Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 5. (Székelyudvarhely, 2006)
Mester Éva: Geometrikus alosztás, felfokozott optikai hatások, visszafogott színezés. Az art deco üvegablakainak általános restaurálási problémái. A Liszt Ferenc Zeneakadémia üvegablakainak restaurálása
col XVII, precum şi nouă manuscrise. între timp în cadrul muzeului şi-a început activitatea atelierul de restaurare a hârtiei. Restauratorul cu studii superioare, specializat în domeniul hârtiei şi al pielii, cu ocazia unor controale repetate, a descoperit fragmente de mucegai activ pe cărţile dezinfectate în prealabil. Drept care a început să se ocupe intens de cele 30 de cărţi declarate mai devreme ca „irecuperabile”. Celălalt obiectiv al muncii de conservare era culegerea de informaţii cu privire la incunabulele din colecţia bibliotecii franciscanilor de la Şumuleu-Ciuc, în vederea publicării unei monografii. Cărţile erau mucegăite, murdare, cu părţi lipsă, parţial dezintegrate, paginile lipite între ele, învelişul de piele al legăturilor s-a întărit, s-a contractat, ornamentaţia sa aproape că nu se desluşea de loc. Din mostrele de mucegai, în laborator, s-a cultivat Penicillium spp. şi Torulopsis spp; pH-ul mediu al hârtiei era de 7,49. Pielea legăturilor, examinată la microscop, s-a dovedit a fi de viţel şi de bovină. pH-ul mostrelor de piele: 5; testul de ardere indica tăbăcire cu ajutorul unor substanţe de origine vegetală. Cărţile au fost împărţite în trei grupe: 1. corpuri de carte ce prezintă lipsuri, dar pot fi paginate. 2. corpuri de carte de stare medie, care pot fi deschise în mai multe locuri. 3. incunabule cu pagini lipite şi închegate, imposibil de deschis. Cărţile au fost dezinfectate una câte una, în saci de plastic, administrându-se paraformaldehid purum ca fungicid, iar pentru coperţile cu întăritură de lemn Basileum, o substanţă fungicidă şi insecticidă. Pentru deschiderea paginilor lipite şi coagulate s-a procedat în două feluri: 1. despărţirea mecanică 2. deschiderea după o aburire prealabilă sub o folie de polietilén. în a doua fază a operaţiunii de dezinfecţie, cărţile au fost injectate cu o soluţie de 2% de Preventol dizolvat în alcool etilic, iar între paginile dezlipite s-au aşezat filtre de hârtie îmbibate cu o soluţie de 2% de timol dizolvat în alcool etilic. Curăţirea umedă s-a aplicat doar în cazul incunabulelor dezmembrate pe pagini. înaintea acestei operaţiuni paginile au fost întărite cu soluţie de Klucel M dizolvat în alcool etilic, iniţialele colorate au fost fixate cu soluţie de 5% de Regnal în alcool etilic.La apa folosită pentru curăţire s-au adăugat sulfaţi ai alcoolilor superiori. Hârtia a devenit vizibil mai curată, dar decolorările de origine micogenă persistau. A urmat tratamentul cu Glutofix în concentraţie de 2%, întărirea s-a făcut cu hârtie japoneză , prin învelirea parţială, sau după caz totală a paginii. Legăturile de piele s-au fixat mecanic, apoi cu likker (soluţie pentru înmuiat pielea). Pieile întărite, ce şi-au pierdut umiditatea structurală au fost înmuiate: au fost plasate între două folii de vetex, peste care s-a aşezat hârtie sugativă îmbibată cu amestec 1—1 de Glutofix 600 şi likker, apoi folie de plastic. Legăturile s-au învelit cu o pastă protectoare. Deformările tablelor de lemn nu au fost îndreptate, din cauza stării deteriorate a materialului. Bucăţile rupte au fost lipite cu Planatol BB Superior. Frecăturile metalice au fost curăţite cu soluţie de Selecton B2, apoi prin metoda Krefting. După conservare fiecare carte a fost aşezată într-o cutie specială. în aceste cutii cărţile, tablele lemnoase şi frecăturile metalice s-au aşezat împachetate în hârtie sugativă şi - după caz — în plicuri mari. Deoarece închegarea paginilor a continuat şi după conservare, cercetarea cărţilor s-a făcut într-un mod mai puţin obişnuit. După stabilirea conţinutului cărţilor, titlurile au fost corelate cu inventarele din secolele 19-20, păstrate la Şumuleu, apoi cu ajutorul unor copii de bună calitate, fragmentele au fost confruntate cu exemplarele păstrate în biblioteci din ţară (Batthyaneum, Alba Iulia) şi străinătate (Biblioteca Naţională Széchenyi, Biblioteca Universitară, Biblioteca Academiei, Colecţia Ráday, - Budapesta), în cursul acestei munci amănunţite au fost identificate în total 26 incunabule în 23 de volume. Un volum cuprinde o ediţie de limbă maghiară din secolul al 17-lea, anume Biblia catolică a lui Káldi György, editată la Viena în 1626. Incunabulele identificate recent provin din cele mai renumite tipografii ale vremii: Augsburg, Basel, Bologna, Brescia, Hagenau, Nürnberg, Pavia, Strassburg, Veneţia. Éva Benedek Restaurator de hârtie şi piele Muzeul Secuiesc Erzsébet Muckenhaupt Istoric de carte Muzeul Secuiesc 530110 Mierurea Ciuc, str. Cetăţii nr. 2. Katalin OROSZ Elaborarea programului de protecţie a fondurilor Arhivelor Naţionale ale Ungariei, pe baza cercetărilor referitoare la starea acestora Arhivele Naţionale ale Ungariei sunt considerate ca un fel de “memorie a naţiunii”, aici fiind păstrate cele mai importante izvoare menite să documenteze istoria milenară a Ungariei. Instituţia păstreză în trei clădiri 70 000 metri liniari de material arhivistic - documente pe pergamen, hărţi manuscrise şi tipărite, planuri de edificii, documente pe hârtie, diferite documente fotografice, benzi sonore, microfilme, surse de date electronice, precum şi cutiile originale de păstrare a acestor izvoare, confecţionate din hârtie, metal şi lemn. Activitatea de restaurare-conservare a început aici în 1949. Activitatea de conservare preventivă a început după 1970. La început aceasta s-a mărginit la monitorizarea datelor climatice şi la menajarea depozitelor de praf. Activtatea preventivă, în sensul actual al expresiei, a debutat doar după 1980. Schimbările au intervenit la iniţiativa serviciului de protecţie şi conservare a fondului arhivistic, care la data respectivă avea deja 21 de angajaţi, dar în această fază ele nu corespundeau necesităţilor reale şi nu se extindeau asupra întregii arhive. Propunerile specialiştilor în probleme de conservare nu convergeau întotdeauna cu părerile arhiviştilor. în planul de activitate al serviciului de resort a fost inclusă în 1993 crearea unei suprafeţe complexe de protecţie a fondului arhivistic, proiect ce se baza pe anchete efectuate în toate 134
