Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
Arama aurită prin metode electrochimice (tehnica de galvanizare) Din a doua jumătate a secolului al 19-lea aurirea putea fi efectuată şi prin metode electrochimice (galvanizare).39 Bock notează în 1884 că descoperirea „vremurilor noi” este a.n. aurire la rece, în cursul căreia mai întâi se dizolvă „aur de clor” (clorură de aur) în cianură de potasiu.4" Soluţia este încălzită şi se imersează sârma (sau banda), respectiv varianta acestora împletită în jurul unui miez textil.41 Autorul nu menţionează utilizarea curentului electric, cu toate că separarea aurului prin utilizarea curentului electric în băile în cianură se cunoştea încă din anii 1840.42 Metalul ce unna a fi aurit era legat la polul negativ (catod) al sursei de curent continuu, iar la polul pozitiv putea fi platină sau aur. Dacă banda era imersată împletită în jurul unui miez textil, în funcţie de tipul împletiturii în unele cazuri aurul se depunea doar pe faţa exterioară a benzii43, rezultând o bandă aurită pe o singură parte. Calitatea sârmei de cupru aurit, grosimea stratului de aur depindea de timpul „petrecut” în baia de aurire. Schema simplificată a procesului vezi la procesul de galvanizare a argintului, la capitolul unnător (fig.4—5). Nu am identificat până în prezent fire metalice din cupru aurit pe cale electrochimică şi nici în literatura de specialitate nu am găsit date în această privinţă. Identificarea cuprului aurit44 Observată la microscop sârma, respectiv banda de aramă aurită aflată în stare bună, necorodată are - în funcţie de grosimea stratului de aur - culoare roşiatică sau aurie, în zonele unde suprafaţa este deteriorată sau stratul de aur s-a tocit, apare arama. Dacă banda a fost laminată din sârmă sau a fost galvanizată, pe ambele părţi ea pare a fi din aur. Pe baza imaginii microscopice a suprafeţei firul de cupru aurit aflat în stare bună este foarte greu de deosebit de aur sau de alte imitaţii de aur (ex. argint aurit, cupru argintat şi apoi aurit, alamă, etc.) Analizând secţiunea transversală se poate evidenţia dacă acea sârmă sau bandă are sau nu miez de cupru. Pentru această investigaţie este necesară o mărire de cel puţin 50 de ori. O altă metodă pentru stabilirea culorii sâmburelui metalic este zgârierea suprafeţei cu un bisturiu ascuţit pentru a îndepărta stratul superficial şi astfel se poate observa dacă există diferenţă de culoare între suprafaţa şi mijlocul sârmei sau benzii. 39 Bock 1884,37. 40 Aurul dizolvat în amestecul concentrat al acidului azotic cu acid clorhidric (proporţie de volum 1:3, a.n. apă regală) formează clorură de aur, care se dizolvă în cianură de potasiu. 41 Bock 1884, 31-32. 42 Lins 2000, 245-249. 43 Acest fenomen a fost observat la fire de argint aurite prin galvanizare. Putem persupune că în cazul firelor de cupru aurite prin această metodă, situaţia este asemănătoare. 44 Precum nu avem la dizpoziţie probe de fir de cupru aurit în stare bună, posibilităţile de identificare ale acestora se poate prezenta doar teoretic, fără ilustraţii. Dacă una din feţele benzii este aurie, iar cealaltă (interioară) este roşiatică, atunci acea bandă a fost aurită în stare împletită, prin galvanizare. Dacă picurăm pe suprafaţa sârmei sau a benzii o soluţie 1:1 de acid azotic45 şi apă distilată, cuprul se va dizolva spumegând, soluţia devine verzuie, iar aurul se depune în forma unor fâşii sau solzi. Firele argintate şi apoi aurite se „comportă” la fel în prezenţa acidului nitric (vezi mai târziu la tipul respectiv de fire). Cele două variante se pot deosebi doar prin prin dizolvarea unor probe mai lungi, fragmente de cel puţin 10mm, la soluţie adăugându-se o picătură de soluţie de clorură de sodiu46: în cazul nostru nu se va observa nici o schimbare, iar în prezenţa argintului soluţia devine albă, opalescentă. Reacţie asemănătoare se petrece şi în cazul argintului nou aurit sau mai întâi argintat şi apoi aurit. Dar la aceste variante miezul sârmei sau al benzii este de culoare argintie (vezi acolo). Sârmele şi benzile de aramă argintate şi variantele acestora împletite în jurul unui miez textil Se cunosc mai multe metode de confecţionare a sârmei, respectiv a benzilor de cupru argintat. Argintarea cuprului se putea obţine cu foiţă de argint, prin galvanizare, respectiv se cunoaşte varianta sârmei de argint „căptuşite” cu cupru, precum şi varianta laminată a acesteia. Diferitele tipuri au putut fi identificate şi pe textile ca materii prime pentru firele metalice. Aramă argintată cu argint Biringuccio menţionează că sârma argintată se obţine prin metode similare celor aurite.4 Găsim date scrise şi în secolele următoare, ba chiar şi pagină de internet45 din secolul 21, care prezintă practic aceeaşi metodă.4 ’ Banda obţinută prin laminarea acestei sârme va fi acoperită pe ambele feţe de stratul de argint. Cele mai timpurii exemple cunoscute nouă provin de la textile datate pe sec. al 16-lea: de la o broderie şi de la o maramă provenită din săpături arheologice. Broderia este probabil de origine spaniolă, banda de cupru argintată pe ambele feţe a fost împletită în jurul unui miez textil din bumbac de culoare naturală. împletitura urmăreşte direcţia din stânga spre dreapta, a.n. torsiune S.50 La marama găsită 45 La un volum cunoscut de apă distilată (ex. 10ml) se adaugă atent, picurând acelaş volum (deci 10 ml) de acid azotic concentrat ( de obicei 63-65%), apoi se amestecă bine soluţia. 46 Se foloseşte soluţie de clorură de sodiu de min. 10 %. 47 Biringuccio 1540/1925, 449. 48 Carlhian Manufacture 2008 49 Vezi ex. Dicţionarul Universal al lui Savary (Savary des Bruslons, J. 1750, 1586-1596.), Enciclopedia lui Diderot, care se bazează ăn multe privinşe pe această sursă (Diderot, D., Le Rond d’Alembert, J., 1765, Tome 16, 348.), dintre sursele de sec. 19 de ex. Dicţionarul Tehnic al lui Karmasch şi Heeren (Karmasch und Heeren 1877, Band It, 651.) 50 Nepublicat. 129
