Fotografii ale obiectului s-au găsit - în afara fişei obiectului - doar în cartea intitulată „Nyitott kapuk. A Maros, Nyárád és Kis-Küküllő vidékének faragott kiskapui”. Porţi deschise. Portiţele sculptate ale regiunii Mureş-Niraj-Tâmava Mică. Fotografii realizate de: Kútvölgyi Mihály. Editura Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1987. foto nr. 100.) 178