Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
2.3. Uleiuri transformate / modificate Introducerea uniformă în piele a grăsimilor şi uleiurilor pure este dificilă, de aceea acestea sunt deseori folosite după modificări chimice. Modificarea se poate produce cu acid sulfuric (ulei de copită sulfatată), prin oxidare (degras) sau prin saponificare (săruri de acizi graşi, săpunuri metalice). Grăsimile astfel modificate devin solubile în apă sau se pot emulsiona ceea ce le uşurează aplicarea." 2.4. Alcoolii graşi Este denumirea generală a acelor alcooli care se compun dintr-un număr mare de atomi de carbon (C|0-C)8) cu catenă lineară. In natură se întâlnesc în unele ceruri ca esteri ai acizilor carboxilici, precum şi în spermanţet tot ca esteri. Formula generală este: R-OH Aceşti alcooli sunt substanţe uleioase lichide sau moi, neutre chimic, cu punct de fierbere înalt. Proprietatea lor de emoliere este foarte bună şi măresc capacitatea de absorbţie a apei şi a altor substanţe. Sunt insolubili în apă, dar solubili în alcool şi eter. Nu râncezesc. Pătrund cu uşurinţă în piele, dar introduşi în exces au tendinţa să migreze la suprafaţă sub forma unor depuneri albe1" (foto 2.). Reprezentanţii cel mai frecvent folosiţi în tratamentul pieilor: Alcool laurii CH3-(CH2)n-OH o.p.=24°C Alcool miristilic CH3-(CH,)13-OH o.p.=38,2°C Alcool cetilic CH3-(CH,)13-OH o.p.=49,6°C 2.5. Uleiuri şi grăsimi minerale Uleiurile minerale sunt amestecuri de hidrocarburi obţinute din ţiţei prin distilare fracţionată. Formula generală: CH3- (CH,)n - CH3 Parafina fluidă este amestecul unor hidrocarburi rafinate, fluide cu densitate ridicată. Este un lichid transparent, incolor, fără fluorescenţă, aproape inodor şi fără gust, cu consistenţă uleioasă. Vaselina este amestecul amorf al hidrocarburilor şi al parafinelor. De culoare albă sau galben deschis, inodoră şi fără gust, cu caracter chimic neutru, are o consistenţă moale, cremoasă. Ceara microcristalină diferă de ceara de parafină prin faptul că faţă de aceasta, care este compusă în primul rând din alcani cu catenă dreaptă (fără ramificaţii), ceara microcristalină conţine mai mulţi alcani ramificaţi şi naftalină. Ea are temperatura de topire mai înaltă decât parafina şi este mai maleabilă." Uleiurile şi grăsimile minerale sunt amestecuri mai puţin reactive, faţă de trigliceride ele nu pot fi saponificate şi nu râncezesc. Nu conţin grupări polare, de aceea nu se lea * 10 11 s’ Tehnologia prelucrării pielii II. (1967) pp 187, 195 10 Tratat de cosmetică industrială (1962) p 83 11 www.igiwax.com gă puternic de proteine, sunt predispuse să migreze în piele. Sunt insolubile în apă, puţin solubile în alcool, şi se solubilizează uşor în eter, benzină, benzol şi cloroform." Prin modificări chimice (de ex. prin sulfoclorurare, li se poate schimba polaritatea, în unna căreia se pot emulsiona). 2.6. Uleiuri şi unguenti sintetici 2.6.1. Imitaţii sintetice ale derivaţilor de ţiţei Uleiurile sintetice conţin şi compuşi care iniţial nu se găsesc în compoziţia uleiului crud, ci se obţin prin procedee artificiale. Sunt produşi cu scopul de a înlocui ţiţeiul, vreun lubrifiant special, sau ulei de motor (ex. polyolesterul)13 acestea joacă în primul rând rolul de lubrifiant pentru motoare, de altfel, nu avem date despre utilizarea lor în tratarea pieilor. 2.6.2. Produşii transformaţi, modificaţi ai acizilor graşi Se întrebuinţează în primul rând în industria cosmeticelor. Prin transformarea acizilor graşi se încearcă obţinerea unor unguenţi noi, cu proprietăţi avantajoase. Printre acestea se numără de ex.: miristatul de izopropil, palmitatul de izopropil, diferiţi esteri ai acidului stearic şi uleiurile trigliceride reesterificate. Proprietatea comună a acestora este că se pot amesteca uşor cu alte uleiuri şi grăsimi, se absorb cu uşurinţă în piele şi ajută la absorbţia altor uleiuri.14 Este foarte posibil ca după experimente atent elaborate, ele să fie utilizate şi în restaurarea bunurilor culturale din piele. 2.6.3. Uleiuri siliconice (dimetil-polisiloxan) (fig. 2) Uleiurile siliconice sunt compuşi polimerici în care atomul de siliciu se leagă direct de atomul de carbon al unei grupări organice. Uleiurile siliconice sunt caracterizate de o puternică capacitate de respingere a apei, sunt hidrofuge. Constantele lor fizice sunt independente de fluctuaţiile temperaturii, sunt inofensive asupra sănătăţii, nu irită pielea. Sunt lichide transparente, incolore, inodore, neutre şi resping apa. Pot forma amestecuri cu alcoolii graşi, acizii graşi, lanolina şi monostearatul de glicerină. Uleiurile siliconice sunt mai greu de emulsionat decât trigliceridele, se dispersează greu în apă. 2.7. Likker-e, emulsii S-a observat de mult faptul că la tratarea pieilor cu uleiuri acestea formează un strat mai uniform la aplicarea pc piei umede şi dau o culoare mai deschisă la uscare decât în cazul aplicări pe piei uscate. Acest fenomen se explică probabil prin scăderea tensiunii superficiale: precum uleiul formează un strat subţire pe suprafaţa apei, la fel şi pe fi-12 Erdey-Grúz Tibor: Vegyszerismeret (Cunoaşterea substanţelor). Ed. Műszaki Könyvkiadó, Budapesta 1963. 13 http://en.wikipedia.org/wiki/synthetic_oil 14 Tratatul industriei de cosmetice (1962) pp 81—82 161
