Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Restaurarea icoanei de altar întitulată „încoronarea Măriei” din sec. al 15-16-lea Zsuzsanna Mara /V Icoana de altar întitulat „încoronarea Măriei” din sec. 15-16-lea, este una dintre cele mai reprezentative piese din colecţia de artă religioasă a Muzeului Secuiesc al Ciucului. în literatura de specialitate este considerat a fi un obiect de artă cu totul aparte pentru patrimoniul cultural transilvănean (foto 1). Relevanţă şi perspective în istoria artei Descrierea iconografică a tabloului Pictura este realizată în stilul goticului târziu, autorul lucrării fiind necunoscut. Tema icoanei prezintă încoronarea Măriei de către Sfânta Treime. Centrul compoziţiei este dominat de către fecioara Maria îngenuncheată, cu mâinile împreunate pentru rugăciune. Ea este înveştmântată în haine de culoare violet, simbol al regalităţii. în spatele ei se află trei bărbaţi tineri, cu trăsături asemănătoare, întruchipând Sfânta Treime. Fiecare poartă câte o mantie roşie iar în mâinile lor observăm diferite obiecte cu valoare simbolică: globul, coroana şi sceptrul. în jurul fecioarei stau şase îngeri înveştmântaţi în mantii galbene; compoziţia se închide în partea inferioară prin poziţionarea a doi îngeri, de-o parte si de alta a Măriei. Fundalul gravat şi aurit, este bogat ornamentat cu elemente florale. Provenienţă Originea tabloului nu este cunoscută. Câteva documente păstrate la Muzeul Secuiesc al Ciucului indică faptul că în anul 1929, istoricul-etnograf Pal Peter Domokos împreună cu preotul paroh István Boga, au găsit această lucrare în podul bisericii catolice din Sândominic1. în arhiva bisericii catolice din Sândominic s-a păstrat o scrisoare adresată de către Pal Peter Domokos preotului István Boga, prin care acesta îl roaga să-i fie împrumutată icoana pentru expoziţia organizată cu ocazia fondării muzeului din Ciuc, în anul 1930. Expoziţia a avut loc la Şumuleu-Ciuc, unde au fost expuse mai mult de 140 obiecte de artă şi religioase. La sfârşitul expoziţiei, întreaga colecţie de obiecte a fost donată muzeului. Cu această ocazie a fost publicat şi un catalog al expoziţiei, icoana de altar nefiind însă menţionată printre 1 Comuna Sândominic se află la 29 km de Miercurea Ciuc, fiind cea mai populată localitate din zona Ciucului exponate. Un alt document din anii 1520,2 sub forma unui raport de muncă păstrat de către muzeu, vorbeşte despre curăţarea umedă cu acetonă a unei icoane de altar. O altă icoană de altar medieval nu există în colecţia instituţiei, deci, este foarte posibil ca în anul 1950, cu ocazia refondării muzeului şi a refacerii colecţiilor risipite3, aceasta să devină în cele din urmă proprietatea muzeului. Analiza stilistică Din punct de vedere stilistic, această icoană de altar este considerată de către istoricii de artă ca fiind o piesă cu totul aparte, piese similare acesteia lipsind cu desăvârşire în regiune. Se pare că formarea profesională şi cunoştinţele dobândite de către pictorul lucrării provin de peste hotare. Din punct de vedere stilistic, se poate observa influenţa şcolii de pictură din Salzburg. Maniera şi elaborarea detaliilor trădează o puternică influenţă sud-germană (cercul meşterilor Rueland Frueauf şi Grossgmain).4 Motivele florale folosite în fundalul tabloului prezintă analogii cu cele din altarul din Spisské Podhradie5, Slovacia, stilul pictorului fiind similar cu cel al artiştilor menţionaţi anterior. în concluzie, pictorul icoanei de altar „încoronarea Măriei”, face parte din aceeaşi şcoală de pictură a meşterului din Spisské Podhradie, păstrând totuşi un stil aparte, bazat pe cunoştinţele dobândite în Salzburg.6 Starea de conservare a lucrării înainte de restaurare Panoul de lemn cu dimensiunile de 160x110, este compus din şapte piese de lemn fixate cu clei, fără traverse pe spate. Versoul este uniform, se observă urme de gravare longitudinală şi transversală (foto 2). Grosimea panoului este de 3 cm, atenuându-se către margini până la cca. 1 cm. Din punct de vedere structural, panolul de lemn beneficiază de o rezistenţă mecanică bună. Stratul pictural este păstrat aproape integral pe întreaga suprafaţa 2 , Am curăţat de murdărie un tablou de altar, datat din 1520, cu acetonă.” Muzeul Secuiesc al Ciucului, 1952, dosarul anual nr. 242 3 Dénes Kovács, artist si profesor de desen este responsabil de inventarul obiectelor adunate din nou în colecţia instituţiei. Muzeul Secuiesc al Ciucului, albumul al LXX -lea, inventariat de András Szabó 4 Zsuzsa Szabó: încoronarea Mariéi pe tabloul de altar din Sândominic. In: Cartea anuala a Muzeului Secuiesc al Ciucului, 2009, p. 479-500 5 Bratislava, Galeria Naţională, nr. inv. 1029-1032 6 Szabó, op.cit. 122
