Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
asemenea degradat de insecte; pe de altă parte, deoarece cu prilejul cercetărilor s-a constatat, că în cele mai multe lăzi se depozitau diferite materiale, bunuri, contaminarea lăzilor închise de obicei se putea produce şi de la conţinut lor (foto 38). în vederea combaterii atacului de insecte xilofage, dacă atacul se întinde pe o suprafaţă mai restrânsă, şi zona este accesibilă, putem aplica tratamente cu substanţe insecticide lichide prin injectare. Eficienţa lor este însă discutabilă, deoarece nu poate fi controlată penetrarea lor în grosimea materialului lemnos. Scurgerea substanţei poate lăsa urme pe suprafaţa pieii. Pe scândurile inferioare, neacoperite ale lăzii, substanţa poate fi aplicată cu grijă atât prin injectare cât şi prin pensulare, tară ca substanţa să penetreze până pe latura interioară, căptuşită cu textilă. După dezinsecţie să menţinem întotdeauna intervalele de aerisire recomandate de producători, pe de o parte din considerente medicale, pe de altă parte, pentru că după utilizarea unor substanţe lichide, solventul neevaporat din materialul lemnos poate împiedica sau scădea eficienţa eventualelor lipiri necesare. Rezultate convenabile se pot obţine cu gaze cu efect dezinfectant, însă se va evita folosirea acelora, care — de ex. fosfinul (hidrogen fosforat) sau metil-bromidul (bromură de metil) utilizat în mod curent în Ungaria pentru dezinfectarea obiectelor de artă — pot intra în reacţie cu metalele sau materialele organice. în legătură cu folosirea etilen-oxidului gazos, utilizat mai demult cu eficienţă convenabilă la dezinfectarea fondurilor bibliotecare sau în arhive - unde întâlnim aceleaşi materiale (hârtie, lemn, piele, textile, metale) ca şi în cazul lăzilor - s-a identificat remanenţa substanţei cancerigene de dezinfectare în obiectele de artă, în ciuda aerisirilor atente şi repetate.19 Dezinfecţia ecologică cu gaze inerte - nitrogen, argon, dioxid de carbon — care pe baza literaturii de specialitate nu prezintă riscuri de degradare pentru materialele componente ale obiectelor de artă, a cunoscut o răspândire din ce în ce mai largă în toată lumea, însă în Ungaria, conform cunoştinţelor noastre actuale, deocamdată nu este aplicată cu scopul conservării bunurilor culturale.20 Ar fi oportună asigurarea acestei posibilităţi pentru domeniul muzeelor, cel puţin într-o instituţie din fiecare regiune. 19 Pesti Lászlóné: A levéltári anyag fertőtlenítésének lehetőségeiről és az eljárások hatékonyságának, illetve károsító hatásának felméréséről. (Despre posibilităţile de dezinfectare ale arhivelor şi stabilirea eficienţei metodelor, respectiv evaluarea efectelor negative.) http://www.bparchiv.hu/demo/magyar/publikaciok/penesz/index.html Kastaly Beatrix — Schramkó Péter: Vizsgálatok a gyöngyösi könyvlelet etilén-oxidos fertőtlenítése után. (Investigaţii efectuate după dezinfectarea tezaurului de carte din Gyöngyös cu etilen-dioxid) Műtárgyvédelem (Conservare) 27. Ed. Török K. Magyar Nemzeti Múzeum, 2000. pp. 129-135. 20 Despre efectele de degradare ale gazelor reactive şi dezinfectări cu gaze inerte, vezi pe larg. Morgós András: Műtárgyak korszerű fertőtlenítése. (Metode moderne de dezinfectare a obiectelor de artă) ln. Isis Erdélyi Magyar Restaurátor Füzetek (Revista Restauratorilor Maghiari din Transilvania) 1. Ed. Kovács P. Haáz Rezső Alapítvány, Székelyudvarhely, 2001. pp. 31^12. Dezinfectarea bunurilor din piele, ale articolelor de îmbrăcăminte din piele, se realizează în mod curent prin refrigerare, însă literatura de specialitate nu ne informează despre comportamentul obiectelor de artă compozite, asemănătoare lăzilor cercetate, formate din materiale organice şi anorganice variate, la această metodă. întrucât în Muzeul Etnografic din Budapesta există o cameră de refrigerare, ar merita efectuarea unor experimente în acest sens. 3.1.2 Curăţire Suprafeţele de lemn libere, neacoperite ale lăzilor să le curăţim prin metode uscate. în primul rând să desprăfuim suprafaţa cu aspiratorul, apoi să curăţim scândurile cu radieră, la urmă să îndepărtăm praful şi firmiturile de radieră cu aspiratorul. Datorită prezenţei componentelor de metal şi de piele, recomandăm folosirea radierelor vinilice, tară conţinut de sulf. Prin utilizarea gumei de şters speciale Wishab se poate evita producerea unui efect lucios al suprafeţei. Curăţirile generale, efectuate până de curând în restaurarea lemnului, cu spuma soluţiilor apoase ale unor detergenţi surfactanţi - de ex. sulfat de alcool gras- şi ştergerea spumei cu apă, poate provoca absorbţia şi cedarea unei cantităţi de apă nedorite. Intervenţia nu poate cauza vătămarea scândurilor incluse în structură, dar pe suprafaţa lemnului poate rezulta apariţia fisurilor. Un alt dezavantaj al metodei este remanenţa detergentului, care ulterior se poate cristaliza pe suprafaţa lemnului. 3.1.3 Consolidare Structura lăzilor cercetate este stabilă, materialul lemnos - în ciuda degradărilor cauzate de insectele xilofage — necesită consolidare doar într-o măsură mică sau deloc. Pielea s-a desprins de suportul de lemn în mai multe locuri, s-a rupt de-a lungul chingilor metalice, sau a suferit alte deteriorări mecanice, unde poate fi distanţată de suportul de lemn, permiţând observarea şi accesul parţial în zonelor degradate. în cazul în care în aceste zone materialul lemnos este degradat, se observă aşchierea lemnului, un caracter buretos sau pulverulent şi deci, consolidarea lemnului este necesară. Introducerea substanţei de consolidare se efectuează pe suprafeţele neacoperite, de exemplu latura exterioară a fundului lăzii, prin pensulare, iar în zonele unde pielea se poate îndepărta, se injectează prin orificiile de zbor. Se dozează lent, conform capacităţii de absorbţie a orificiului. Dacă învelişul acoperă suprafaţa lemnului degradat, intervenţia se va efectua cu precauţie sporită, astfel ca substanţa de consolidare să nu ajungă pe suprafaţa pieii, şi nici între piele şi suportul de lemn, deoarece formând un film pe suprafaţa lemnului, respectiv infiltrându-se între fibrele pieii, va împiedica încleierea învelişului cu materiale naturale. Se vor utiliza amestecurile unor substanţe de consolidare uşor reversibile de pe suprafaţă, de ex. acrilaţi (Paraloid B72 în concentraţie de 5, 10, 15%), acetaţi de poli-vinil şi poli-vinil-butirali. Un avantaj în favoarea celor din urmă 134
