Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
acid. După curăţire, textila a fost aranjată redându-i-se forma originală, după care a fost consolidată cu o mătase tip atlas, vopsită. Consolidarea a fost realizată prin coasere de-a lungul contururilor modelelor prin însăilare cu fire de mătase vopsite, iar la rupturi prin cusături de cuprindere. Uzura zonelor pictate a făcut posibilă efectuarea unor cusături de consolidare fără apariţia unor noi fisuri pe stratul de culoare. Retuşarea stemei s-a realizat doar la chenar, folosind culori de tempera. Retuşul s-a limitat la contururile existente. Pentru a asigura un desen cât mai exact al retuşului, pictarea zonelor lipsă a avut loc înainte de coaserea textilei de completare. Retuşul figurilor de îngeri şi al coroanei nu a fost necesar, pentru că acestea şi în stare deteriorată, fiind încadrate într-un chenar, au oferit o imagine unitară, armonioasă. Remontarea pe cartonul original ar fi contribuit prin aciditatea acesteia la noi degradări, astfel acesta a fost înlocuit cu un carton neacid (foto 11). 2.2. Completarea broderiilor Completarea broderiilor este indicată de obicei de probleme de statică. Din motive estetice se completează doar acele broderii, unde se păstrează zone mari ale originalului şi există analogii corespunzătoare pentru completarea firelor decorative, mergând pe urmele de împunsături originale. Completarea în tehnica originală se poate realiza cu fire identice sau asemănătoare cu cele ale piesei. Restaurarea unui omăt din sec. al 18-lea, descris în continuare, prezintă două soluţii pentru completarea diferitelor tipuri de broderii.18 Broderia cu fire de mătase colorate, reprezintă pe o pânză de in de culoare naturală motive figurative şi vegetale. Faţa şi spatele veşmântului căptuşit cu materiale de întăritură au fost croite din câte trei bucăţi, la cusături şi pe margini fiind ornate cu pasmante ţesute din fire de in şi fire metalice. Modelele sunt decorate pe alocuri cu füttere de cupru. înainte de restaurare textila era uzată şi prezenta pierderi de material, firele de pe ţesătura de bază s-au întins şi s-au defonnat. în multe locuri broderiile s-au rupt şi s-au scămoşat. Multe dintre firele care fixau aplicaţiile din fire de mătase lipseau. în acele locuri, unde broderia lipsea cu desăvârşire au reieşit la suprafaţă desenele pregătitoare şi urmele de împunsături ale cusăturilor anterioare (foto 12-13). Consolidarea prin coasere s-a efectuat abia după ce în urma curăţirilor, s-au reaşezat firele pe direcţiile originale şi s-a redat forma broderiilor scămoşate. Textilele slăbite au fost consolidate pe întreaga suprafaţă cu o pânză de in de susţinere. Materialul de consolidare a îndeplinit şi rolul completării lacunelor. Coaserea între ele a celor două materiale s-a realizat cu fire de in prin cusături de înseilare. 18 Hajdú 2008. iar la marginile lacunelor prin cusături de cuprindere. La conservarea firelor de mătase desprinse, fixarea capetelor şi completarea firelor lipsă s-a efectuat în paralel, întrucât fixarea originală a firelor de mătase pe veşmânt s-a realizat cu acelaş tip de cusătură de cuprindere, care este general folosită în restaurarea de textile19 Urmele cusăturilor vechi ieşite în evidenţă pe materialul de bază între firele de brodare au desemnat locul noilor cusături de conservare, care în acest caz au coincis cu cele de completare (foto 14). Pentm deosebirea firelor originale de cele de restaurare, acestea din urmă au fost fire de mătase mult mai subţiri decât cele originale groase şi netoarse. După restaurare firele subţiri sunt invizibile din anumite unghiuri, dar prin prezenţa lor, lăsând urme subţiri liniare pe mănunchiurile de fire ale textilei originale, ele dau acelaş efect optic ca suprafeţele intacte (foto 15). Pe ornat s-au pierdut şi suprafeţe mari de motive florale şi vrejuri. Desenele pregătitoare reapărute astfel şi urmele cusăturilor au păstrat contururile motivelor (foto 16). La completarea broderiilor au fost reconstituite doar secţiunile majore ale vrejurilor lipsă. Pe baza împunsăturilor originale s-a putut efectua completarea broderiei în tehnica originală. Firele folosite au fost fire de mătase netoarse, de aceeaşi grosime cu firele originale. Completările se pot distinge pe baza urmelor de fire pe materialul de susţinere, pe versoul hainei (foto 17). S-a renunţat la reconstituirea florilor, deoarece vrejurile acoperind întreaga suprafaţă a textilei au contribuit pe deplin la obţinerea unui aspect unitar al piesei (foto 18-19). Firele metalice pierdute ale broderiilor sunt de obicei înlocuite cu fire textile vopsite. Cu această tehnică s-a realizat resturarea unei tolbe de săgeţi turceşti din secolul al 17-lea.20 Tolba ornată cu aplicaţii de catifea vişinie şi cu fire metalice, reprezintă forme vegetale stilizate. Firele de argint şi argint aurit au fost împletite în jurul unui mănunchi de fire de bumbac fixate pe un fond de pânză de bumbac. Prin cusături s-au realizat pe suprafaţă trei tipuri de modele. Latura frontală a tolbei are la bază un buzunar, a cărui deschidere este articulată prin arcuiri. Spatele şi interiorul sunt căptuşite cu piele, marginile sunt decorate cu o fâşie de pergament roşu. Piesa, făcând parte din colecţia Esterházy, a zăcut ani în şir sub minele unei clădiri bombardate21 *, de unde a fost recuperată în stare asemănătoare descoperirilor arheologice. în consecinţa celor prezentate mai sus, înainte de restaurare tolba era deteriorată şi cu lipsuri. Firele metalice corodate erau tocite şi rupte în mai multe locuri. în zonele 19 Denumirea acestei cusături decorative: cusătură persană. 20 Tolba aparţine Muzeului de Arte Aplicate. Nr. de inventar: 52.2880. 21 Despre colecţie şi condiţiile decopertării, vezi mai amănunţit: Várfalvi Andrea - Peller Tamás: „Az Esterházy-gyűjteménybe tartozó, 17. századi magyar nyereg restaurálása”. (Restaurarea şăii maghiare din sec. al 17-lea, aparţinând colecţiei Esterházy) Múzeumi Műtárgyvédelem (Conservare muzeală) 26. MNM. Bp. 1997. 71. p. 174
