Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

simbol ca element decorativ, s-a generalizat: se regăseşte pe arme, pe piese de hamaşament, vase de cositor, uşi de sobă, ferecături de uşi şi ferestre, pe obiecte de uz general din ceramică sau pe mobilă. Nu trebuie neglijat faptul că lăzile studiate au fost confecţionate — conform datelor înscrise pe ele - între 1776-1790, probabil pentru comanditari armeni din Transilvania. Se iveşte deci întrebarea dacă acest motiv are doar rol decorativ, sau se referă la etnia proprietarilor, sau are vreun alt înţeles.

Rolul pur decorativ poate fi exclus tocmai prin faptul că lăzile cu vultur bicefal proveneau din proprietatea armenilor, iar cele cu motive florale din proprietate maghiară, secuiascăţ?) sau săsească, sau în cazul unora nu avem date în această privinţă.

Lada prezentată de Balogh Jolán provine din proprietatea unei familii, şi anume familia Pákei, după care şi-a primit numele, aceasta fiind o familie clujeană de origine secuiască. Celalată ladă de la Muzeul de Artă Decorativă a fost achiziţionată la începutul sec. XX de la Aszpisz Sámuel. Cercetând după date referitoare la persoana fostului proprietar putem presupune, că acesta este însăşi Aszpisz Sámuel sau rudă cu acesta, despre care citim în rubrica Veşti Cotidiene din data de 5. noiembrie 1885 a ziarului Kolozsvári Közlöny: „In vitrina lui Demeter József este expus publicului un tablou bun. Acesta reprezintă un cetăţean bine cunoscut al oraşului nostru, pe Aszpisz Sámuel şi a fost realizat de tânărul artist Kún Sámuel.,,35 36 * Dacă acceptăm această presupunere, putem deduce că şi această a doua ladă a Muzeului de Artă Decorativă provine din proprietatea unei familii clujene. Nu am reuşit să identificăm originea lui Aszpisz Sámuel, dar putem presupune că nu este de etnie armeană, întrucât nici Szongott Kristóf în a sa Genealogie a familiilor armene din Ungaria36 şi nici Gudenus János József în lucrarea sa: Genealogia familiilor nobilemaghiare de origine armeană nu pomenesc acest nume de familie.

Exemplarul de la Muzeul Etnografic, figurând în evidenţă ca ladă de trăsură, ai cărei foşti proprietari sunt necunoscuţi, seamănă chiar şi prin textila de căptuşeală cu o ladă considerată lada breslei ţesătorilor de la Hunedoara. Această din urmă meserie a fost practicată şi de armeni, însă aparteneţa lor la acea breaslă necesită mai multă cercetare. Cele două lăzi înflorate dein Muzeul Brukenthal au fost achiziţionate în 1977. Fişele le consemnează ca fiind lăzi de voiaj, dintre care una de origine poloneză. Funcţia şi originle lăzii care a ajuns la Muzeul Haáz Rezső printrun anticar de la Tg-Mureş, sunt necunoscute. Despre lada cunoscută prin Orbán Balázs nu avem deloc date.

35 Kolozsvári Közlöny. Kolozsvár, 1885. November 5. 255 szám. Napi Hírek rovat. (Buletinul de Cluj, Cluj, 5. noiembrie 1885., nr. 255. Rubrica Ştiri Cotidiene). Pe inventarul Muzeului de Arte Aplicate şi pe fişa obiectului numele figurează ca Aszpisz.

36 Szongott Kristóf: A Magyarhoni örmény családok genealógiája, (Genealogia famiilor armene din Ungaria),Gherla, 1989. Reprint. Gudenus János József: Örmény eredetű magyar nemesi családok genealógiája.(Genealogia familiilor nobiliare armene maghiare) Erdélyi Örmény Gyökerek Kulturális Egyesület, Budapest, 2000

Urmaşul proprietarului lăzii cu numărul de inventar 63.41.1 de la Muzeul Etnografic, Dr. Lászlóffy Mihály, preşedintele colegiului penal de la judecătoria de la Budapesta scrie următoarele într-o scrisoare din 3 ianuarie 1940 către famila sa despre lada atunci încă în proprietatea sa: „V-am pomenit că deşi partea inferioară s-a deteriorat, pe capacul lăzii există un ornament din aramă, ce reprezintă vulturul bicefalic. Mreu am crezut că acesta reprezintă vulturul bicefalic austriac şi că maestrul a aplicat acest ornament în semn de loialitate faţă de Curtea vieneză.. .Eram în mare eroare. Studiind istoria şi popoml armean, citesc pe pagina 25 a cărţii Metropola ungaroarmeană că :”...armenii folosesc acest simbol cu mult dinaintea împăraţilor romano-germani, austrieci. „Aşadar nu trebuie să ne fie ruşine pentm vulturul bicefal de pe capacul lăzii.” Membrii familiei păstrează această tradiţie, însă nu cunosc alte piese decorate asemănător.

Poate că vulturul bicefal de pe lăzi reprezintă stema folosită cu siguranţă la Gherla de către armeni, poate că reprezentat împreună cu soarele şi luna, acesta face referire la Principatul Transilvaniei. Mult mai probabil pare, însă, că armenii înnobilaţi în a doua jumătate a sec. al 18- lea datorită ajutorului militar sau financiar acordat, vroiau să-şi exprime loialitatea faţă de Habsburgi (foto 6-8). Reprezentările de vulturi bicefali sunt categoric mai asemănători - prin aură, coroană, coroană cu cruce — stemei Habsburgilor decât celei publicate de Szongott ca fiind stema Gherlei.

1.10. Monogramele de pe lăzi

Dezvelirea identităţii monogramelor şi cercetarea documentelor familiale ar ajuta răspunderea acestor întrebări. Insă experimentele în această direcţie ne-au adus mereu doar răspunsuri parţiale.

Dintre lăzile păstrate la Muzeul Tarisznyás Márton, una poartă monograma FK (foto 8. b., tabelul l.j.), cealaltă, a.n. ladă de zestre Bocsánczy are monograma incompletă-A. - (tabelul 1. I). Studiind foaia matricolă a stării civile de la Gheorgheni nu am găsit numele potrivite acestor monograme. Lada din proprietatea Muzeului Naţional al Ungariei, cu monograma VK (tabelul 1. g.), a fost trecută în evidenţă pe baza celor afirmate de vânzător ca fiind diplomatul familiei Verzár. In genealogia întocmită de Gudenus, apare un membra de familie Khatun, născut în 1748 şi un Kristóf, născut în 1757. Alte date al e lor nu sunt afişate, astfel nu putem afla dacă trăiau în anul 1776, inscripţionat pe capacul lăzii. Dacă trăiau aveau 28, respectiv 19 ani, poesa putând fi al oricăruia.

Studiind lada s-a descoperită pe partea superioară a sertarului s-a notat cu vopsea neagră numele Miller Klementina (foto 9.). Conform arborelui genealogic Miller Klementina, fiica lui Verzár Veronika şi Miller Adolf s-a născut în 1856 la Gherla. ’ Probabil a moştenit lada de la mama ei, Verzár Veronika, care din partea ambilor părinţi este urmaş al familiai Verzár. Kathun şi Kristóf, menţio-37 ld. Gudenus János József: op.cit. 480. o.

150