Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 6. (Székelyudvarhely, 2007)

Kiss Hédy: A Székely Nemzeti Múzeumban őrzött zászlók állapotfelmérése

prin coaserea laolaltă a mai multor elemente. Pielea a cărei procedură tradiţională de tratare presupune: întinderea, frecarea şi mestecarea este tăbăcită primitiv (netăbăcită). Materialul proteic folosit în realizarea cizmuliţelor are un croi ce denotă o mână pricepută şi experimentată - una din principalele îndeletniciri ale femeilor eschimose. Alături de aceasta, coaserea hainelor şi încălţămintei subliniază îndemânarea şi priceperea lor.

în momentul în care perechea de cizmuliţe a ajuns în mâinile noastre, le-am găsit într-o stare avansată de deshidratare, pielea fiind uscată, rigidă şi fragilizată, ruptă pe alocuri ca urmare a păstrării într-un mediu cu U.R. scăzută. Prezenta urmele unui atac biologic mai vechi şi o depunere superficială de praf atmosferic, fără a avea depuneri de murdărie aderentă, doar numărul de inventar marcat cu creionul direct pe carâmbul cizmuliţelor. Un fapt interesant de menţionat este că nu prezenta uzură funcţională.

Un prim pas în curăţarea cizmuliţelor a fost o desprăfuire mecanică, superficială cu pensule moi. Apoi pentru curăţirea umedă am folosit un amestec de izopropanol 70% cu apă distilată 30%, în care am umezit mici tampoane de vată cu care am şters cele două cizmuliţe pe toată suprafaţa exterioară, şi interioară.

Pe perioada intervenţiei am creat un microclimat stabil şi controlat cu ajutorul unei soluţii de sare saturată (bicromatul de sodiu), obţinând o umiditate relativă de aprox. 50%. Pielea deformată, întărită şi inflexibilă s-a umidificat pentru a deveni moale şi elastică.

Acolo unde nu a fost suficientă această măsura s-a intervenit cu umidificări locale. Pentru această operaţiune am folosit metoda umectărilor de tip “sandwich” care utilizează mai multe straturi de materiale suprapuse (Sympatex, hârtie de filtru umezită, faşă elastică, folie aderentă de polietilenă) cu caracteristici şi funcţii diferite. Aceste umectări au fost atent supravegheate şi de scurtă durată.

în urma înmuieri, pielea s-a mulat pe forma dorită, iar la pierderea surplusului de umiditate obiectul a rămas la forma originală.

Pentru completarea şi integrarea lacunelor, atât din motive etice cât şi estetice, am ales piele de capră tăbăcită cu alaun a cărei integrare cromatică (în urma testelor de culoare) am efectuat-o cu coloranţi de piele şi anume combinaţii comlexe organo-metalice în soluţie.

Am lipit pe interior bucăţiile de piele de capră integrate şi subţiate, scopul fiind de natură estetică, dar în primul rând pentru a preveni extinderea lacunelor.

Adezivul utilizat l-am stabilit în urma unor teste de lipire care ne-au relevat că avantajele şi dezavantajele se contracarează favorabil în cazul unui amestec de 1:1 pap de orez şi Planatol (un adeziv sintetic pe bază de PVA).

Pentru a evita manipulările directe, nejustificate ale obiectului am realizat o cutie din carton şi am dimensionat-o după obiect. Pentru a permite un control facil şi permanent, am decupat într-unul din pereţii cutiei o fereastră, care să permită vizualizarea obiectului. Pereţii cutiei au fost căptuşiţi cu foiţă japoneză.

Prin toate aceste operaţii am adus obiectul la o stare de conservare stabilă, şi am respectat principiul minimei intervenţii.

Andrea Bemath Gabriela Restaurator piele

Departamentul Zonal de Conservare şi Restaurare

Complexul Naţional Muzeal ASTRA

Sibiu

Hédy KISS

Expertiza privind starea steagurilor din colecţia Muzeului Naţional Secuiesc

Materialele de natură organică, din care sunt confecţionate steagurile şi drapelele, sunt deosebit de sensibile la factorii de mediu, la praf şi alte impurităţi, expuse daunelor produse de diferiţi factori biologici. în multe colecţii de resort - particulare sau publice - nu sunt asigurate nici în prezent condiţiile de păstrare, care să prevină degradarea lor. Adesea sunt tratate după nişte practici neadecvate, ce ţin de obiceiurile de zi cu zi. Acest mod de abordare duce şi astăzi la distrugerea totală a multor obiecte.

Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu-Gheorghe a dat curs unei acţiuni, prin care — prin implicarea unor specialişti în domeniu - să se asigure păstrarea steagurilor aflate în inventar, conform normelor europene de rigoare. Până în prezent nu a apărut nici o lucrare de specialitate care să treacă în revistă aceste steaguri, în totalitatea lor, drept care, în prezentul studiu, pe lîngă consemnarea stării lor, vom descrie în detaliu obiectele în cauză, cu referiri la tehnicile lor de confecţionare.

Drapel revoluţionar. Nr. inv. 1887. Confecţionat dintrun singur rând de pânze de mătase naturală, în culorile roşu, alb, verde, având forma ascuţită la latura fluturândă. Probabil a aparţinut în 1848^19 sfatului revoluţionar orăşenesc Sfântu-Gheorghe. în centru se află stema Ungariei (cu coroană), căptuşită la margini cu panglică argintie, confecţionată din bucăţi de mătase naturală de culoare roşie, albă şi verde, împodobită cu mărgele şi paiete, încadrată pe cele două laturi de ramuri de măslin cu frunze verzi, legate printr-o o panglică tricoloră (roşu-alb-verde). Pe cele două laturi ale panglicilor e consemnat, cu cifre cusute cu şnur cu fire aurite: 18^18. în fâşia de pânză roşie se află înscris: „S. SZ. GYÖRGY VÁROS” (=oraşul Sf. Gheorghe), respectiv se află aplicate, din materiale cusute pe suprafaţa fâşiei: Luna, Soarele, respectiv trei stele brodate din fir argintiu (aluzie la stema celor Trei Scaune). Partea fluturândă a drapelului e împodobită cu ciucure din fire metalice. Din cele trei canafuri ce au împodobit vărful de drapel s-a păstrat unul singur, confecţionat din aţă tricoloră (roşu-alb-verde).

Fanion sportiv. Nr. de depunere: 345/1948. Fanionul e confecţionat din două rânduri de pânze de mătase rips, ţesute în diagonală, subcăptuşite, şi a ajuns la Sfântu- Gheorghe câştigat de echipa Colegiului Székely Mikó, în

79