Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
întunecă mai puţin faţă de emulsia apoasă prezentată mai sus, de aceea poate fi utilizat cu rezultate bune la pieile care nu sunt nici foarte deschise nici prea închise la culoare. De obicei curăţă bine pieile maronii-gălbui şi cele maronii-roşiatice fără schimbări de nuanţă însemnate. Dezavantajul este că datorită conţinutului său de alcool poate dizolva parţial apretul din preparaţie. Amestec de curăţire pentru pieile de culoare foarte deschisă: 30 ml ulei de copită 80 ml benzină 80 ml alcool izopropilic 2 g substanţă tensioactivă neionică 30 ml apă distilată Se aplică în cazurile când pielea se închide puternic la culoare şi la efectul likkerelor alcoolice. în acest caz proporţia apei trebuie scăzută şi mai mult, dar dacă am preschimba-o doar cu alcool, obiectul s-ar putea usca prea tare. Pentru a preveni acest lucru se introduce un solvent nepolar, de obicei benzină. S-ar putea pune întrebarea de ce nu înlocuim şi alcoolul cu acesta? Teoretic am putea face acest lucru şi la suprafeţe mici se poate folosi o astfel de emulsie. însă benzina se evaporă foarte rapid şi s-ar putea întâmpla ca unele zone din piele să se usuce înainte de terminarea curăţirii întregii suparafeţe. Acesta poate conduce la pătarea suprafeţei, de aceea este indicată adăugarea unui solvent organic mai puţin volatil. Cantitatea de apă foarte redusă din reţetă modifică foarte puţin culoarea, dar în general este necesară pentru dizolvarea depunerilor polare şi pentru redarea conţinutului de apă fibrelor (foto IO).32 Pentru demonstrarea felului în care modificarea proporţiilor componentelor influenţează la piele schimbarea culorii, am făcut un experiment simplu (foto 11.). Dintr-o piele de culoare deschisă, tăbăcită vegetal am decupat patru pătrate identice, notate cu literele: a.); b.); c.); şi d.). Mostra a.) a rămas ca atare, iar celelalte trei au fost tamponate cu o vată îmbibată cu diferite amestecuri folosite în cazul curăţirilor. în aceste amestecuri s-a mărit treptat conţinutul de apă după cum urmează:- la proba b.) : 15 ml ulei de copită, 4 g substanţă tensioactivă neionică (Prenol 10), 100 ml. benzină, 150 ml alcool izopropilic, 50 ml apă distilată;- la proba c.): 15 ml ulei de copită, 4 g substanţă tensioactivă neionică (Prenol 10), 150 ml. alcool izopropilic, 150 ml apă distilată;- la proba d.): 15 ml ulei de copită, 4 g substanţă tensioactivă neionică (Prenol 10), 300 ml. apă distilată. Comparând mostrele după uscare, se poate observa o întunecare treptată a culorii odată cu mărirea cantităţii de apă. 32 Szlabey Dorottya (2002) p. 9. 6. Concluzii în acest studiu am trecut în revistă tipurile unguenţilor, proprietăţile acestora, degradările cauzate de grăsimi şi rolul unguenţilor în practica restaurării. Cea mai importantă întrebare rămâne în continuare: este indicată aplicarea acestor amestecuri la obiectele muzeale sau nu, şi dacă da, cum putem alege cea mai adecvată compoziţie? Cunoscând varietatea degradărilor provocate de grăsimi putem cădea de acord că dacă se poate, utilizarea acestora trebuie evitată. Pentru emolierea şi redarea formei obiectelor din piele uscate şi deformate este recomandată reglarea umidităţii prin aburire moderată, în locul ungerii cu grăsimi. Şi în timpul curăţirilor se preferă intervenirea moderată / menţinerea moderaţiei. Dacă urmăm „principiul minimei intervenţii”, care astăzi se impune din ce în ce mai mult, scade pericolul pierderii unor informaţii importante odată cu îndepărtarea impurităţilor. în această idee, este de preferat să se aplice curăţiri umede numai când supravieţuirea obiectului muzeal, protecţia stării sale de conservare le impune. înainte de începerea intervenţiilor este bine să se cunoască materialele constituente, starea obiectului şi tipurile impurităţilor. Efectuarea unor analize simple (măsurarea conţinutului de grăsimi libere,33 măsurarea pff-ului, evidenţierea ionilor de fier, măsurarea temperaturii de contracţie ne pot da informaţii utile. De asemenea ajută foarte mult cunoaşterea literaturii de specialitate. Pe de o parte este foarte util de ştiut cum au procedat alţi restauratori în situaţii asemănătoare: ce substanţe au folosit pentru tratamente şi pe ce argumente şi-au bazat deciziile în alegerea acestora. Pe de altă parte, putem economisii timp şi bani, dacă nu trebuie să efectuăm experimente care pot dura mulţi ani (îmbătrânire naturală şi artificială etc.), ale căror rezultate le putem găsii în publicaţii. Merită de asemenea să ne verificăm lucrările anterioare. Dacă avem posibilitatea, să evaluăm starea unor obiecte tratate de noi în trecut! Astfel putem urmării efectul pe termen lung al substanţelor folosite de noi. Pot fi evitate unele surprize neplăcute dacă înainte de aplicare testăm materialele pentru care am optat mai întâi pe o piele deschisă la culoare, apoi într-o zonă mai puţin vizibilă a obiectului tratat. Prin aplicarea cantităţii minime din substanţele alese putem scade pericolul degradărilor, pentru că prin 33 Mostra mărunţită şi atent măsurată se aşază într-o sticlă uscată şi se adaugă eter de petrol de douăzeci de ori cantitatea respectivă, se închide cu un dop de sticlă. Se lasă o zi amestecând de cîteva ori prin scuturare delicată. Solventul se scurge atent într-un vas de sticlă uscat şi cântărit în prealabil, apoi se lasă să se evapore complet în nişă de exhaustare. Vasul se cântăreşte împreună cu grăsimea depusă şi socotim conţinutul de grăsime, (din cauza dimensiunilor reduse ale mostrei vom avea nevoie de balanţă analitică de patru zecimale) Grăsimile îmbătrânite, oxidate nu se pot extrage adecvat cu eter de petrol. în aceste cazuri se pot obţine rezultate mai bune dacă analiza se efectuează cu cloraţi de hidrocarburi (tricloretilenă, percloretilenă). Cantitatea de probă necesară este de cca. 0,5-5 g, dar rezultate informative se pot obţine şi din cantităţi mai mici. Conţinutul de grăsimi al pieilor muzeale este în jur de 5-6%. Vezi: van Soest - Stambolov - Hallebeek (1984.) pp. 21-31. 166
