Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
Posibilităţi de completare a textilelor realizate în diferite tehnici Andrea Várfalvi De multe ori în restaurarea textilelor cu pierderi de material, materialele de consolidare sau de susţinere împlinesc şi rolul completării. în schimb, în funcţie de tehnica originală de elaborare a textilelor, pe lângă aceasta mai există numeroase alte metode de a completa lacunele. Studiul de faţă va prezenta câteva dintre acestea. Studiul oferă o scurtă inventariere a tipurilor de textile, în funcţie de tehnica de realizare a acestora. Aceasta va fi urmată de enumerarea tehnicilor de completare, ilustrată cu exemple de restaurare pe artefacte din colecţii ungare.1 Pe lângă exemplele prezentate, cazurile descrise în documentaţiile şi publicaţiile menţionate în notele de subsol pot completa studiul acestui subiect. Textilele se împart în două categorii majore în funcţie de tehnica lor. La textilele din prima categorie modelele ţesăturilor se obţin prin ţesere. Din această categorie fac parte stofele realizate cu războiul sau rama de ţesut trecând suveica prin mai multe fire de urzeală. Acestea sunt: stofele simple, catifeaua, covoarele ţesute şi înnodate, tapiseriile şi lampasurile (vipuştile). Tot aici se numără şnururile obţinute prin înnodarea sau croşetarea uneia sau a două fire, dantelele cusute sau lucrate cu ciocănele, tricotajele, macrameele, împletiturile şi produsele croşetate. Cealaltă categorie este reprezentată de acele textile care sunt decorate ulterior ţeserii lor prin tehnici diferite de cea originală. Asemenea exemple sunt textilele pictate (prin imprimare) sau vopsite (batic, plângi, tritik) cu diverse modele, respectiv broderiile, aplicaţiunile, flitterele, decoraţiunile din nasturi sau alte elemente decorative.1 2 Completarea tipurilor amintite se poate realiza în tehnici diferite chiar şi în cadrul aceluiaş tip. Metoda aleasă poate diferi de la piesă la piesă în funcţie de gradul degradărilor. între completările lipsurilor la textilele bidimensionale şi cele tridimensionale nu există diferenţă nici în tehnica, nici în materialele folosite. Diferenţa constă doar în executare. în cazul îmbrăcămintelor şi al textilelor tridimensionale, completarea trebuie realizată - pe cât posibil — fără descoasere sau doar cu descoasere parţială, păstrând forma spaţială. 1 Restaurările ale căror realizatori nu sunt însemnate cu note de subsol, au fost realizate de autorul articolului. 2 László 1989. 3. p., E. Nagy - Kralovánszky - Mátéfíy - Járó 1993. pp. 6-154. Investigaţiile materialelor şi ale tehnicilor de confecţionare ne oferă informaţii privind structura materialelor de bază, gradul de degradare al obiectului, tehnica de realizare şi efectul acesteia asupra materialelor organice sau dacă sunt prezente, asupra celor anorganice. Aceste rezultate influenţează alegerea metodelor şi materialelor utilizate la completări. Studierea literaturii de specialitate autohtone şi străine poate contribui prin analogii la deciderea unor întrebări privind intervenţiile de restaurare. în probleme de etică poate fi de ajutor în stabilirea necesităţii, respectiv a gradului de intervenţie, consultarea cu proprietarul/curatorul colecţiei de provenienţă şi cu istoricul de artă. La materialele auxiliare avem posibilitatea de a îndepărta substanţele de preparare a ţesăturilor urmând a forma completările, vopsirea materialelor auxiliare, respectiv la textile tridimensionale: pregătirea sturcturii de susţinere, de umplere. 1. Completarea textilei de bază Putem efectua completarea textilei de bază fie prin consolidare (dublare), fie prin consolidare şi întreţesere de fire, consolidare şi inserare de textilă de completare, respectiv prin ţesere, înnodare şi croşetare. 1.1. Consolidare Prin consolidare se înţelege de obicei fixarea prin coasere de conservare sau lipire (dublare) a textilei subţiri, slăbite pe o textilă de susţinere. Această textilă de consolidare joacă în acelaş timp şi rolul completării lacunelor (fig- 0-Prin coaserea de conservare se urmăreşte răspândirea uniformă a tensiunilor interne ale textilei prin cusături ritmice de însăilare. Marginile lacunelor, respectiv capetele firelor rupte sau desprinse se fixează de textila de susţinere prin a.n. cusături de cuprindere. La acele textile foarte deteriorate, rigide, fragilizate, pulverulente, la care coaserea nu se poate aplica datorită efectului distructiv al împungerii acului, se apelează la lipirea textilei slăbite pe ţesătura de consolidare. La alegerea adezivilor trebuie luate în considerare reversibilitatea, îmbătrânirea adezivului, şi menţinerea aspectului 170
