Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Despre restaurarea stucaturilor din papier maché László Nemes Takách Ce înţelegem prin papier maché? Obiecte realizate - pe de o parte - din pastă obţinută din fibre de hârtie, liant şi materiale de umplutură, introdusă în mulaje negative sau - conform unei alte tehnici - piese realizate prin stratificarea bucăţelelor de hârtie cu ajutorul unui adeziv, în mulaje negative ori peste forme pozitive. în Europa, mai precis în Italia, se realizau obiecte din papier maché deja în perioada gotic târziu-renaştere timpurie: icoane în relief, cutii pentru obiecte sacre şi alte piese. începând cu secolul al 18-lea s-au confecţionat din ce în ce mai multe tipuri de obiecte prin această tehnică: în Anglia, alături de piese mai simple, găsim aplice, rame de oglinzi cu decor ornamental, candelabre; în Germania, tabachere, cutiuţe. Acestea sunt în mare parte capodopere artizanale, piese valoroase, pretenţioase, cu suprafeţe aurite, incrustaţii de sidef, pictate şi uneori lăcuite (foto 1-2). Mulajele negative păstrate de meşteri după realizarea unor obiecte au oferit posibilitatea producerii obiectelor în serii mici1. în atelierele mai mari (de familie), s-a încetăţenit repede împărţirea sarcinilor, specializate pe diferite faze de lucru. La sfârşitul secolului la 18-lea se realizau în tehnica papier maché vaze, aplice, cutii de ceas, rame de tablou, ornamente decorative de masă şi de perete, busturi ale împăraţilor romani şi alte obiecte, cum ar fi copii ale unor statui clasice, de factură antică, la modă din acea perioadă, piese de mobilier, blaturi de mese, tăvi, cutii de bijuterii, tocuri, „copii” de picturi în relief. Piesele lăcuite sau decorate cu incrustaţii au fost realizate peste structurile cele mai fine, obţinute prin suprapunerea a 60-70 de straturi subţiri de hârtie. Ca material de bază s-a folosit hârtia din fibre textile, adezivul fiind în general pap din făină de secară2. O parte a obiectelor realizate în serie câteodată peste forme pozitive, dar în general în mulaje negative, au fost impregnate cu un vernis de ulei de in, ceea ce a consolidat obiectele, le-a conferit o mai mare rezistenţă la umiditate şi o duritate elastică (foto 3-4). Până la pragul dintre secolele 18-19 s-a conturat metoda fabricării şi utilizării papier maché-ului la scară largă, respectiv la nivel industrial. S-a brevetat realizarea din 1 Obiectele realizate în mai multe exemplare, având o calitate identică, se vindeau mai ieftin, erau deci cumpărate de un public mai larg, fapt ce îndemna la realizarea a şi mai multor obiecte. 2 Este un material de bază accesibil oriunde, ieftin şi de calitate corespunzătoare, care permite ulterior aplicarea unui tratament cu ulei de in. papier maché a pereţilor interiori ai caselor3, magazinelor sau navelor, a elementelor de mobilier, a banchetelor pentru toate felurile de vehicule cu roţi, căruţe. în epoca victoriană (atât în Europa cât şi în America) au fost deosebit de populare şi adecvate „modei de elită” obiectele mici realizate din pastă de hârtie şi liant, la fel ca şi stucaturile, piesele de mobilier, cutiile, paravanele, scaunele şi mesele maché obţinute prin tehnica stratificării. Până la mijlocul, respectiv a doua treime a secolului al 19-lea, produse din papier maché erau confecţionate de meşteri, manufacturi şi fabrici foto 5-6). Până la sfârşitul secolului al 19-lea, situaţia s-a schimbat radical; stilul Art Nouveau impunea forme noi, specifice, favorizând - atât în producţia artizanală cât şi în cea industrială - materiale tradiţionale prelucrate pretenţios. Astfel - după aproximativ un secol - obiectele din papier maché au fost înlăturate de pe pieţele mari, în timp ce producţia lor - posibilă numai prin manoperă - a devenit din ce în ce mai scumpă. Pe de altă parte, ca urmare şi a situaţiei menţionate mai sus, anumitele tipuri de obiecte papier maché fabricate în serii mari s-au „degradat” în produse industriale, în timp ce la realizarea decorurilor arhitectonice, a stucaturilor, ornamentelor de pereţi s-a revenit la folosirea materialelor originale. în final, atunci când modificarea chimică a unor materiale naturale (cauciuc, gume, răşini etc.), apoi prelucrarea industrială a materialelor, răşinilor sintetice a condus la producerea unor obiecte similare, la o calitate identică sau mai bună decât cele din papier maché, într-un timp mai scurt, cu forţă de muncă şi fonduri mai puţine, importanţa practică a tehnicii papier maché a dispărut. Realizarea stucaturilor din papier maché Arhitectura interioarelor utilizează tehnica papier maché pentru realizarea stucaturilor, cornişelor, pilaştrilor şi a altor elemente similare, începând cu prima treime a secolului al 18-lea. Masa acestora a fost realizată întotdeauna din papier maché stratificat: din hârtie manuală din fibre textile4 destinată acestui scop, colorată în albastru sau brun, respectiv roşiatic, încleiată cu pap din faină 3 In 1793, în Norvegia, lângă Bergen, se construieşte din papier maché o biserică. A persistat 37 de ani. A fost demolată în 1830, în locul ei fiind construită o biserică de dimensiuni mari din piatră. 4 Pentru hârtia manuală colorată, destinată tehnicii papier maché, exista un impozit diferit faţă de celelalte produse din hârtie 160
