Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
tané, dar în acelaşi timp le stimăm vechimea. Ne fixăm o imagine falsă şi ţinem la ea: o catedrală romanică sau gotică pictată ni s-ar părea ciudată, eventual de prost gust. Mult admiratele portale incolore cioplite în piatră ale catedralelor original erau viu colorate. Pentru o intensitate mai accentuată a coloritului, culorile le foloseau în starea lor cât mai pură, foloseau abundent aurul, ba mai mult lăcuiau suprafeţele. Experimental au pictat catedrala din Limbourg aşa cum arăta probabil în epoca romanică (foto 5.). Până acum din partea oamenilor culţi am observat doar îngrozire referitor la acest exemplu. Nimeni nu se emoţionează nici la ideea că această clădire colorată s-a transformat arhitectural în aşa măsură încât nu seamănă deloc cu starea sa precedentă incoloră de impresie mai „materială”. Din punct de vedere arhitectural arăta astfel şi în perioada romanică. Ba mai mult, uităm şi faptul că această catedrală a fost privată de coloritul ei abia cu o sută de ani în urmă, deci din cei 770 de ani ai existenţei sale abia un secol a petrecut fără culoare, şi şi acesta din bunăvoinţa protecţiei monumentelor. Dar majoritatea vizitatorilor nu cunoaşte acest aspect, ci vede doar clădirea ciudat colorată. Am avut norocul de a vizita catedrala cu oameni nespecializaţi în domeniul monumentelor, ci doar cu sensibilitate pentru arte. Nu au avut prejudecăţi de specialitate şi astfel le-au plăcut cele văzute. Cu acelaş grup am vizitat la Koblenz o altă biserică romanică. Au considerat-o în unanimitate urâtă datorită faţadei sale incolore dealtfel mult asemănătoare din punct de vedere formal celei de la Limbourg. Oare aşa s-ar fi gândit şi omul epocii romanice? în Germania tot mai multe clădiri sunt repictate în acest spirit. Prin asta nu dorim să sugerăm colorarea tuturor catedralelor: pe de o parte nu toate erau pictate, iar pe de altă parte trebuie să acceptăm că există daune ireparabile. Dar să luăm aminte că ceea ce noi apreciem nu are nici o legătură cu ceea ce vroiau să arate creatorii. Şi să nu credem că avem gusturi mai bune! Calitatea arhitecturii şi ambientului contemporan nu tocmai dovedeşte acest lucru. Astăzi faţadele colorate medievale ni se par ciudate, dar nu şi altarele. Nici în cazul acestora nu se preocupau creatorii de „materialitatea” lor, ci doar de mesajul propus. La Amiens se încearcă redarea coloritului original al catedralei prin proiectarea ocazională a culorilor vii pe sculpturile portalului. Considerăm această soluţie de valoare exemplară. Cu ajutorul celor mai modeme tehnici prezintă aspectul original al clădirii fără a schimba fizic structura sa originală. Coloritul faţadelor, factura materialelor, auririle aplicate, toate fac parte din concepţia originală a creatorilor sau a comanditarilor. Acestea nu se pot modifica fără consecinţe. Mare parte a impresiei vizuale este dată de culori, texturi, imitaţii de marmură, picturi, mozaicuri, auriri, etc şi nu de structuri, axe sau proporţiile maselor. Nici arhitectura funcţionalistă nu putea suferi suprafeţele şi structurile goale. Un exemplu interesant în această privinţă este Palatul Finlandia (foto 6.). Alvar Aalto a placat această capodoperă modernistă cu marmură de Carrara. Acest înveliş ascunde în întregime structura, astfel din exterior nu prea se poate ghici ce poate fi în interior. Dincolo de înveliş este o structură destul de simplă din cărămidă şi beton, ceea ce maestrul a preferat să ascundă. Din punct de vedere funcţional acest înveliş nu diferă de loc de ornamentele arhitecturale ale structurilor baroce sau eclectice: scopul era să arate mai valoroasă, mai nobilă casa decât era în realitate. La efectul climei nordice în aproximativ 30 de ani plăcile de marmură de Carrara s-au îndoit în aşa măsură încât au început să se desprindă de pe structurile de susţinere (fig. 3.). înainte de sfârşitul de mileniu clădirea a devenit un pericol de moarte. S-a pus întrebarea cum ar trebui intervenit? Marmura nu s-a dovedit potrivită, poate ar trebui schimbată în plăci de granit, deoarece granitul din poduri (zsinorpadlas) nu s-a deteriorat. Granitul se găseşte în Finlanda, e şi frumos, e şi asemănătoare marmurei de Carrara, deci părea a fi o soluţie bună. Finlandezii totuşi au ales marmura, tocmai luând în considerare intenţia creatorului deşi înlocuirea plăcilor de marmură pe o asemenea clădire imensă la intervale de 30 de ani, nu este tocmai o soluţie ieftină (fig. 4.)\ După cum spunea un coleg restaurator finlandez: sunt mândru că sunt cetăţeanul unei asemenea ţări, care-şi poate permite să înlocuiască la fiecare 30 de ani plăcile de marmură ale Palatului Finlandia.9 (fig. 5.) Acest înveliş e plin de înţeles: priviţi, ce înstăriţi suntem! Arhitectura de prestigiu tocmai în asta consta de la Mesopotamia sau Egipt încoace. Portalul de la fstar ce altceva ne-ar transmite? Trufia reprezintă atât arhitectura romană cât şi barocul. Palatul de lamă sau Tsarskoie sielo nu întâmplător este verde sau albastru: în acele vremuri acestea erau cele mai costisitoare culori, nu erau mai ieftine decât auririle bogate de pe faţade (foto 7-8.). Nici pe la noi nu era altfel! Pentru faţada castelului de la Fertőd s-a cumpărat în cantităţi mari pigment „Berggrün”, 10pe care literatura de specialitate recentă o menţionează drept malachit. Malachitul era un material extrem de scump. Burmester şi Resenberg în studiul lor11 argumentează convingător faptul că „Berggrün” de cele mai multe ori nu era malachit. Sub această denumire se comercializau multe tipuri de pigmenţi, dar menţionează în acelaş timp că bunul „Berggrün” era şi aşa destul de costisitor. Preţul era definit de intensitatea şi frumuseţea culorii sale. Probabil Palatul de lamă a fost colorată cu pigment verde de calitate, implicit costisitor. La Fertőd pigmentul scump a servit probabil la vopsirea uşilor şi ramelor de exterior ale ferestrelor. Făcând abstracţie de faptul că pe lângă un roşu intens acest verde viu era foarte arătos, toţi ai căror părere conta erau conştienţi de preţi9 în ianuarie 2008, placajul nou de marmură al Palatului Finlandia era deja frumos încovăiat, drept e în sens invers decât mai înainte. Cauza acesteia este probabil că s-au folosit plăci mai groase decât anterior şi alt tip de montare (vezi: fig. 5) 10 comunicarea amabilă a lui Dávid Ferenc. 11 Burmester-Resenberg: Von Berggrün, Schiefegrün und Steingrün aus Ungarn. In: Restaura, 3/2003. pp. 180-186. 99
