Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

(foto 1). Fetiţa a fost îngropată într-un sicriu de lemn. Acesta, împreună cu partea de mijloc a cadavrului au putrezit şi s-au descompus în totalitate. Fragmentele au fost excavate împreună cu pământul înconjurător şi aşezate într-o cutie de carton, căptuşită cu o folie de plastic, pentru a evita deshidratarea. în această stare a ajuns obiectul în atelierul de restaurare.

Din punct de vedere istoric şi artistic artefactul are o valoare semnificativă, deoarece se păstrează foarte puţine costume maghiare din a doua jumătate a secolului al 16-lea.

Cunoaştem tipurile de haine ale epocii respective mai ales din ilustraţii, însă acestea nu sunt considerate a fi suficiente mărturii pentru reconstituirea croielii hainelor.

Resturile au fost mai întâi înmuiate în apă de robinet; astfel s-a reuşit detaşarea impurităţilor şi desprinderea straturilor lipite de ţesătură. După aceste procese am putut defini părţile hainei.

Obiectul reprezintă portul tipic maghiar cu corsaj Fusta este croită din bucăţi drepte, este bogat plisată la nivelul taliei şi cusută pe corsaj. Croiala corsajului confirmă datarea obiectului din secolul 16: decolteu pătrat anterior şi posterior, iar breteaua croită dintr-o bucată se închide în faţă cu copci.5 Materialul din care este confecţionată fusta şi corsajul este satin din mătase. Partea inferioară a fustei şi faţa corsajului sunt decorate cu romburi din catifea. Aplicaţia de catifea este încadrată de o pasmanterie îngustă, împletită din fir metalic.

Pe capul defunctei a fost aşezată o cunună împletită cu fire deschise, din mătase. La capătul împletiturii cu trei toroane sunt cusute bucăţi de satin, având scopul de a împiedica despletirea materialului. Haina a fost prinsă la spate cu o fundă de dantelă.

Cum se întâmplă în general, textilele arheologice erau decolorate, deformate şi prezentau numeroase lipsuri. Piesele au fost aşezate pe o folie de plastic şi curăţate cu detergent anionic dizolvat în apă distilată.6

După aranjarea tuturor fragmentelor am reuşit reconstituirea corectă a croielii costumului, analizând cutele, urmele de cusături şi tivurile. Fragmentele au fost întinse pe o bucată de bumbac integrat cromatic, şi le-am acoperit cu o ţesătură subţire de mătase (creplin) După aceea cele trei straturi au fost fixate prin însăilări regulate, firele au rămas în material. Straturile au fost fixate şi de-a lungul contururilor fragmentelor.

în final am confecţionat un manechin potrivit formei şi croielii hainei şi am pregătit un jupon, în vederea expunerii adecvate a piesei (foto 2).

Haină de fetiţă din Sárospatak

Dezvelirea criptelor din biserica parohială din Sárospatak s-a desfăşurat în două perioade, în toamna anului 1964

5 V. Ember Mária: Porturi maghiare în secolul XVI-XVII. In. Arch. 18. 1966-67. pp. 205-226.

6 Hostapon TPHC, product code 102529. Clariant GmbH. Division

Functional Chemicals, 65843 Sulzbach Germany

şi în primăvara anului 1965. Analizând artefactele, care aparţin sfârşitului secolului 16 şi începutului secolului următor, Dr. Ember Mária a făcut o prezentare a tipurilor de haine, a diferitelor porturi bărbăteşti şi femeieşti, şi a făcut referire la desenul croielii accesorilor şi la materialele folosite la confecţionare.

Marea majoritate a artefactelor găsite în criptele bisericii prezintă portul maghiar cu corsaj. Ilustraţiile şi artefactele demonstrează faptul că femeile maghiare au purtat, cu mare plăcere şi costume de influenţă spaniolă, pe lângă porturile maghiare7 (foto 3).

Fata, de aproximativ 10 ani, a avut şi ea un costum de modă spaniolă. Materialul din care a fost confecţionată haina este satin din mătase,; decoraţia constă din benzi de catifea cu găici oblice pe care era lucrată o pasmanterie ţesută din fir metalic buclat. Partea superioară a hainei se închide prin copci, are guler tare iar la nivelul taliei prezintă volane. Este realizată fără mâneci şi la umeri are epoleţi. Fusta este croită din patru segmente, partea din spate, la nivelul taliei este plisată, se lărgeşte treptat de sus în jos şi pe cele două laturi cu câte un clin de forma unei pene. Tivul inferior este căptuşit cu postav cu lăţimea de 9 cm. Se pare că fusta era prea lungă pentru purtătoarea ei, pentru că 7 cm din partea inferioară a postavului a fost îndoit. Cămaşa, care odată cu dezvelirea sicriului s-a transformat în praf, avea iniţial guler înalt cu tiv de dantelă cu volane, iar mâneca lungă şi amplă era decorată cu manşetă cu volane de dantelă. La fel a dispărut şi corola, care era decorată cu o gaică de catifea de 1,2 cm lăţime ornată bogat cu boglari de argint. Cele două cosiţe ale fetiţei erau aranjate în formă de cunună.

Restaurarea anterioară a obiectului a avut loc la începutul anilor 1970, când a fost curăţat umed iar îndoitura fustei a fost uscată întinsă.

Rupturile şi lipsurile din partea superioară a hainei au fost peticite cu bucăţi de mătase. Peticele au fost lipite pe materialul de suport original prin călcarea unei folii plastice, care cu trecerea timpului s-a înăsprit, suprafaţa ei a devenit poluantă, lipicioasă şi alocuri s-a desprins de pe suport. în consecinţă a devenit o urgenţă pentru conservare.

Primul pas a constat în îndepărtarea peticelor lipite cu ajutorul aburilor de apă distilată, după care a urmat întinderea fragmentelor din fustă şi corsaj pe o bucată de bumbac integrat cromatic. Peste acest strat am pus unul de mătase şi le-am fixat prin însăilare, ca şi în cazul artefactului din Szikszó. Din nefericire îndoitura fustei nu a mai putut fi restabilită, satinul din mătase fiind foarte fragil. Găicile oblice din catifea au fost consolidate cu o bandă din bumbac şi recusute în locurile originale.

Asemănător cazului anterior, munca a luat sfârşit odată cu confecţionarea unui manechin pe măsura hainei şi a unui jupon (foto 4).

7 V. Ember Mária: Piese de veşminte din secolele XVI-XVII din cripta de la Sárospatak. In. Folia Arch. 19. 1968. p. 151

144