Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Lăzi de voiaj învelite în piele şi ornamentate din Transilvania secolului al 18-lea Partea II. Evaluarea stării de conservare şi posibilităţile de conservare-restaurare Petronella Kovács 1. Evaluarea stării de conservare a lăzilor. Identificarea degradărilor generale prin analiază vizuală Pe parcursul analizei1 tehnicii de confecţionare a lăzilor de secol 18, învelite în piele, amintite în numărul anterior Isis, s-a putut constata şi cu ochiul liber că materialele constitutive ale lăzilor, deopotrivă cele organice, şi cele anorganice au suferit numeroase degradări mecanice, fizice, chimice şi biologice. Din acest motiv a fost nevoie, ca pe baza evaluării stării de prezervare, precum şi a analizei materialelor şi a evaluării stării lor, să se stabilească opţiunile de conservare. 1. 1. Degradările materialelor lemnoase din alcătuirea lăzilor Structura de lemn a lăzilor are o rezistenţă bună, capacele şi îmbinările prezintă o stare adecvată de conservare. (Cu toate acestea, ca urmare a deshidratării lemnului, între multiplele panouri prinse laolaltă ale lăzilor s-au format interstiţii, iar în cazul aplicaţiilor de metal, pe partea interioară a acestora, acolo unde cuiele pătrund în masa lemnoasă, în anumite locuri au apărut crăpături (foto 1). Rezultatele degradărilor funcţionale de natură mecanică sunt semnificative mai cu seamă datorită uzurii şi spărturilor mărunte de la nivelul muchiilor lăzilor şi celor de fixare ale capacelor. Atacul insectelor este identificabil, în primul rând, pe porţiunile îmbrăcate în piele, respectiv material textil, unde, în mod evident, insectele au atacat în primul rând adezivul, iar apoi au deteriorat lemnul. Resturile şi excrementele lor s-au strâns între căptuşeli şi panourile laterale. Această degradare biologică s-a putut identifica datorită orificiilor de zbor din învelişul de piele al lăzii şi a rumeguşului căzut din acestea sau prin alte degradări şi rupturi (foto 2). Kovács Petronella, Lăzi de voiaj învelite în piele şi ornamentate din Transilvania secolului al 18-lea. Partea I. Aspecte istorice şi cercetări privind tehnica lor de confecţionare şi materialele utilizate în Isis, Revista Restauratorilor Maghiari din Transilvania 8—9. Ed. Kovács P., Muzeul Haáz Rezső, Odorheiul Secuiesc, 2009. pp. 145-157. 1.2. Starea de conservare a învelişului de piele Particulele din mediul înconjurător s-au depus într-un strat gros pe capacele lăzilor (foto 3) şi pe fiecare latură, între aplicaţiile de metal şi piele. Pielea cu care lăzile au fost învelite s-a deshidratat, s-a crăpat, în mai multe locuri s-a rapt şi s-a desprins de pe suprafaţa lemnului (foto 4). în zona aplicaţiilor din cupru şi fier, pielea s-a întunecat, pe lăzile cu decoraţii de fier aceasta s-a întărit şi s-a încreţit (foto 5). Sub aplicaţiile de cupru şi în zonele alăturate s-a produs aşa-numita degradare a grăsimilor (foto 6). Lângă legăturile / benzile de fier, balamale şi închizători - pesemne datorită produşilor lor de coroziune - s-au produs scurgeri. Partea ce acoperă deschiderea dintre capac şi latura posterioară, aproape în toate cazurile a fost deteriorată, iar lângă balamale s-a rupt. Bucăţi mai mici sau mai mari din pielea ce acoperă lăzile s-au rupt şi s-au pierdut. Din aripile apărătoarelor de praf numai una, două s-au mai păstrat, şi acestea în condiţii precare (foto 7), majoritatea s-au rupt şi s-au pierdut, existenţa lor de odinioară fiind confirmată doar de resturile lor. Pe aşa-numita ladă Verzár2 toate cele trei aripi ale apărătoarelor de praf sunt completări ulterior adăugate, din care aripa frontală este destul de ruptă şi incompletă (foto 8). 1.3. Aplicaţiile şi ştifturile de metal Suprafaţa aplicaţiilor şi ştifturilor de metal de pe lăzi este învelită cu straturi de produşi de coroziune de culoare negru-brun, ruginiu, brun-roşcat, brun, gri şi pe alocuri verde, verde-albăstrui, pe care le-a acoperit murdăria mai mult, sau mai puţin aderentă (foto 3-8). Concluziile cu privire la materia primă a elementelor de metal au putut fi trase cu ochiul liber, doar pe baza culorii produşilor de coroziune. învelişul gri de staniu de pe piesele considerate a fi de fier au condus la presupunerea prezenţei acestuia, însă datorită stratului de murdărie aderentă acest metal, cu ochiul liber, nu s-a putut identifica cu certitudine. 2 Muzeul Naţional al Ungariei, nr. inv.: 1962.152. vezi Kovács P., op. cit., Tabelul 1, imaginea g. 125
