Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 6. (Székelyudvarhely, 2007)
Kiss Hédy: A Székely Nemzeti Múzeumban őrzött zászlók állapotfelmérése
în august sunt fixate suporturi metalice cu becuri de a.=400 nm, împreună două folii adezive, ori surse locale de lumină cu capcane lipiciose aşezete pe pământ. Dăunătoarele captate sunt numărate anual. Capcane lipicioase: folie adezivă ce se poate procura din comerţ, ori cartoane tratate cu adezivi speciali. Insectele sunt numărate săptămânal ori lunar. Suporturi suspendate şi rastele: scări de lemn ori rastele suspendate în poziţie orizontală, prevăzute cu suprafeţe lipicioase. Controlul se face săptămânal, bilanţul total şi pe sexe la încheierea fiecărui sezon. Capcane cuferomon: sunt utilizaţi feromoni procurabili din comerţ, pentru Xestobium rufovillosum şi Coelostethus pertinax. Numărarea se efectuează săptămânal şi lunar. Trebie observat şi rumeguşul („faina”) provenită din orificii. Prin aceste metode de monitorizare se pot depista focarele de infecţie, perioadele când gândacii părăsesc orificiile săpate în masele lemnoase, căile de răspândire, precum şi faptul că femelele speciei Xestobium rufovillosum părăsesc mai devreme orificiile decât masculii. A fost probat şi efectul atractiv al surselor de lumină, utilizarea orificiilor de către diferiţii gândaci în sezon şi în afara acestuia. Monitorizarea a relevat după caz şi superficialitatea manoperei la unele piese şi obiective, iar monitorizările ulterioare ne-au edificat asupra eficienţei unor metode de tratament, a utilizării capcanelor cu férőmön şi cu diferite extracte, precum şi utilizarea împotriva dăunătoarelor lemnului a unor duşmani de-ai lor din natură. Măsurile luate au vizat după caz clădirea întregă ori numai părţi de clădire, a fost aplicat tratamentul termic cu aer fierbinte (de umiditate controlată) şi cu microunde. Aparatele folosite în cadrul acestor acţiuni au fost testate şi perfecţionate cu ajutorai partenerilor noştri industriali, din punctul de vedere al consumului de energie şi a protecţiei mediului. începând din 1999 testăm şi eficienţa altor tratamente - cu bioxid de carbon, di-fluorură de sulfonil şi bromură de metil, precum şi prin utilizarea camerelor speciale pentru tratamente termice, în cazul obiectelor mobile. în afară de acestea, este în curs testarea eficienţei diferitelor modalităţi de dezinfecţie, în corelaţie cu diferitele stadii fiziologice ale principalelor dăunătoare. Mostrele de lemn supuse la teste sunt proporţionale cu dimensiunile elementelor de construcţie ori de mobilier vizate, şi analizate din perspectiva gradului de mortalitate al dăunătoarelor. Concluziile testelor şi observaţiilor au relevat unele carenţe - parametri insuficienţi ai tratamentului, punctele slabe ale clădirilor, repartiţia ineficientă a efectelor termice, necesitatea diferenţierii în funcţie de densitatea structurală a materialului tratat —, dar au demonstrat şi necesitatea diferenţierii parametrilor în funcţie de speciile, respectiv de stadiile fiziologice ale insectelor. S-a demonstrat şi faptul că durata minimă a unui tratament termic trebuie să fie o oră, la o temperatură de 55°C. Dr. Uwe Noldt Biolog Bundesforschungsanstalt fur Holzwirtschaft Institut fur Holzbiologie und Holzschutz Hamburg István DEMETER — Zoltán MIKLÓS Restaurarea unei porţi secuieşi din secolul al 19-lea Unele sterotipii legate de anumite regiuni ori grupuri etnice s-au răspândit atât de tare, încât sunt tratate ca evidenţe istorice, indiferent de conţinutul lor de veridicitate. Teoriile legate de descendenţa unor popoare ori grupuri etnice sunt dominate şi în prezent de nostalgia puternică a trecutului mitizat, astfel - indiferent de faptele istorice consumate în realitate - originea hunică a secuilor apare, la nivelul opiniei publice, ca un adevăr incontestabil. într-o situaţie similară se află şi teoria originii porţii secuieşti - privită ca un simbol al secuimii —, considerată de unii ca descinzând din arhitectura Chinei vechi. Despre porţi de mari dimensiuni, bogat împodobite ne parvin ştiri şi din secolele trecute, din partea unor călători, mai târziu provenind de la etnografi, adesea la aceste informaţii se asociază şi ipoteze privind originea porţilor respective. Referatul nostru nu-şi propune elucidarea problemei originii, noi ne-am axat asupra documentării obiectului vizat, încadrarea sa în tipologia de resort, precum şi descrierea procesului de restaurare. Poarta ce are înscrisă data de 1816, şi care împodobeşte astăzi intrarea expoziţiei „Florile Secuimii”, din cadrai Muzeului Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc, a străjuit odinioară gospodăria familiei Vajda din Forţeni. De când a fost montată la locul ei iniţial, structura respectivului lot intrvilan s-a modificat în aşa măsură, încât în momentul achiziţionării sale de către muzeu, această poartă nu mai avea nici o funcţionalitate. Ea face parte din categoria porţilor cioplite, cu stâlpi şi cu caracter arhaic din scaunul Odorhei. Creatorul trebuie să fi fost unul din meşterii experimentaţi ai zonei. Poarta a fost confecţionată din lemn de stejar. Iniţial a fost acoperită cu şindrilă de brad, dar în momentul achiziţionării aceasta a fost deja înlocuită cu tablă. Elementele de susţinere ale porţii sunt cei trei stâlpi („picioare”), care străjuiau „poarta mare” şi cea „mică” (portiţa, „poarta pedestră”). Stâlpii care se subţiază, ciopliţi în relief, sunt împodobiţi în partea superioară, la căpiţele cu lalele dăltuite, mai în jos cu lalele cioplite, încadrate de frunze şi liane, la mijloc cu profile cu capetele spiralate, la vârful capitelelor se află cîte o palmetă cu cinci ramificaţii. în partea lor superioară stâlpii sunt legaţi între ei de o grindă transversală („kontyfa”), care se lăţeşte în trepte liniare de jos în sus, asigurând astfel o suprafaţă mai mare pentru hulubărie („coteţul porumbeilor” = „galambdúc”), care i se suprapune, şi care încoronează, împreună cu acoperişul, construcţia întregii porţi. Pe partea de jos a grinzii transversale, la mijlocul „porţii mari”, se află un element decorativ cioplit, împodobit cu frunze şi liane. Elementul cel mai bogat ornat este „oglinda” de formă patralateră, de deasupra portiţei. în câmpul de mijloc al acesteia, încadrată într-un blazon de formă rotundă, se află stema Transilvaniei, în varianta cu vultur bicefal. Prezenţa vulturului austriac nu este lipsită de analogii, dar acest mod de asociere cu stema Ardealului nu are precedente în literatura de specialitate. Stema este încadrată pe 74
