Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

Sârme şi benzi din aramă argintată şi apoi aurită, respectiv variantele acestora împletite în jurul unui miez textil

Firele din cupru argintat şi aurit deasemenea se pot obţine prin mai multe metode. în cazul variantelor celor mai timpurii argintarea şi aurirea s-au efectuat prin aplicarea foiţelor, dar se cunoaşte şi metoda prin galvanizare, precum şi varianta sârmei şi benzii de argint „căptuşite” cu cupru şi aurite în final.

Arama argintată şi apoi aurită cu foiţă

Spre deosebire de firele arginatate şi cele aurite, Biringuccio nu pomeneşte tehnica firelor acoperite cu strat dublu de metal preţios. Probabil acesta se poate explica prin faptul că acest tip de fir metalic era necunoscut încă în regiunea în care autorul şi-a strâns informaţiile sau nu i-a captat atenţia, eventual această „etapă tehnică în plus”, prin care se putea conferi firelor aspectul argintului aurit, a fost păstrat secret. în acest caz sub stratul subţire de aur, în locul culorii roşiatice a aramei, transpărea culoarea cenuşie a argintului, aşadar se obţinea un fir de un galben mai deschis decât în cazul sârmei de cupru aurit direct (fără strat intermediar). Benzile obţinute din astfel de sârmă prin ciocănire sau laminare erau benzi de cupru argintate-aurite pe ambele feţe.

Prima descriere tehnică cunoscută nouă a acestei tehnici a publicat-o Savary des Bruslons în al său Dicţionar Universal de Comerţ, în prima jumătate a secolului al 18- lea.56 Celelalte surse studiate datând din secolele 18-20 — cu excepţia lui Möller - pomenesc cuprul argintat-aurit ca materie primă a firelor metalice57, Krünitz făcând menţiunea că această variantă este produsă de francezi.58 Surse din secolul 2059 şi o pagină de internet din secolul 21 publică această metodă (menţionând că în zilele noastre rar se mai confecţionează fire metalice de acest tip).60

Pe baza descrierilor, tehnica de confecţionare este asemănătoare cuprului argintat, dar în acest caz batonul de cupru argintat este învelit în foiţă de aur înainte de trefilarea sârmei (fig. 7).

Cel mai timpuriu exemplu studiat de noi, care cu mare probabilitate s-a confecţionat prin această tehnică, este o cuvertură decorativă de şa61, provenită din Spania sau eventual din Praga62. Una din firele metalice cu care s-a

56 Prima ediţie post mortem a dicţionarului - în două volume -a apărut în 1723. Noi am avut ocazia să studiem ediţia a şasea, din 1750. în această ediţie sunt notate deja completările, dar sârma de cupru argintată şi apoi aurită apare în aceeaş formă ca şi în prima ediţie. (Savary des Bruslons 1750, 1596-1597.)

57 Diderot, Le Rond d’Alembert 1765, Tome 16, 348.; Beckmann, 1790, Drittes Band, Erstes Etud, 79.; Karmasch und Heeren 1877, Band II., 651.

58 Krünitz 1788, Band 19., 408.

59 Un Lyonnais 1927, Février, 137. şi 1927, Mars, 228-229.

60 Carlhian Manufacture 2008

61 Tóth A., Járó M. 1992, 66-67.

62 Cat. Esterházy 2006, Nr. de cat.: 35.

realizat broderia, este împletită cu o bandă a cărei secţiune transversală este aproape pătrată, ceea ce arată că sârma a fost doar uşor laminată. Firul cu o structură morfologică foarte complexă, conţine trei astfel de benzi groase, dintre care două erau prinse de o sârmă foarte subţire (bandă de argint aurit, împletită în jurul unui miez textil), iar a treia este înfăşurată în jurul acestei împletituri (foto 9).

La varietăţile împletite am identificat până acum mătasea ca miez textil central, respectiv într-una din cazuri, banda era împletită în loc de miez textil central, în jurul unor sârme din aliaj de cupru şi zinc61 (foto 10).

Aramă argintată şi apoi aurită pe cale electrochimică

O altă metodă de argintare-aurire este cea prin galvanizare. Dicţionarul Tehnic al lui Karmasch şi Fleeren din 1877 nu publică încă această metodă, dar cu şapte ani mai târziu, Bock deja o menţionează în lucrarea sa.64

Conform unei descrieri din 1927 sârma sau banda de cupru argintat, respectiv varianta lor împletită în jurul unui miez textil se imersau într-o baie de aurire cu cianură fiind conectate la catodul (polul negativ) sursei de current, în timp ce anodul (polul pozitiv) era un fir de platină."5 Nici acest articol şi nici Bock nu descrie procedeul argintării, dar se poate presupune că acesasta s-a realizat tot prin galvanizare. în cazul în care firul se aşeza în baia de aurire în stare împletită, partea interioară era de multe ori neaurită sau doar cu urme de aur, astfel stratigrafia benzii arată doar patru straturi în loc de cinci.

Argint „căptuşit ” cu aramă, aurit prin galvanizare (?)

Glover, făcând referire la o publicaţie privată, notează că şi în momentul scrierii articolului, în 1979, mai sunt în uz sârme de argint aurite, ale căror miez este cupru.66 După relatarea sa, argintarea cuprului era realizată prin aceeaşi metodă ca şi cea publicată de Barker (vezi la argintul căptuşit cu aramă). Despre felul auririi nu scrie nici unul dintre autori, dar în faza de sârmă (de după trefilare) numai de galvanizare poate fi vorbă, aşadar acest tip de fir era înterbuinţat din a doua jumătate a secolului al 19-lea.

Pe baza rezultatelor de investigaţii publicate în literatura de specialitate, nu se poate stabili cu precizie despre probele prelevate de pe textilele din secolele 19-20 dacă acestea au fost acoperite cu metale preţioase prin metode tradiţionale sau prin galvanizare.6 Numai în cazul unui fir metalic luat de pe un costum din secolul 19. se poate afirma cu mare probabilitate că banda de cupru argintat (prin galvanizare?) s-a imersat în baia de aurire deja împletită (în torsiune Z) în jurul unui miez textil din bumbac gal-63 Rezultat nepublicat.

64 Bock 1884,37.

65 Un Lyonnais 1927, Mars 233.

66 Glover 1979, 3-4.

67 Vezi ex. probele textilelor din sec. 19-20 cu nr. de cat. 4, 6, 7, 17 şi 42 (Rinuy 1995,18-21) sau Darrah 1989, probele 55 şi 35), deoarece autorii nu specifică dacă probele au fost aurite doar pe o parte sau pe ambele.

131