Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

fixare a acesteia de hampă şi nici un indiciu privind mo­delul hampei. Starea de conservare: Părţile textile originale sunt în stare deplorabilă. Ele au fost consolidate prin dublarea ma­terialului, iar formele evidenţiate prin folosirea firelor ne­corespunzătoare. Din păcate, prin această tehnică cele două foi, cea nouă şi cea veche, au fost îmbinate în mod organic, fără să fi permis păstrarea unor mostre semnificative din broderia originală. Evitarea acestei soluţii de restaurare, ar fi făcut inutilă confecţionarea unei dubluri. Astăzi, pentru cei care ar dori să cerceteze forma primară a steagului, ma­terialele utilizate, modalităţile de realizare a părţilor com­ponente nu le mai are la îndemână, doar părţi din mătase naturală nebrodată. Nu există nici o documentaţie privind aspectul original al steagului, şi nici menţionarea interven­ţiei, cine, unde, de ce, şi ce anume a făcut pentru „salvarea” acestei piese textile. Steagul reconstituit, dublat pe suportul original nebrodat, cusut cu fire nepotrivite, în forma dată, în lipsa acestei documentaţii va trebui să fie acceptat aşa cum este! Actualmente, este păstrat, sub fonnă împăturită, într-o cutie de carton, alături de steagul de breaslă a tăbăcarilor, cele două fiind suprapuse. Propuneri de conservare: Este de dorit ca steagul, considerat original, să fie păstrat sub formă desfăşurată, în poziţie orizontală, acoperit cu o husă textilă protectoa­re într-un depozit dezinfectat, desprăfuit, cu parametrii stabili de temperatură şi umiditate. Cutia de expunere a piesei „copii” va trebui izolată de praf şi aşezată în poziţie orizontală sau uşor înclinată, într-un spaţiu cât se poate de mult ferit de lumină artificială, respectiv de razele UV. Se impune cercetarea istoriei steagurilor vechi, în mod deo­sebit ale celor de breaslă, pentru aflarea datelor tehnice, culturale sau a imagii de epocă, după care s-ar putea rea­liza o copie fidelă. 7. Steag de breaslă al cojocarilor. Număr de inventar: A/I./31 Descrierea obiectului'. Steagul are o singură foaie tex­tilă, ţesătură jaquard de tip damasc, de culoare bleu ma­rin, ce este fixat pe un material de bumbac albastru. Foaia steagului este compusă din trei părţi, având două mode­le. Steagul este în formă de „coadă de rândunică”, având dimensiunile: lăţime 176 cm, lungimea laterală 175 cm, lungimea la mijloc 107 cm. Foaia steagului este prevă­zută cu lezardă galbenă de 5,5 cm lăţime, care în partea adânciturii „cozii de rândunică” este de 3,5 cm. In partea superioară a câmpului central se află un medalion de for­mă pătrată de 62 x 62 cm, marcată la margine de o lezardă asemănătoare, gălbuie, decolorată, de 4 cm lăţime. în centrul medalionului se află reprezentat un miel alb, poziţionat pe un câmp înverzit, profil întreg stânga, cu blană creaţă, ochiul o mărgea neagră, fiind înconjurat de o cunună de flori viu colorate, compusă din ramuri de trandafir sălbatic, bănuţi şi alte flori de fantezie. Cele două ramuri ale cununei sunt împreunate la bază printr-o pan­glică, respectiv fundă roşie. în porţiunea medalionului deasupra mielului se află brodat, cu aţă gălbuie, decolorată, inscripţia: „1649 / A nms’ Szőcs Czéhe”, în traducere: 1649, Nobila Breaslă a Cojocarilor. Pe colţurile libere ale steagului au fost broda­te câte un grupaj de trei flori albe, bănuţi, cu frunze verzi. Culorile aţei de brodat sunt: alb, roşu, verde, neagru, maro şi galben. Accesorii'. în acest caz s-a păstrat panglica originală, lungă de 157 cm, lată de 18 cm. Materialul gros al pangli­cii este un material textil în legătură rips de culoare albă cu model în valuri. Este realizată dublu, fiind paspolată cu fir metalic răsucit. Marginile sunt prevăzute cu franjuri metalici, compuşi din două fire de alamă aurite, răsucite în formă Z în jurul unei aţe duble galbene de bumbac. Funda panglicii este simplă. Ambele braţe ale panglicii sunt prevăzute cu inscripţii brodate. Pe partea „Al”, se poate citi: „Dr.Vargha Béláné szül. Weinreiter Vilma.”, în traducere: Soţia lui Dr. Vargha Béla născ. Vilma Weinreiter. Pe partea „A2”: „Lobogónk az egyetértés és szeretet jelvénye!”, în traducere: Drapelul nostru este semnul în­ţelegerii reciproce şi al iubirii. Pe partea „Bl”, este brodată cu aţă galbenă: „Elnök: Molnár Mózes. Tagok: Nagy Mihály. Kovács Pál. Bodó Adám. Kovács Dániel. id.Molnár Károly. Kovács Tamás. Szőcs Imre. Kovács István. Kovács Gergely. Magori Lajos. Gál Lázár. Jancsó Károly. Kovács János. Molnár Dániel. Kovács János. Jancsó Géza. Molnár Dávid. Rusz Pál. Bodó József. Molnár Géza. Jancsó Gyula. Lakatos György. Jan­csó Ferencz. Szőcs Lajos. Jancsó Károly.”, adică, Preşedin­te: Mózes Molnár. Membrii: Mihály Nagy. ş.a.m.d. Pe partea „B2”, în aceeaşi manieră: „Alelnök: Szo­­tyori Sándor. Tagok: Nagy Károly. Kovács József. Szőcs Albert. Jancsó Mózes. Jancsó Sámuel. Kovács Lajos. Molnár Károly. Bodó János. Nagy János. Tóth József. Fejér Mihály. Jancsó József. Molnár József. Rusz Lajos. Molnár Zoltán. Nagy Michály. Kovács P.János. Magori János. Magori Sándor. Molnár Gyula. Nagy Lázár. Szőcs Bálint, ifj.Lakatos György. Molnár Ferenc. Rusz József.”, adică, Vicepreşedinte: Sándor Szotyori. Membrii: Károly Nagy. ş.a.m.d. Flampa stegului, deasemenea, este originală. Lungimea ei este 204 cm, iar diametrul 4 cm. Este confecţionată din lemn de brad, lăcuit în nuanţe roşu-maro. Capătul distal este protejat cu un manşon de alamă de 11 cm. Partea supe­rioară a hampei, pe o porţiune de 167 cm, a fost prevăzută cu plăcuţe metalice nominalizate, aşezate în 4 rânduri: 58 bucăţi (3 bucăţi lipsesc), respectiv 61 62-62 bucăţi. Prima plăcuţă este mai mare, 3 x 2 cm, flancată de două ramuri de laur, lat de 1 cm, împreunate distal prin fundă. Este dedicată „mamei steagului”, pe ea fiind gravată: „Dr.Vargha Béláné / zászlóanya”. în jurul plăcuţelor, datorită migrării alamei, hampa este colorată în nuanţe verzuie. Vârful hampei, confecţionat din alamă, are lungimea de 46 cm, şi se compune dintr-un manşon de 21 cm, care susţi­ne un vârf de lance, de 25 cm, care poartă inscripţia „1912”, o posibilă dată de comemorare a steagului original. Vârful 131

Next

/
Oldalképek
Tartalom